sâmbătă, 29 mai 2010

Directorul CIA, Leon Panetta, la Bucuresti. De ce ?



Leon Panetta este membru al Comisiei Trilaterale (CT). Trilaterala este "sora" grupului iezuit Bilderberg.

Intre 15-17 octombrie 2010, are loc la Bucuresti - Romania intalnirea regional europeana a Comisiei Trilaterale. Mugur Isarescu este si el membru al CT.

Cateva referinte in lb. engleza:

T46. Washington 1993: The Annual Meeting Of The Trilateral Commission
The Trilateral Commission (© 1993)
Ed: Charles B. Heck
Contributions by Lloyd Bentsen, Warren Christopher, Leon Panetta, Mickey Kantor, John Deutch, Marian Wright Edelman, Albert Shanker, James E. Burke, Kurt Schmoke, Tom Foley, Dan Glickman, Amo Houghton, Michael Wilson, Koichi Kato, Mario Monti, Karsten Voigt, Peter Reddaway, André Leysen, Akihiko Tanaka, and Marrack Goulding.

European Regional Meeting of the Trilateral Commission
Bucharest, Romania, October 15-17, 2010

Mugur Isarescu, Governor, National Bank of Romania, Bucharest; former Prime Minister of Romania


Nota:
Deoarece acest blog trateaza delicatul subiect al "ordinului negru", imi permit sa va aduc la cunostinta faptul ca Leon Panetta, actualul director al CIA, are legaturi cu celebrul spionaj iezuit. Amintesc si vizita recenta a dl-ui Traian Basescu la Vatican si la Cavalerii de Malta, ordin subordonat spionajului iezuit. Cateva date in lb. engleza:

President Barack Obama authorized the continuation of the CIA's paramilitary operations against Al-Qa'ida in Pakistan.Director Panetta has expressed great support for Special Activities Division's (SAD) Special Operations Group (SOG) operations. He stated that SAD/SOG's efforts in Pakistan have been "the most effective weapon against senior Al-Qaeda leadership"

"Panetta served as Distinguished Scholar to the Chancellor of California State University and as Presidential Professor at Santa Clara University."

"Santa Clara University is a private, co-educational Jesuit-affiliated university located in Santa Clara, California.

It is one of 28 member institutions of the Association of Jesuit Colleges and Universities."

Religion - Roman Catholic

miercuri, 19 mai 2010

MEDITATIA ANULUI 2010 !




"Lupi imbracati in haine de miel..."






"Eu cred ca Statele Unite, ca singura supra-putere mondiala, si Sfantul Scaun, ca singura autoritate moral-politica pe intregul pamant, au roluri importante de jucat in viitor. Actiunile lor vor avea IMPACT in viata oamenilor din toate partile planetei"
(Melady, The Ambassador's Story, The United States and the Vatican in World Affairs, p.42,43)
Thomas P. Melady, ambasador oficial SUA la Vatican, din 1989-1993.

Nu cred sa mai existe astazi oameni care sa nu vada cum "profetia" lui Thomas P. Melady s-a implinit intocmai.
Ceea ce insa nu stie lumea este ca aceasta "profetie" a putut fi realizata prin intermediul spionajului iezuit care a lucrat "neobosit" pentru atingerea acestui scop.
Din pacate, astazi, SUA sunt un instrument la cheremul "Sfantului Scaun".


"Foarte curând, Statele Unite vor trebui să înfrunte cel mai puternic inamic pe care l-au înfruntat vreodată. Acest inamic nu este doar obişnuitul inamic militar, ci unul care are organizarea şi capacitatea necesară spionajului masiv şi operaţiunilor clandestine în Statele Unite.

Acesta foloseşte o faţadă perfectă pentru a-şi ascunde operaţiunile. În realitate, chiar acum, acest inamic lucrează în secret să submineze principiile care au făcut această ţară cea mai mare naţiune din lume. Acest inamic s-a infiltrat în cele mai înalte niveluri şi departamente ale guvernului Statelor Unite şi expune America la un pericol extrem."
Bill Hughes, "Teroristii Secreti".

Cine sunt acesti teroristi secreti ???
Nicidecum "teroristii" prezentati de mass media. Acesti teroristi au in "spate" o activitate si experienta de peste cinci secole.

Va voi prezenta cateva citate celebre. Dupa citirea lor v-as ruga sa va intrebati daca acest aparat de spionaj mamut a disparut sau inca isi continua activitatea si astazi in secolul XXI...

Mai intai, ce spune Nicolae Iorga despre importanta analizei istorice:

"Istoria nu este o insusire seaca de date, ci un izvor de indrumari, o carte de invatatura pentru prezent, un mijloc de ridicare a constiintei nationale…

Datoria istoricului este de a lamuri pe ascultatori asupra problemelor zilnice, asupra intrebarilor ce se prezinta inaintea fiecaruia, pentru ca istoria este viata omeneasca, problemele de odinioara sunt problemele de acum, in alta forma, cu alti oameni."


Citate:

"Prin Creştinătate, protestantismul a fost ameninţat de inamici formidabili. După ce primele triumfuri ale Reformaţiunii au trecut, Roma a apelat la noi forţe, sperând să ducă la bun sfârşit distrugerea ei. În acest moment a fost creat ordinul iezuiţilor, cel mai crud, lipsit de scrupule şi puternic dintre toţi campionii papalităţii. Despărţiţi de toate legăturile pământeşti şi de interesele omeneşti, morţi faţă de nevoile afecţiunilor natu­rale, cu raţiunea şi conştiinţa complet tăcute, nu recunoşteau nici o regulă, nici o legătură în afară de cea a ordinului lor, nu recunoşteau nici o obligaţie în afară de extinderea puterii lor. Evanghelia lui Hristos oferise aderenţii ei capacitatea de a întâmpina pericolul şi de a îndura suferinţa fără să fie speriaţi de frig, foame, muncă grea şi sărăcie, să ţină sus drapelul adevărului în faţa temniţei sau rugului. Pentru a combate aceste forţe, iezuiţii au inspirat pe urmaşii lor cu fanatism care le-a permis să îndure pericole şi să se opună puterii adevărului cu toate armele înşelăciunii.
Nu exista nici o crimă prea mare pentru ei s-o comită, nici o amăgire nu era prea josnică ca s-o prac­tice, nici o deghizare prea dificilă ca s-o poată folosi. Supuşi sărăciei şi umilinţei perpetue, a fost scopul lor bine studiat să-şi asigure bogăţie şi putere, să fie devotaţi înlăturării protestantismului şi restabilirii supremaţiei papale.

