Divizia "FANTOME". Episodul 1 - INCEPUTUL...

....aici incepe povestea lor, povestea celor care au ales calea luptei.

Prin natura lor fantomele sunt structuri inexistente, iluzorii, simple plasmuiri ale fanteziei umane. Ele apar si dispar, vin si se duc, nelasand in urma lor nici o urma. Nu poti sa le urmezi si numai ele aleg cand sa apara. Nu au o identitate palpabila, nu exista si totusi SUNT. Uneori manifestarile lor sunt reale, induc frica, transmit mesaje.
Ca si fantomele din casele bantuite, "fantomele" Diviziei erau iluzorii, de neatins. Apareau, actionau si apoi dispareau. Era un mister chiar existenta lor. Alesesera forma aceasta deoarece era singura in masura sa ii faca invincibili.
Dusmanii lor se temeau de ei. Se temeau caci nu stiau de unde sa-i ia, unde sa-i caute. Duceau eforturi zadarnice de a pune mana pe ei.
Ii puteai vedea pe strada, mergand tacuti, integrandu-se intre ceilalti oameni. Erau anonimi, stersi. Nici nu ai fi banuit ca omul de langa tine este o "fantoma" a Diviziei, un om antrenat sa identifice, sa neutralizeze, sa manipuleze si dezinformeze adversarul.
Iar adversarul lor era unul redutabil : marii Stapani din Umbra, niste figuri “ilustre” ale secolului nostru, niste moguli ai puterii, imbolnaviti de setea de control si de cunoastere absoluta, exclusivista.

Acest adversar desena pe harta lumii, facea razboaie, dadea jos guverne, intregul palmares de sefi de state ai lumii fiind marionetele lor. Serviciile secrete ale lumii erau infiltrate, manipulate sau chiar lucrau in solda lor. Miscau armate intregi de oameni, specializati in manipulare, control, dezinformare, actiuni informativo-operative.

Orice eveniment de amploare era fie declansat de ei, fie lasat sa se declanseze pentru a le servi marelui PLAN, planul instaurarii Noii Ordini Mondiale. O ordine nu ceruta de omul de rand, o ordine exclusivista, a elitei mondiale, a unei maini de oameni care se vedeau indreptatiti sa faca ce vor si cum vor.

Monopolizasera cunoastere, monopolizasera accesul la resursele energetice si de hrana, monopolizasera insasi credinta, impunand curente religioase.

"Fantomele" Diviziei decisesera cu ceva ani in urma sa nu intre in modelele psihosociologice faurite de ei si sa lupte contra "imposibilului".

Povestea lor continua si astazi...in timp ce noi asternem aceste randuri, "fantomele" Diviziei inainteaza pe calea lor, incercand sa intrezareasca cate ceva din frunzisul si paienjanisul "caracatiei mondiale". Usor, usor, cu rabdare si perseverenta taiau cate un brat al ei, facand inofensive actiunile lor. Nu era o munca usoara, ci mai degraba actualizarea legendei lui Sisif...

In povestea noastra ne vom referi la o "fantoma"... Ii vom spune Cezar, desi ca orice fantoma, numele, detaliile, nu sunt importante. O "fantoma" speciala caci inceputul Diviziei incepe cu el....O simpla idee in capul cuiva, impartasita cu ceilalti si ulterior pusa in practica cu multa imaginatie, curaj si multa, extrem de multa munca.
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
1.