Când apăreau ca membri ai ordinului lor, purtau o înfăţişare de sfinţire, vizitând închisori şi spitale, slujind bolnavilor şi săracilor, proclamând renunţarea faţă de lume şi purtând numele sfânt al lui Isus, care mergea din loc în loc făcând bine. Dar sub acest exterior ireproşabil, adesea, se ascundeau cele mai criminale şi fatale scopuri. „Scopul scuză mijloacele" era un principiu fun­damental al ordinului. În baza acestui cod, minciuna, hoţia, sperjurul, asasinatul, nu erau doar demne de iertare, ci chiar recomandabile când serveau intereselor bisericii.

Sub diferite deghizări, iezuiţii au ajuns să ocupe poziţii de răspundere în guverne, până acolo că au devenit consilieri de regi, modelând politica naţiunilor. Au devenit slujitori ca să acţioneze ca spioni împotriva superiorilor. Au fondat colegii pentru fiii prinţeselor şi nobililor şi şcoli pentru oamenii obişnuiţi; astfel, copiii protestanţilor au împrumutat rituri papale. Toată pompa exterioară a închinării Romei a fost folosită să zăpăcească mintea şi să captiveze imaginaţia şi astfel, libertatea pentru care părinţii au luptat din greu şi au sângerat, a fost trădată de fii. Iezuiţii s-au răspândit cu uşurătate în Europa şi, oriunde s-au dus, a avut loc o redeşteptare a papalităţii."
E. G. White, The Great Controversy, pag. 234, 235, Pacific Press Publishing Assn., 1911.


"Nu sunt simpli preoţi sau aderenţi la un crez religios; ci comercianţi, avocaţi, editori şi bărbaţi de profesii diferite, neavând nici o insignă după care să fie recunoscuţi; se află aproape în întreaga societate. Pot adopta orice caracter; cel de înger de lumină sau de slujitor al întunericului, în vederea împlinirii marelui lor plan... toţi sunt bărbaţi educaţi, pregătiţi şi legaţi prin jurământ să înceapă în fiecare mo­ment şi în orice direcţie, pentru orice serviciu, comandaţi de generalul ordinului, neataşaţi de vreo familie, comunitate sau ţară, de nici un fel de legătură omenească obişnuită, vânduţi pe viaţă cauzei Pontifului Roman".
J. Wayne Laurens, The Crisis in America: or the Enemies of America Unmasked, G. D. Miller, 1855, pag. 265-267.


Nicolini de la Roma scria:
"Iezuitii, prin chemarea lor, prin esenta institutiei lor, sunt destinati sa caute, prin orice mijloace, drepte sau nedrepte, distrugerea Protestantismului. Aceasta este conditia existentei lor, datoria pe care trebuie sa o împlineasca, altfel ei înceteaza sa fie iezuiti."
Footprints of the Jezuits (Pe urmele iezuitilor), R. W. Thompson, 1894


"Nu vom avea noi roiuri de ei aici, în atât de multe deghizări cum numai un rege al tiganilor o poate face, îmbrăcaţi în zugravi, editori, scriitori şi profesori? Dacă a existat vreodată vreo categorie de oameni care să merite condamnare pe pământ şi în iad, aceasta este societatea lui Loyola(iezuiţii)."
George Reimer, The New Jesuits, Little, Brown, and Co., 1971, pag. 14.


"Iezuiţii sunt o organizaţie militară, nu un ordin religios. Conducătorul lor este un general de armată, nu un simplu părinte de mănăstire. Şi ţinta principală al acestei organizaţii este: PUTEREA. Putere în cea mai despotică practică posibilă. Putere absolută, putere universală, putere să controleze lumea, după plăcerea unui singur om. Iezuismul este absolutul despotismului şi, în acelaşi timp, cel mai mare şi enorm abuz.
Generalul Iezuiţilor insistă în a se considera maestru, suveran, mai sus de suverani. Oriunde iezuiţii sunt acceptaţi, vor fi maeştri, coste aceasta cât ar costa. Societatea lor este, din natură, dictatorială. De aceea, este inamicul ireconciliabil al oricărei autorităţi constituite. Orice act, crimă, oricât de feroce, este considerată o acţiune meritorie dacă este întreprinsă în interesul societăţii iezuite, sau din ordinul generalului".
General Montholon, Memorial of the Captivity of Napoleon at St. Helena, pag. 62, 174.


"Iezuitii...Nu exista nici o deghizare pe care să nu şi-o poată asuma. De aceea, nu exista nici un loc în care ei să nu fi putut pătrunde. Puteau intra neauziţi, chiar şi în garderoba Monarhului, sau în biroul oamenilor de stat. Puteau lua loc în convocări sau adunări generale, amestecându-se în dezbateri, fără să fie suspectaţi.
Nu era limbă pe care să n-o poată vorbi, sau crez pe care să nu-l poată profesa, astfel că, nu exista nici un stat în care să nu poată călători, nici o biserică a căror membri să nu poată fi şi a cărei funcţiune să n-o împlinească..."
J. A. Wylie, The History of Protes­tantism, Vol. II, pag. 412. (citat în Sydney, Hunter, Is Alberto for Real?, Chick Publications, Page 13.)


"Congresul de la Viena a fost o conspiraţie neagră împotriva Guvernelor Populare, la sfârşitul căruia, „înaltele părţi participante", au anunţat că formaseră o „Sfântă Alianţă". Aceasta a fost o cortină sub care s-au ascuns ca să înşele oamenii. Tema principală dezvoltată la Congresul de la Verona, a fost RATIFICAREA articolului şase din Congresul de la Viena care a fost, în scurt, o promisiune pentru prevenirea sau distrugerea Guvernelor Populare oriunde s-ar găsi, şi restabilirea monarhiei acolo unde aceasta fusese înlăturată.
„Înaltele părţi participante" care au fost Rusia, Prusia (Germania), Austria şi Papa Pius Al VII-lea (regele Statelor Papale), au intrat într-un tratat secret să facă astfel."
Burke McCarty, The Suppressed Truth About the Assassination of Abraham Lincoln, Arya Varta Publishing, 1924, pag. 7.


"Din cauza acestei conspiraţii a monarhilor europeni împotriva republicilor americane, marele om de stat englez, Canning, a atras atenţia guvernului nostru la ea, şi atunci, oamenii noştri de stat inclusiv Thomas Jefferson care încă mai era în viaţă, au luat o atitudine activă în a face posibilă declaraţia preşedintelui Monroe cu ocazia următoarei transmiteri a mesajului anual către congresul Statelor Unite, ca Statele Unite să considere aceasta un act de duşmănie faţă de guvernul Statelor Unite si o atitudine neprietenoasă, dacă această coaliţie, sau oricare altă putere a Europei a plănuit vreodată să stabilească vreun control pe continentul american sau în vreuna din republicile americane, sau să dobândească vreun drept teritorial.
Aceasta este ceea ce se numeşte Doctrina Monroe. Ameninţarea de sub tratatul secret de la Verona, ca să suprime guvernele populare este baza doctrinei lui Monroe. Acest tratat secret afişează clar conflictul între guvernele monarhice şi cele populare, între guvernul celor puţini împotriva guvernului celor mulţi".
Bruke McCarty, The suppressed Truth About the Assassination of Abraham Lincoln, pag. 10.


"Suveranii „Sfintei Alianţe" adunaseră armate masive, şi, curând, i-a convins să intre în jurământ, să se dedice suprimării oricărei iniţiative din partea oamenilor, în favoarea susţinerii guvernului; şi el (Papa Pius al VII-lea) dorea să îi dedice pe iezuiţi, susţinuţi de puterea sa pontificală, îndeplinirii acestui scop. El ştia cu câtă credincioşie urmau ei să se consacre acestei misiuni, şi de atunci el i-a sfătuit, în decretul de restaurare, să se supună cu stricteţe sfaturilor folositoare şi salutare din care Loyola făcuse piatră din capul unghiului pentru societate".
R.W. Thompson (Secretarul American al Marinei), The Footprints of the Jesuits, Hunt and Eaton, 1894, pag. 251.


„Autorul îşi ia răspunderea să arate că o conspiraţie împotriva libertăţii acestei republici se află, acum, în plină acţiune sub conducerea vicleanului prinţ Metternich al Austriei care, fiind conştient de imposibilitatea de a diminua acest exemplu de naţiune măreaţă şi liberă prin forţă şi arme, intenţionează să-şi îndeplinească scopul prin agenţii armatei iezuite. Mulţimea de evidenţe şi argumente, care vor dovedi existenţa unei astfel de conspiraţii, vor uimi pe oricine va deschide cartea cu aceeaşi incredulitate cum am făcut noi".
Samuel B. Morse, Foreign Conspiracy Against The Liberties of the United States, Crocker and Brewster, 1835, Prefaţă.


"Vaticanul a condamnat Declaraţia de Independenţă ca fiind o nelegiuire şi a numit Constituţia Americii un document satanic."
Avro Manhatan, The Dollar and the Vatican, Ozark Book Publishers, 1988, pag. 26.


"Doctrina Monroe a fost răspunsul Americii la congresul iezuiţilor, de la Viena şi Verona. America ar considera un act de război dacă vreo naţiune europeană ar încerca o extindere colonială în emisfera vestică. Iezuiţii au fost capabili, în secret, să atace şi să se infiltreze în America, să împlinească exact lucrarea împotriva căreia doctrina Monroe încerca să protejeze. Ei au reuşit să o înlăture pentru că au făcut-o în mare secret, sub masca unei biserici."
Bill Hughes, Teroristii Secreti.


"În anul 1825, cam unsprezece ani de la redeşteptarea ordinului iezuit, a avut loc o întâlnire secretă a conducătorilor iezuiţi, colegiul lor din Chieri, lângă Turin, în nordul Italiei. La acea adunare, au fost discutate planuri pentru avansarea puterii papale la nivel mondial, pentru destabilizarea guvernelor care au stat în cale şi pentru a zdrobi toate opoziţiile faţă de schemele şi ambiţiile iezuiţilor... La ce ne concentrăm noi, este imperiul lumii...
Trebuie să le dăm de înţeles (marilor oameni ai lumii) că originea răului, aluatul rău, vor rămâne atâta timp cât protestantismul va exista, acel protestantism deci, trebuie să fie abolit... Ereticii sunt inamicii pe care suntem juraţi să-i exterminăm...
Atunci, Biblia, acel şarpe care, cu capul ridicat şi cu ochii sclipind ne ameninţă cu veninul ei în timp ce cutreieră pământul, va fi schimbată într-un toiag, în clipa în care vom fi capabili s-o sechestrăm".
Hector Macpherson, Iezuiţii în Istorie, Ozark Book Publishers, 1997, appendix.


Într-o scrisoare către preşedintele Monroe, Thomas Jefferson a făcut următoarele observaţii:
"Problema prezentată în scrisorile pe care mi le-ai trimis, este cea mai importantă din câte au fost oferite contemplării mele, după cea a independenţei. Aceea ne-a făcut o naţiune, aceasta pune compasul şi arată cursul pe care să-l urmăm prin oceanul timpului care se deschide înaintea noastră. Şi niciodată n-am fi putut îmbarca pe ea sub circumstanţe mai propice. Prima şi cea mai fundamentală maximă a noastră ar trebui să fie, niciodată să nu ne lăsăm prinşi în capcana Europei. A doua, să nu permitem Europei să se amestece în afacerile de dincolo de Atlantic. America, cea de Nord şi cea de Sud, are un set de interese, diferit de cele ale Europei, care este al ei, personal. De aceea, ar trebui să aibă un sistem propriu, separat de cel al Europei. În timp ce cea de-a doua se străduieşte să devină un domiciliu al despotismului, dorinţa noastră arzătoare ar trebui să fie, să facem din emisfera noastră una a libertăţii... Noi trebuie să declarăm protestul nostru împotriva violării drepturilor naţiunilor, prin interferenţa unuia, în problemele interne ale altuia, începută de Bonaparte şi acum continuată de, la fel de nelegiuita Alianţă, numindu-se pe sine Sfântă...
Ne vom opune, prin orice mijloc, intervenţiei forţate al oricărei alte puteri... Problema propusă acum implică consecinţe atât de dăinuitoare şi efecte atât de decisive pentru destinele viitorului nostru, încât revigorează tot interesul pe care îl am şi care se manifestă cu astfel de ocazii, şi mă determină în luarea de opinii hazardate, care vor dovedi numai dorinţa mea de a contribui cu orice ar fi folositor ţării noastre."
Archives, Mount Holyoke College.'