Ora 1 noaptea, o ora cand majoritatea oamenilor dorm. Si totusi intr-o camera puternic luminata, fara ferestre, aratand mai degraba a bunker, sedeau asezati la o masa simpla, de sedinta 4 indivizi. Pe pereti tronau mai multe monitoare si cateva laptopuri erau deschise pe masa. Era o atmosfera mai degraba futurista, dintr-un domeniu IT. Si nici nu era departe de adevar. Camera apartinea de fapt unei cladiri care gazduia o companie de software. Asta era fatada. Doar fatada. Dincolo de ea se desfasura o alta realitate, total diferita. O realitate nestiuta si nebanuita de nimeni. Asta era si dorinta celor 4 barbati : ca Divizia sa nu fie decat un mit, soptit pe la colturi. In domeniul in care activau ei, aparentele erau cele mai adesea inselatoare. Jocul iluziilor, arta inselaciunii erau apanajele oricarui profesionist din domeniu. Era poate prima regula pe care o invatau : nimic nu e ceea ce pare. Nu te lasa inselat de aparente. Invata sa vezi dincolo de ele. Cauta esenta lucrurilor, substratul lor, legaturile si motivele ascunse.

Era si nevoie de o astfel de gandire in adancime : acesti barbati isi propusesera sa vada dincolo de scena publica a puterii, in resorturile intime ale celor care detineau cu adevarat puterea pe planeta.

Cei 4 insi conduceau Divizia, o structura operativa impotriva Stapanilor din Umbra. Cineva avusese curajul si se opusese. Cineva avusese curajul sa spuna STOP. Atunci a aparut Divizia, o structura independenta de orice alta structura, cu o capacitate de reactie uimitoare. O structura de oameni hotarati sa lupte pentru libertate, atat cat mai ramasese din ea, intr-o lume ce lua drumul tiraniei.

La ora 1 noaptea, cei 4 se intalneau asa cum o faceau haiducii cu sute de ani in urma. Si nu erau departe de aceasta comparatie : erau niste "haduci" moderni. Privindu-le fetele nu ai fi banuit ce se ascunde in spatele lor. Priviriile lor fixe tradau insa profunzimea viziunii lor.

Asezati la masa, priveau un filmuletz pe unul din monitoare. Inainte de incheierea filmuletzului unui din cei 4 spuse :

- Echipa de supraveghere a subliniat si alte detalii in raportul scris, il aveti atasat fiecare in mesajul din inbox-ul SYTEX-ului (*un sistem informatic de comunicare, creat special de grupul lor).

- Ok, spuse cel mai matur dintre ei. Era un individ inalt, bine facut, brunet, cu privirea dura si vorbea foarte putin. Mai tot timpul lua notite.

El era Creierul Diviziei. Strategul. Cel care planuise cele mai nastrusnice planuri de manipulare si inselare a adversarului. Cel care pusese la cale capcane diabolice, in care isi rupsesera gaturile multi agenti ai Ocultei.

Gandirea strategica si "confectionarea" unor planuri de atac complexe erau atuurile Diviziei. De-a lungul existentei sale, i se remarcase existenta si era denumita in cercurile serviciilor secrete : Cameleonul. De ce? Deoarece avea capacitatea sa se integreze, sa se ascunda in orice mediu.

Creierul Diviziei folosea cea mai diabolica arma impotriva Ocultiilor : oamenii lor. Infiltrarea si intoarcerea oamenilor lor era specialitatea sa. Era capabil sa construiasca niste scenarii complexe si intortocheate, utilizand cele mai intime resorturi psihologice ale participantilor. Baga frica si neincrederea in randurile lor. Si asta este ca o boala care roade din interior. Efectele ei sunt exponentiale, deseori paranoia ii facea sa se "manance" intre ei.

Ridicand capul, Cezar, caci el era Strategul, spuse :

- Ce sugerati sa facem? privindu-i apoi pe fiecare.

- Din cele cateva informatii culese, reiese ca omul de afaceri M.I. are legaturi dubioase cu acest domn Pablo Cortez. Avand in vedere background-ul lui Cortez, e extrem de dubioasa legatura dintre ei. Eu propun sa extindem supravegherea si asupra lui Cortez, insa cu mare atentie. Individul pare a fi un cunoscator al domeniului.