"Jefferson a văzut aceasta ca o mare criză în istoria tânără a Americii pentru că iezuiţilor vicleni şi siniştri li se ordonase să ţintească distrugerea Americii.
Doctrina Monroe apus sub semnul întrebării orice înaintare a Europei spre America. Totuşi, Monroe nu a înţeles că iezuiţii nu ar folosi forţa armelor la început, pentru atingerea scopurilor, ci ar folosi viclenia şi discreţia maximă. Ei ar apela la trăsăturile cele mai josnice ale oamenilor. Şi-ar aşeza agenţii în poziţii de bogăţie şi putere ca, după aceea, să-şi folosească influenţa pentru a căpăta premiul dorit - distrugerea oricărui principiu protestant descris în Constituţia Statelor Unite."
Bill Hughes, Teroristii Secreti.


"Pentru fiecare operatiune de spionaj, exista o misiune oficiala si alta secreta, ascunsa cu mare maiestrie. Misiunea oficiala trebuie sa se puna de acord cu regulile societatii si sa le respecte. Dar ceea ce se afla ascuns (secret), motivul real al misiunii, trebuie sa-si gaseasca maniera potrivita in care aceasta sa fie dusa la indeplinire."
John Le Carre, "Spionul perfect"


"Orice om are nevoie de cunoasterea lor, a actiunilor si scopurilor pe care le urmaresc, toate acestea fiind de un real folos populatiei globului".
Stelian Octavian Andronic despre "societatile secrete" in "36 de ani in serviciile secrete ale Romaniei".


„Sfanta Alianta” ca si Serviciu de Informatii, a fost fondat in anul 1566 din ordinul lui Papa Pius V iar Serviciul de Contrainformatii numit „Sodalitium Pianum” a fost fondat in anul 1910 din ordinul lui Papa Pius X.
Autorul precizeaza faptul ca „Sfanta Alianta” ca si serviciu de spionaj si contraspionaj, numara (avea) in randurile sale foarte multi iezuiti inca de la constituire.
Eric Frattini, „Sfanta Alianta-500 de ani de spionaj la Vatican”



Citate din cartea lui Emil Cerneak, "Cinci secole de razboi secret" si cartea dl. Vasile Dumitru Fulger, "Spioni in Sutana" :

1. - Statutul si regulamentul iezuitilor erau subordinate scopului de a-i transforma in propovaduitori si agenti zelosi ai catolicismului, iar deseori in agenti secreti sau organizatori ai unor servicii secrete;

2. - Adesea, confesorul unui rege sau seful unei scoli a iezuitilor era, in fond, rezidentul caruia ii era subordonata o larga retea de spionaj sau seful unei scoli de spionaj;

3. - Preotii audiau cursuri speciale, devenind spioni sau diversionisti bine instruiti. Deseori, rolurile de predicator si spion erau cumulate de aceeasi persoana. Uneori, spionul iezuit renunta la camuflajul de predicator;

4. - Agenti ai ordinului iezuit puteau fi atat membrii ordinului, cat si persoane laice. De regula, iezuitii actionau doar ca o forta ce conducea din umbra, cautand sa realizeze cele mai tenebroase actiuni cu "maini" straine;

5. - Nu de putine ori, iscoadele-spionii din "Compania lui Iisus" unelteau chiar pe teritoriul adversarului. In alte cazuri actionau pe ascuns (secret) prin persoane interpuse, ei insisi ramanand in tarile catolice, inaccesibile dusmanilor lor;

6. - Spionii iezuiti erau gata sa ajute pe cei de la conducerea statului in care se aflau sau, din contra, sa actioneze impotriva acestora, sa incite masele populare la tulburari, sa predice, pe ascuns sau deschis, uciderea celor pe care-i considerau adversari sau piedici in drumul lor catre atingerea unor obiective, totul in functie de scopurile pe care le urmareau la momentul respectiv in tara vizata;

7. - Iezuitii aprobau si sprijineau incercarile unora de a instaura in Europa dominatia unei singure puteri religioase, desigur cea catolica. "Compania lui Iisus" nu a tinut niciodata seama de faptul ca o asemenea perspectiva este cu totul potrivnica intereselor altor religii si tari (state);

8. - Ordinul iezuit, pe langa serviciul propriu de informatii, a avut si unul de contraspionaj. Nu a existat o organizatie aparte, dar toti membrii ordinului aveau si obligatia de a depista si demasca pe dusmanii strecurati in randurile lor. "Contraspionajul" actiona in special impotriva celor care , la un moment dat, se rupeau de trecutul lor si porneau sa demaste tainele (secretele) si scopurile "Companiei lui Iisus".


"Între 1555 si 1931 Societatea lui Iisus [adică Ordinul iezuit] a fost expulzat din cel putin 83 de tări, orase-state si orase, pentru angajarea în intrigile politice si comploturi subversive împotriva bunăstării statului, conform însemnărilor unui reputat preot iezuit".
[adică Thomas J. Campbell].


Practic, fiecare caz de expulzare a fost din cauza intrigilor politice, infiltrării politice, subversiunii politice si incitarea la insurectie politică."
J.E.C. Shepherd (istoric canadian) - 1987




vineri, 7 mai 2010

IEZUITII AZI !!!







PERSPECTIVA IEZUITA

Un articol excelent preluat de pe:
http://avertizari.blogspot.com/2010/02/ordinul-iezuit-1.html

Ordinul Iezuit a fost fondat de către Ignaţiu de Loyola.
Ignaţiu de Loyola a fost liderul unei organizaţii secrete, oculte, cunoscută ca Alumbrados (în spaniolă, Iluminaţii).
La 15 August 1534, Loyola a înfiinţat o organizaţie soră pentru Alumbrados, şi care a fost denumită Societatea lui Isus, cunoscută astăzi mai ales sub numele de Iezuiţi.(MANFRED BARTHEL, THE JESUITS, HISTORY AND LEGEND OF THE SOCIETY
OF JESUS, p. 16 (1984).)

Loyola a fost arestat de către ordinul Dominican al inchizitorilor catolici, care era preocupat de creşterea influenţei şi a puterii acestuia în întreaga Europă. Datorită aliaţilor influenţi printre regatele Europei, Loyola a obţinut o audienţă la Papa. Loyola l-a asigurat pe Papă de întreaga sa supunere şi a promis să-l impună (pe Papă) întregii lumi. Papa Paul III a aprobat oficial ordinul Iezuit ca fiind unul catolic, în anul 1540, prin Bula Papală Regimini Militantis Eccclesiae.(COLLIER’S ENCYCLOPEDIA, vol. 13, p. 550 (1992).)

Iezuiţii sunt armata secretă a bisericii Romane, ei fiind adesea numiţi "Miliţia Papei". De fapt, liderul iezuiţilor este numit "Generalul Iezuit". El este diferit de oricare alt lider de ordin catolic, deoarece Generalul Iezuit nu este supus Episcopilor şi Cardinalilor, el răspunde numai înaintea Papei. Din cauza puterii şi influenţei sale, Generalul Iezuit, este cunoscut şi sub numele de "Papa Negru". Generalul Iezuit are pretinsa autoritate de a ierta oamenilor păcatele bigamiei, crimei, sau orice rău făcut împotriva altora, atâta timp cât acestea un sunt cunoscute publicului şi nici pricini de vreun scandal.
Papa Grigore XII le-a dat Iezuiţilor (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 29 (1975).) autoritatea de a face comerţ şi servicii bancare, fapt care a îmbogăţit foarte mult acest ordin.
Papii (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 29 (1975).) au ameninţat principi, regi şi pe oricine altcineva care ar fi intervenit în activităţile iezuiţilor cu excomunicarea (Lata Sententiae).
Într-una din cele mai reprezentative lucrări despre Iezuiţi, J. Huber ((EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 29 (1975).) , un profesor de teologie catolică scrie:"Aici este un fapt dovedit: Constituţia Iezuiţilor repetă de 500 de ori că trebuie să-l vedem pe Cristos în persoana Generalului Iezuit." (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 26 (1975).)

Iezuiţii au o lungă şi sordidă istorie de denaturare a obligaţiilor morale şi practicilor precum şi norme pledând pentru etica situaţiei.
De exemplu, Dumnezeu porunceşte fără nicio excepţie:"Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău." (Exod 20:16). Pe de altă parte, Iezuiţii permit utilizarea de termeni ambigui pentru a induce în eroare un judecător sau pentru a minţi pur şi simplu sub jurământ prin omisiune, martorul păstrând sub tăcere anumite lucruri.
Iezuiţii susţin că dacă o tânără fată este însărcinată, ea poate să avorteze dacă sarcina ar dezonora-o pe ea sau pe un membru al clerului. (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 64 (1975).)
Şi ei nu se opresc aici, un alt Iezuit declară fără echivoc: "Dacă un Tată (Părinte catolic), cedează ispitei şi abuzează de o femeie iar ea face public ce s-a întâmplat, şi, dacă din cauza aceasta, îl dezonorează pe el, acelaşi Tată (Părinte catolic) o poate ucide pe acea femeie pentru a evita ruşinea."(EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 65 (1975).). Şi aceasta nu este singura situaţie în care crima este justificată.
Iezuiţii ((EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 65 (1975).)
continuă să înveţe că "unui călugăr sau unui preot îi este permis să-i ucidă pe aceia care sunt pe cale să-i calomnieze pe ei sau pe comunitatea din care fac parte." ((EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 65 (1975).)

Imoralitatea nu este specifică doar ordinului Iezuit. Doctrinele Bisericii Catolice o permit pentru tot felul de situaţii etice. Toma d'Aquino, cea mai influentă sursă a relaţiilor economice precum şi a doctrinelor teologice ale Bisericii Catolice, a declarat că este legal şi nicidecum un păcat pentru ca un om să fure din proprietatea altuia cu scopul de a-şi satisface o nevoie de bază.
Punctul de vedere al lui Aquino era că toate bunurile sunt bunurile comunităţii şi prin urmare nu este nici un păcat să iei proprietatea altuia atunci când nevoia ţi-o cere. (JOHN W. ROBBINS, ECCLESIASTICAL MEGALOMANIA, at p. 32 (1999) (quoting
Summa Theologiae, ii-ii, 7th article).)

Aceasta este de fapt şi poziţia oficială a bisericii Romane de astăzi, exprimată limpede prin cel de-al doilea Conciliu de la Vatican: "Dacă cineva se află într-o extremă necesitate atunci el are dreptul să-şi procure pentru sine ceea ce are nevoie din bogăţiile altora." (JOHN W. ROBBINS, ECCLESIASTICAL MEGALOMANIA, at p. 40 (1999) (quoting The Second Vatican Council, Gaudium et Spes, Pastoral Constitution on the Church in the Modern World, at p. 69 (1965)).
A se compara respectiva poziţie cu a opta poruncă a lui Dumnezeu: "Să nu furi." (Exod 20:15)

Iezuiţii sunt persecutorii zeloşi ai creştinilor sau ai oricui este văzut de ei ca fiind un inamic al Vaticanului.
Iezuiţii au un jurământ solemn de distrugere a Protestantismului Creştin şi de distrugere a oricărui guvern care oferă protecţie Creştinilor Protestanţi.
Ei sunt inamicii naturali (J. E. C. SHEPHERD, THE BABINGTON PLOT, Wittenburg Publications, p.14, 1987.) ai libertăţii, întregul lor sistem este bazat pe lenea minţii, cruzime, supunere oarbă. Ignatius de Loyola însuşi le scria el însuşi Iezuiţilor din Portugalia: "Noi trebuie să vedem negrul ca fiind alb dacă biserica spune aşa."(EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 26 (1975).)

Iezuiţii sunt ambasadorii subversivi ai Bisericii Catolice, aducând haosul şi ruina asupra naţiunilor în care ei se infiltrează. Ei cred că "Biserica Catolică are dreptul şi datoria să ucidă ereticii deoarece numai prin foc şi sabie poate fi extirpată erezia.... Pocăinţa nu le poate fi permisă pentru a se salva, la fel cum pocăinţa nu este permisă pentru a-i salva pe criminalii civili; pentru că bunul cel mai de preţ al bisericii este unitatea de credinţă, şi acest lucru nu poate fi păstrat decât dacă ereticii sunt daţi morţii." (J. E. C. SHEPHERD, THE BABINGTON PLOT, Wittenburg Publications, p.16, 1987 (quoting Marianus de Luce, S.J., Professor Canon Law, Gregorian University of Rome, Institutes of Public Ecclesiastical Law, with personal commendation from Pope Leo XIII, 1901).)