Cezar privi spre un individ cu ochelari, cu parul valvoi, care arata mai degraba a soricel de biblioteca, decat a seful departamentului de supravegheri :

- Octav, pregateste o echipa. Cei mai buni. Folositi si o femeie in anturajul lui Cortez. Din ce am vazut este un individ care ii place sa se imbrace, sa arate bine, asta dovedeste o usoara tenta de narcisism si nevoie de recunoastere. O femeie "aruncata" intamplator va rupe "firewall"-ul sau psihologic. Insa nu exagera. Firesc, fara nimic fortat. Individul e profesionist, va detecta orice lipsa de normalitate.

- Ok, spuse Octav. Permiteti-mi sa ma retrag.

Toti dadura din cap si Bibliotecarul se retrase.....

In incapere ramasesera ceilalti 3. Strategul privi la ei si spuse : - Sa trecem la celelalte probleme...

Unul dintre cei ramasi, un tip blond, cu alura militareasca, tuns scurt, periuta, spuse :
- Evenimentele se precipita. Grupul supravegheat de noi in Ungaria se pregateste de ceva. Nu stim exact ce, insa se pare ca au ajuns la deadline-ul lor. Ce propuneti?

- Sa-i anihilam nu-i o solutie, spuse un tip sters. Al treilea din camera. Era un individ care aparea la sedintele de nivel inalt, insa necunoscut de majoritatea. Era un fel de mana dreapta a lui Cezar, insa activitatea sa era de cele mai multe ori invelita in mister. Era un specialist in operatiuni sub acoperire : infiltrare si sabotare.

- Da, nu am ordonat infiltrarea pana acum caci orice mica eroare si oamenii isi strangeau jucariile si plecau. Cred ca a venit momentul sa-i strapungem. Daca gresim, cel putin o sa isi stranga lucrurile si vor abandona actiunea. Daca nu, atunci le vom afla planurile. Alex, tu te vei ocupa de acest lucru. Transmiti din ora in ora orice mic progres la acest birou. Vom fi in priza pana vom intelege ce vor sa faca.

Alex se ridica, ii privi pe ceilalti si pleca. El era omul sters, omul cu o mie de fete. Specialistul in infiltrari, capabil sa joace orice rol, sa absoarba orice personalitate.

Asta era Divizia. Un loc al unor oameni talentati, antrenati sa faca lucruri imposibile. Strategul stiuse ca arma cea mai eficienta pe campul informatiilor este omul, capabil sa depaseasca orice tehnologie.

Sedinta se terminase, toti se retrasesera, afara de el. De Strateg. Nu mai putea dormi. Mintea sa lucra deja febril. Cand se concentra pe un plan, deja imaginatia sa tesea o panza intreaga de evenimente.

Deschis laptopul sau si se puse pe treaba, transand niste linii directoare in activitatile pe care le conducea.

Dincolo de ochii publicului, dincolo de ceea ce omul obisnuit traia, exista o lume subterana care misca totul. Aici se urzeau planuri, se puneau la cale evenimentele "intamplatoare" care aveau loc. Si tot in aceasta lume existau si cei care se opuneau acestor arhitecti ai puterii. Iar Divizia nu dormea niciodata. Era de veghe acolo, cu oameni care jurasera sa mearga oricat de departe ca sa opreasca aceasta cumplita si perversa masinarie a puterii.
.........................................................................................................

2.
Doua masini parcate "intamplator" flancau o strada in centrul Bucurestiului. Desi pareau prafuite si uzate, dincolo de aparente se ascundeau in ele oamenii din echipa de supraveghere a Diviziei. Erau cei care se ocupau de un individ Pablo Cortez, un individ international, care avea un trecut mai incurcat ca un ghem de lana, un individ care poposise pe teritoriul romanesc cu ganduri marsave.