Alberto Rivera, un fost preot iezuit, a fost salvat prin harul lui Dumnezeu şi a părăsit ordinul preoţesc al Iezuiţilor. Iezuiţii au făcut numeroase încercări să-l omoare înainte ca acesta să poată să dezvăluie secretele Iezuiţilor. A supravieţuit atentatelor la viaţa sa şi a expus foarte multe despre metodele sinistre precum şi motivele Iezuiţilor.
Citiţi următorul fragment din Jurământul Extrem al Iezuiţilor, care este dat de un Preot Iezuit atunci când el este ridicat la o poziţie de comandă. Alberto Rivera a luat parte la un astfel de jurământ în timpul în care el a fost iezuit. Jurământul este precedat de un preambul, şi se pare că recitat de către un Iezuit cu o autoritate mai înaltă:
"Ai fost instruit că datoria ta este ca a unui spion, de a aduna toate statisticile, faptele şi informaţiile, după puterea ta, din orice sursă: pentru a te strecura tu însuţi în cercurile familiilor Protestante şi ale ereticilor de orice clasă şi caracter, precum şi în cele ale negustorilor, bancherilor, avocaţilor, în şcoli şi universităţi, în parlamente şi legislative, precum şi în judiciare şi consilii de stat şi de a fi "orice fel de om", de dragul papei, ai cărui funcţionari suntem până la moarte...
Tu trebuie să serveşti în timp util ca instrument şi ca, călău, direcţionat de superiorii tăi, pentru că nimeni nu poate comanda aici dacă nu şi-a consacrat munca sa sângelui de eretic; "Fiindcă fără vărsare de sânge nici un om nu poate fi salvat."

"Eu ...................................., aflându-mă în prezenţa Dumnezeului Atotputernic, a Binecuvântatei Fecioara Maria, a Binecuvântatului Arhanghel Mihail, a Binecuvântaţilor Sf. Ioan Botezătorul, a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, şi a tuturor Sfinţilor, a gazdei înfricoşate a Raiului precum şi a ta, Tatăl meu spiritual, Generalul Suprem al Societăţii Iezuiţilor, fondate de către Sfântul Ignatius de Loyola, sub pontificatul Papei Paul III, şi continuînd până în prezent, purtat în pântecul Fecioarei, matricea lui Dumnezeu, şi rodul lui Isus Cristos, declar şi jur că Sanctitatea Sa, Papa, este Locţiitorul lui Cristos şi este Adevăratul şi Unicul Cap al Catolicilorsau al Bisericii Universale de pe întreg pământul; şi că în virtutea cheilor legării şi dezlegării date Sanctităţii Sale de către Mântuitorul meu, Isus Cristos, el (Papa) are puterea de a detrona regii eretici, prinţii, statele, republicile, federaţiile şi guvernele, toate care sunt ilegale, fără sacra Sa (a Papei) confirmare, şi drept urmare să fie distruse definitiv. Iată de ce, cu toate puterile mele, voi apăra fără răgaz această doctrină şi privilegiile şi tradiţiile Sanctităţii Sale, şi mai cu seamă împotriva Bisericii Lutherane din Germania, Olanda, Danemarca, Suedia şi Norvegia, şi a pretinsei autorităţi a Bisericii Angliei şi a Scoţiei, a ramurilor acestora, de oriunde ............. Mă lepăd şi reneg orice act de loialitate faţă de un rege eretic, prinţ sau stat Protestant sau Liberal, sau ascultare faţă de legile lor, magistraţii şi demnitarii lor.
Eu promit şi declar în continuare că, cu toate acestea, am permisiunea să-mi asum orice religie eretică, cu scopul propăşirii intereselor Bisericii Mamă, şi să păstrez secretul asupra tuturor agenţilor ei consilieri, oridecâte ori aceştia mă vor instrui, şi să nu-i divulg direct sau indirect, prin cuvânt, în scris sau în orice altă circumstanţă; dar să aduc la îndeplinire tot ceea ce mi se va propune, fie ca sarcină trasată mie, fie descoperit doar mie de către tine, tatăl meu spiritual...
Eu promit şi declar în continuare că, că nu voi avea nicio opinie sau voinţă a mea, sau niciun fel de îndoială în cuget, aidoma unui leş sau a unui cadavru (perinde ac cadaver) dar că nu voi ezita, să mă supun oricărei comenzi pe care o voi primi de la superiorii mei din Miliţia Papei şi a lui Isus Cristos. Că voi merge în orice parte a lumii, indiferent care, fără crâcnire şi că voi fi supus oricărui fel de lucru mi se va comunica......
Eu promit şi declar în continuare că, atunci când voi avea oportunitatea, să pregătesc şi să port un război neobosit, în secret sau pe faţă, împotriva tuturor ereticilor, Protestanţilor şi Liberalilor, după cum şi eu sunt condus să aduc extirparea şi exterminarea acestora de pe faţa întregului pământ, şi că nu voi ţine seama nici de sex, vârstă, nici de condiţie, şi că voi spânzura, devasta, fierbe, strangula, şi arde de vii pe toţi aceşti eretici; voi spinteca stomacul şi pântecul femeilor lor şi voi zdrobi capetele copiilor lor de un perete, pentru a anihila pentru totdeauna execrabila lor rasă. Iar atunci când nu voi putea face aceasta, voi folosi în secret cupa otrăvii, cordonul de ştrangulare, oţelul pumnalului, sau glonţul pistolului, indiferent de onoarea, rangul, demnitatea sau autoritatea persoanei sau persoanelor oricare ar fi condiţia lor socială, fie publică sau privată, după cum eu am fost instruit, de către orice agent al papei sau superior al frăţiei sfintei credinţe a Societăţii lui Isus, să procedez în orice moment." (ALBERTO RIVERA, DOUBLE CROSS, Chick Publications, p. 12, 1981. See also,
EDWIN A. SHERMAN, THE ENGINEER CORPS OF HELL, Library of Congress catalog card
# 66-43354, p. 118 (1883); Congressional Record, House Bill 1523, contested election case of
Eugene C. Bonniwell against Thos. S. Butler, February 15, 1913, at pp. 3215-16; BURKE
MCCARTY, THE SUPPRESSED TRUTH ABOUT THE ASSASSINATION OF ABRAHAM LINCOLN, at pp. 14-16.)

Franz Wernz, General Iezuit între anii 1906-1915, declara că "Biserica poate condamna ereticii la moarte, pentru că orice drepturi ar avea, ele derivă doar din toleranţa noastră, şi aceste drepturi sunt evident iluzorii." (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, Chick Publications, p. 166-167, 1975.)

Preoţii iezuiţi sunt supuşi unor anumite "exerciţii spirituale" care iniţial au fost concepute de către Ignatius Loyola. În timpul acestor exerciţii spirituale subiectul devine posedat şi controlat de către un demon. "Noi îl insuflăm cu forţe spirituale de care şi-ar da seama că ar fi foarte dificil să le elimine mai tîrziu, forţe mult mai durabile decât toate cele mai bune principii şi doctrine; aceste forţe pot reveni oricând la suprafaţă, uneori după ani în care nici măcar nu şi-a mai adus aminte de ele, şi să devină atât de imperative încât el să-şi dea seama că este imposibil să li se opună, şi că trebuie să urmeze irezistibilul lor impuls." (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, Chick Publications, p.
21, 1975. (quoting H. Boehmer, professor at the University of Bonn, Les Jesuits (1910)).

Între anii 1569 şi 1605 Iezuiţii au orchestrat nu mai puţin de 11 comploturi împotriva Angliei Protestante, care au implicat invazii, rebeliuni şi asasinate. Următorii sunt cunoscuţi ca lideri ai trădării: Ridolfi, Sanders, Grigore XIII, Campion, Parsons, Ducele de Guise, Allen, Throgmorten, Parry, Babington, Sixtus V, Filip II al Spaniei, Yorke, Walpole, Southwell şi Guy Fawkes. (J. E. C. SHEPHERD, THE BABINGTON PLOT, Wittenburg Publications, p.118, 1987.)

În 1586, prin "Complotul Babington" Iezuiţii împreună cu alţi catolici au plănuit să o ucidă pe Regina protestantă Elisabeta I, şi să o aşeze pe catolica Maria Stuart, Regina Scoţiei, pe tronul Angliei, aducând apoi Anglia sub supunerea Papei de la Roma. Acest complot a fost dejucat iar Maria Stuart a fost executată datorită propriilor încurcături. (J. E. C. SHEPHERD, THE BABINGTON PLOT, Wittenburg Publications, 1987.)
După ce complotul Babington a dat greş, Papa, în alianţă cu Filip II al Spaniei, a plănuit invadarea Angliei şi aducerea acesteia sub controlul papal. În anul 1588 Spania a adus 136 de vase de război ale Armadei împotriva Angliei. Dar Dumnezeul Atoatestăpânitor a stârnit o furtună ciudată, care a devastat Armada şi a permis Angliei cu doar 30 de vase de luptă să înfrângă Spania după 8 ore de luptă pe mare. (J. E. C. SHEPHERD, THE BABINGTON PLOT, Wittenburg Publications, 1987. at p. 104-117. See also COLLIER’S ENCYCLOPEDIA, volume 9, p. 97 (1991). See also, LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 60 (1982).)

La 5 noiembrie 1605 Iezuiţii au condus conspiratorii romano-catolici plănuind uciderea regelui James I şi a întregului Parlament al Angliei prin aruncarea în aer a Camerei Lorzilor. Ei au plasat 20 de butoaie cu praf de puşcă sub Camera Lorzilot. Planul era ca explozia să aibă loc tocmai când Lorzii, reprezentanţii poporului, şi regele urmau să participe la adunarea din 5 noiembrie 1605 pentru deschiderea Parlamentului. Complotul a fost descoperit iar conspiratorii au fost capturaţi.
Până în ziua de astăzi (COLLIER’S ENCYCLOPEDIA, volume 9, p. 620 (1991).) evenimentul este asociat cu "Complotul Prafului de Puşcă". În Anglia, ziua de 5 noiembrie este zi de sărbătoare naţională (COLLIER’S ENCYCLOPEDIA, volume 11, p. 536 (1991).) , de aducere aminte a conspiraţiei Catolice în complotul prafului de puşcă. Sărbătoarea este numită "Guy Fawkes Day"; Guy Fawkes a fost unul dintre conspiratorii "Gunpowder Plot". (COLLIER’S ENCYCLOPEDIA, volume 12, p. 192 (1991).

Acţiunile subversive ale Iezuiţilor asupra naţiunilor au determinat ca 56 de ţări să interzică accesul Iezuiţilor pe teritoriul lor, ulterior majoritatea dintre acestea ridicând restricţiile respective. În anul 1759 Iezuiţii au fost interzişi pe întreagul teritoriu al Imperiului Portughez. (COLLIER’S ENCYCLOPEDIA, volume 13, p. 550 (1991).)

La 6 Aprilie 1762, Parlamentul Franţei a emis următorul act de acuzare:
"Numitul Institut [Iezuit] este inadmisibil în orice stat civilizat, aşa cum natura sa este ostilă tuturor autorităţilor spirituale şi temporale; acesta urmăreşte să penetreze în biserici şi state, sub vălul plauzibil al unui institut religios, nu ca un ordin cu adevărat interesat de a răspândi perfecţiunea evanghelică, ci mai degrabă ca un organism politic lucrând fără oprire la uzurparea tuturor autorităţilor, prin tot felul de căi indirecte, secrete, şi mijoace întortocheate...... Doctrina Iezuiţilor este perversă, o distrugătoare unealtă a tuturor religiilor şi principiilor oneste, insultând morala creştină, dăunătoare societăţii civile, ostilă drepturilor naţiunii, puterii regale, şi chiar securităţii suveranilor şi supuşilor acestora; capabilă de a stârni tulburări între state, concepe şi menţine cea mai rea corupere în inimile oamenilor. (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 69 (1975).)
În anul 1764 Iezuiţii au fost scoşi în afara legii în Franţa, şi în anul 1767 ei au fost interzişi şi în Spania. (COLLIER’S ENCYCLOPEDIA, volume 13, p. 550 (1991).)

Naţiunile Europei, care au fost obiectul subversiunilor Iezuiţilor, au creeat o presiune politică şi militară atât de mare încât Papa Clement XIII a decis, la 3 februarie 1769 să dizolve ordinul Iezuiţilor. În noaptea după care urma ca el să execute dizolvarea, el a căzut dintr-o dată bolnav la pat şi a murit. Înainte ca el să-şi dea suflarea a strigat: "Sunt pe moarte... Este un lucru foarte periculos să-i ataci pe Iezuiţi.". Succesorul său, Papa Clement XIV a fost pus sub o uriaşă presiune politică pentru a dizolva ordinul Iezuiţilor, dar el a rezistat 3 ani până când tensiunea politică, în cele din urmă, i-a forţat mâna. (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 70 (1975).)
Papa Clement XIV a emis o decizie papală de dizolvare, Dominus ac Redemptor, la 16 august 1773.
Papa Clement XIV cunoştea semnificaţia unei asemenea decizii papale, şi a exclamat:"Am tăiat mâna mea dreaptă." (COLLIER’S ENCYCLOPEDIA, volume 13, p. 550 (1991); see also, EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 70 (1975).)
În plus, Papa Clement XIV (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 73 (1975).) ştia că prin semnarea actului de dizolvare a Iezuiţilor îşi semna propria sa condamnare la moarte. La scurt după semnarea deciziei, pe zidurile palatului de la Vatican au apărut literele I.S.S.S.V. . Papa Clement XIV cunoştea semnificaţia lor şi a explicat înţelesul lor: "In Settembre Sara Sede Vacante.". (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 70 (1975).) Ceea ce în traducere înseamnă, "În Septembrie, Scaunul va fi vacant (papa va fi mort)."
Papa Clement XIV a fost otrăvit şi a murit pe 22 septembrie, 1774. (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 70-71 (1975).)