La un moment dat dintruna din masini coboara un tinerel, cu un rucsac in spate, avand aliurea unui student plecat la cursuri. Cu niste adidasi uzati in picioare si un hanorac uzat pe la coate mergea agale gandindu-se la ale lui. Dar astea erau numai aparentele, caci "studentul" nu era decat un om al Diviziei, specializat in supravegheri si filaje. Era insarcinat sa aproprie de vila cat se poate de mult un echipament acustic performant care ajuta la interceptarea si amplificarea sunetelor. "Studentul" incerca sa plaseze cat mai discret si mai eficace echipamentul si nu dorea sa atraga atentia unui individ care statea pe unul din balconul vilei, dand aparenta unui individ plictisit si iesit sa ia o gura de aer. In realitate era unul din garda personala a lui Cortez.

Insa nu numai echipa de supraveghere directa era tintuita pe acest individ Cortez, care venise cu ganduri marsave. Era individul care conducea prin terti o gramada de mijloace mass-media cu dorinta de a insera anumite idei in opinia generala romaneasca. Asupra lui se asezase si o echipa specializata sa infiltreze pe cineva in anturajul lui. Cezar sugerase sa ii fie servita o agenta, "o diva". Toate analizele psihologice ale profilului sau indicau ca era un tip predispus la asta. Marea problema era ca nu interactiona foarte excelent cu necunoscutele si de regula instinctul sau de "macho" era greu de trezit. Fluturarea unei pipitze prin fata sa nu ar fi avut reusita. Asadar s-a gandit o metoda mai evaziva, indirecta, insa mai suspceptibila de succes. Un individ din garda personala a lui era veriga slaba. El va fi cel care va cadea in plasa "cadanei".

Intr-un birou retras, la un birou micutz pe care poposeau cateva dosare, o imprimanta si un laptop era asezat Bibliotecarul, Octav, seful serviciul de supravegheri. Un specialist in a afla orice secret al oricarei persoane. Studia atent o lista, cauta o "diva" potrivita a o infiltra in cercul lui Cortez. Cu astfel de alegeri nu te joci. Infiltrarea este un moment de inalta responsabilitate. Este o arta in a stii sa plasezi omul potrivit care sa se integreze in mediu. Nu trebuie sa existe nimic fortzat, totul natural. Trebuia o "diva" care sa aiba sex-appel, insa nu trebuia sa aiba aspectul unei pipitze. Profilul celui care era tinta spunea ca indragea minionele, brunete, sensibile si foarte romantice. Ochii sai i se oprisera pe o agenta, Carla, numele ei de cod, evident. Privi intens fotografia, ca si cum ar fi vrut sa patrunda in mintea ei si luand telefonul suna...
...............................................................................................................
Carla fu lasata cu masina la un club de fitze din centrul Bucurestiului. Fusese convocata de agentul sau coordonator si i se predase o misiune : avea sa seduca un barbat acolo in club. Nu era la prima astfel de misiune si inteligenta ei nativa si un sarm aparte o faceau sa aiba numai reusite, sa suceasca mintiile barbatiilor extrem de usor. In seara asta insa misiunea era diferita. Nu primise un profil al tintei si nici date despre el. Merge cum s-ar zice in orb. Fusese decat lasata la club si i se spusese ca acolo va fi contactata de un alt agent care ii va preda tinta. Se conformase.
Isi alesese pentru aceasta seara o interesanta rochie, care oferea parti din corpul ei insa stimula imaginatia. Nu ii placea sa se imbrace ca o parasuta, decat daca asa ii cerea misiunea. Ceea ce fermeca la ea si asta o stia si ea, era privirea. O privire inocenta care facea orice barbat sa viseze. Agentul ei recrutor o gasise si o racolase stiind acest lucru bine. Fusese chiar Cezar, Strategul. A fost singurul barbat care nu i-a cazut in mrejele seductiei. Un barbat care a citit in cicatricile sufletului ei si a inteles-o. A vazut-o ca o copila inocenta, timida, ratacitoare printr-o lume care o simtea straina. El i-a oferit o menire. A inteles. El a fost singurul care a vazut dincolo de invelisul acela superb. Si din cauza asta ea a fost cea care s-a indragostit de el. Il iubise cu adevarat, o iubire care apoi a evoluat. Il iubea ca pe o icoana, desi nu-l mai vazuse de mult timp. Uneori o surprindea cu cate un buchet de flori, cateva vorbe calde si se retragea la fel de iluzoriu cum si venise. O intriga si o fascina acest aspect. Nu stia exact ce loc ocupa el in Divizie.
Acum insa trebuia sa se concentreze pe misiune. Intra privind atenta in jurul sau. Cunoasterea terenului este reusita misiunii - se spusese de mii de ori de catre profesorii Diviziei. Vedea in jurul ei o lume pestritza, un camp de vanatoare, in care barbati si femei laolalta se transformau din prada in vanator si invers. O zona a superficialitatii umane, unde indivizii isi lasau sufletul la poarta clubului si aduceau inaintru decat trupul...un loc al desfaraului, unde sexul se tranzita ca pe oricare alta marfa. Un loc al pierzaniei calitatii de fiinta superioara. Dar ea nu era aici sa judece pe nimeni. Stia ca traia intr-o societate in care valorile era superficiale, schimbate. Stia ca tineretul este educat in spiritul unor altor “valori”. Femeile cautau sa arate ca niste starlete porno, iar barbatii ca niste cantareti de manele. Banul, sexul, frumusetea era doar ceea ce conta. Ce importanta avea ce are in cap un individ, importanti erau banii lui. Cum oare se ajunsese la situatia asta?! Se intreaba singura. Cum inoculasera aceste idei in capul oamenilor?! Mass-media avusese un rol important, daca nu primordial in asta. Da, de aici plecase totul. Ni s-au servit modele pe care noi le-am copiat. Doar cativa cu personalitati mai puternice au reusit sa reziste valului de sugestii si influente.
Merse spre bar unde isi lua o bautura. Isi scoase si o tigare si si-o aprinse. Deja isi intra in rol, o femeie singura, disponibila, insa nu pentru oricine, admirand privelistea si onduindu-si trupul in ritmul muzicii.
Evident ca de ea se apropiara o gramada de "vanatori", insa cu un sarm al ei specific reusi sa ii indeparteze elegant.
La un moment dat de ea se apropie un tip imbracat intr-un blug si o bluzita subtirica, cu un aspect mai mult de italian...
Ajungand in dreptul ei, o privi si spuse :
- Pacat de o seara magnifica populata numai de maimute cu chip de om.
- Atunci cel mai bine ar fi sa o parasim.
Se privira intens amandoi. Era omul de legatura. Avusese loc schimbul de parole. El o privi si ii sopti la ureche in ce directie sa priveasca si care ii este tinta. Ii spuse ca el este individul care trebuie sedus si e necesar sa realizeze o legatura pentru contacte viitoare.
- Cat de departe pot merge?, intreba Carla.
- Atat cat crezi tu de cuviinta.
- Pentru ce va fi nevoie?, intreba Carla pentru a stii cum sa isi abordeze victima.
- Vrem sa-l facem o sursa de informatii!.
- Inteles, spuse ea si individul se indeparta.
Privi spre subiectul-tinta. Era un tip cu ochelari, cu parul valvoi, parea un tip timid, care parca nu se integra in mediul clubului. Zambi in sinea ei. Era un alt outsider venit in club sa guste putinel din placeriile desfraului total.
Deja mintea ei pregatea scenarii de atac. Trebuia sa ajunga in vecinatatea sa sa-l poata studia. El statea asezat la o masa, cu o sticla de Tequila in fata si bea linistit. Nu era genul petrecaret si asta ii reducea din optiuni. Nici individul care sa faca primul pas. Asadar isi croi drum spre mese, vizand o masa vecina unde cativa barbati putinel ametiti isi incercau talentele de cuceritori.
Pivindu-i, Carla le spuse :
- Buna, frumosilor. Eu cred ca o doamna nu are de ce sa petreaca o seara singura intr-un colt. Ma pot alatura petrecerii voastre?
- Da, sigur ca da....si ochii il luciau unuia dintre ei.
Urmara asadar prezentarile, pupicurile pe obraz, intrebarile. Carla cauta sa gasesca pe cel din grup care avea cea mai mare autoritate. Apropriindu-se de acesta scapa de insistentele celorlalti. Planul ei era sa inceapa un flirt cu acesta, ca sa poata ocupa o pozitie buna in a-l studia pe cel care o interesa.
Si reusise, Tony, cel care ramase fermecat de printesa cazuta din cer, ii tot povestea de zor despre el, laudandu-se. Ea deja nu-l mai auzea, ochii il fixau pe cel de langa. Incerca sa patrunda in mintea lui. Nu prea reusea. Nu avea nici o informatie despre el. Era una dintre cele mai dificile situatii. Si nu vroia sa o rateze. Trebuia sa conceapa un plan. Nu dorea abordarea directa. Asta nu ar fi rezistat unui individ care lucra in domeniul informatiilor.
Asadar se va flutura prin fata lui dansand si privindu-l. Va improviza la timpul potrivit. Si jocul seductiei incepuse deja. Individul ii arunca cateva priviri, o inconfortabilitate i se asternuse pe chip, parca dorinta sa o cunoasca mai bine.
La un moment dat Tony incepuse sa prinda curaj si sa vrea sa atinga, incepu sa traga. Carla reusi sa il eschiveze usor, desi continua jocul seductiei cu el, dansandu-i unduios si tentant. Pana la urma Tony facu ceea ce era de asteptat, deveni o bruta umana cu chip de barbat, nemaistapanindu-si instinctele sexuale. Fu momentul special creat pentru un mic conflict, cateva vorbe aruncate, o privire a Carlei catre tipul de langa, isi lua geanta si se retrase la bar suparata.
Indreptandu-se spre bar, incerca sa estimeze daca reusise sa trezeasca interesul celui de langa. Simtise dorinta in privirea lui. Se aseza la bar si isi comanda un alt cocktail. Bause si la masa. Mintea ii era putinel ametita, insa reusi sa alunge aburii alcoolului. Tipul de la masa incepuse a o privi si aproape finalizand sticla de Tequila. Isi termina bautura si se ridica de la bar, plecand agale spre iesire. Acesta era momentul ei de gratie. Plantase dorinta in sufletul celuilalt si o lasase sa incolteasca. Apoi astepta rezultatele. Si nu gresise. Inainte sa ajunga la iesire, barbatul cu ochelari si parul valvoi era langa ea. Iesi si se uita dupa un taxiu. Barbatul o ajunse, o privi si ii zise :
- Sa inteleg ca ati incheiat frumoasa noapte singura si asa devreme?
Intorcandu-se Carla ii privi duios si spuse :
- Nu stiu, as fi vrut sa o inchei altfel, insa nu prea mai sunt Barbati adevarati pe aici.
Ochelaristul zambi si spuse :
- Haide sa mergem in alta parte si sa bem o cafea. Sa ne revenim din aburii alcoolului. Ce zici?
- Ok, domnule.... spuse Carla, cu un suras.
- Ooo, scuze, zi-mi Alex. Tutuieste-ma, imi place.
Zambira amandoi si se urcara intr-un taxiu.
..............................................................................................................
Cand se trezi Carla statea pe un pat, legata si cu un reflector extrem de puternic in fata. Nu vedea nimic in jurul ei si incerca sa inteleaga. Isi aduse aminte de seara trecuta, de urcatul in taxiu cu acel tip, Alex, insa pierduse sirul ulterior...
Unde naiba sunt?! isi spuse...
Cum am ajuns aici?!
Se calma si incepu sa gandesca. Era clar ca era prizoniera. Oare acel tip Alex era vreun psihopat sau intuisera oameni lui cine era de fapt ea?!

NOC

http://www.alianta-anti-nwo.blogspot.com/

****************************************************************************************************