Interesant este că, la numai 3 ani de zile după ce Papa Clement XIV a suprimat ordinul Iezuiţilor, organizaţia subversivă "Illuminati" a fost înfiinţată, ca un răspuns, de către un iezuit instruit pe nume Adam Weishaupt, în 1776.
Weishaupt, care era evreu, a fost profesor de drept canonic la Universitatea din Ingolstadt (COLLIER’S ENCYCLOPEDIA, volume 12, p. 516 (1991).), care era o universitate iezuită şi Centrul Iezuit de Contrareformă. Alberto Rivera, un fost preot iezuit, a declarat că organizaţia ocultă Illuminati (SIDNEY HUNTER, IS ALBERTO FOR REAL?, p. 21 (1991); see also, EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 35 (1975).) nu a fost fondată, aşa cum mulţi cred, de către Weishaupt, dar că în fapt ea a existat cu mult înainte de Weishaupt.
Illuminati este de fapt reîncarnarea mai vechei Alumbrados, şi al cărei lider, o vreme, a fost Ignatius de Loyola, fondatorul Iezuiţilor.
Organizaţia Illuminati a fost instituită (SIDNEY HUNTER, IS ALBERTO FOR REAL?, Chick Publications, p. 21-23 (1988).) de către Generalul Iezuit Lorenzo Ricco, în 1776, care şi-a folosit discipolul său, Adam Weishaupt, ca reprezentant al noii organizaţii (care nu era deloc nouă).
Iezuiţii, care fuseseră desfiinţaţi de către papă în 1773 (ERIC JON PHELPS, VATICAN ASSASSINS: “WOUNDED IN THE HOUSE OF MY FRIENDS,” P. 206 (2001).) au găsit necesar să înfiinţeze Illuminati, care era o alianţă foarte puternică între Iezuiţi şi foarte puternica Casă Bancară a Evreilor Ashkenazi, Rothschild.
Scopul iniţial al lui Weishaupt a fost de răzbunare pentru dizolvarea papală a Iezuiţilor, prin eliminarea tuturor religiilor şi răsturnarea tuturor guvernelor lumii, aducând omenirea sub conducerea unui guvern mondial unic, controlat bineînţeles de către Illuminati, şi aflat sub autoritatea dumnezeului lor. Acel guvern mondial unic era frecvent menţionat de către "Illuminati" sub numele de "Noua Ordine Mondială".

Zeul Illuminati este Satana. (WILLIAM STILL, NEW WORLD ORDER, The Ancient Plan of Secret Societies, p. 79 (1990).)
Eric Jon Phelps în cartea sa, Vaticanul Asasinilor: "Aceşti 41 de ani, dintre suprimarea lor din 1773 de către Papa Clement XIV şi reabilitarea lor de către papa Pius VII în 1814, au fost aur curat pentru Societatea lui Isus (Iezuiţii) Pentru Fiii lui Loyola pedepsirea tuturor duşmanilor lor, incluzându-i pe preoţii Dominicani, perfectarea tainică a sistemului de legătură dintre iezuiţi şi Francmasonerie, crearea alianţei între Casa Rotschild şi Illuminati; pedepsirea şi absorbţia Cavalerilor de Malta...... Ei (Illuminati) au folosit-o pe Regina ortodoxă Ecaterina a Rusiei şi pe lutheranul Frederick al Prusiei pentru a cuceri Polonia şi a o diviza, bula de suprimare a ordinului Iezuit neavând niciun efect pe teritoriul Romano-Catolic.
Ei au provocat Revoluţia Franceză, au decapitat un rege Bourbon şi o regină Habsburgică ca pedeapsă că au fost expulzaţi din Franţa şi Austria.
Cu ajutorul lui Napoleon, care era francmason, au alungat Bourbonii de pe tronul din Spania şi pe Braganzas de pe tronul lor din Portugalia. Ei au încercat chiar să smulgă teritoriul Israelului de sub stăpânirea musulmană, precum cruciaţii de odinioară. (ERIC JON PHELPS, VATICAN ASSASSINS: “WOUNDED IN THE HOUSE OF MY
FRIENDS,” p. 205 (2001).)
Victoriile cele mai importante ale campaniilor au fost deopotrivă religioase şi politice. Ei au penetrat adânc în Biserica Ortodoxă Rusă şi în Biserica Lutherană Germană. Universitatea din Tubingen stă drept mărturie.
Politic, ei au luat controlul asupra Coroanei şi Băncii Angliei. Din acest motiv Anglia, cu Vicontele Palmerston, nu ar mai porni la un război cu Franţa, din nou, ar conduce războiul papal al opiumului împotriva poporului din China (la fel ca, companiile prin care CIA şi comisiile Mafiei conduc în prezent un masiv comerţ cu droguri împotriva "ereticului şi liberalului" popor al Imperiului American)..... Iezuiţii au câştigat din nou Papalitatea şi Vaticanul; împreună cu acestea a întins proprietăţile bisericii în întreaga lume, şi din această raţiune Cezarul Papal, care ocupă biroul "sacru" al Satanei Papale, nu va mai suprima niciodată Societatea Iezuită. (ERIC JON PHELPS, VATICAN ASSASSINS: “WOUNDED IN THE HOUSE OF MY FRIENDS,” p. 205 (2001).)
Organizaţia secretă Illuminati a fost ghidul ascuns din spatele brutalei Revoluţii Franceze, în timpul căreia 300.000 de oameni au fost masacraţi într-o orgie atee a violenţei.(WILLIAM STILL, NEW WORLD ORDER, The Ancient Plan of Secret Societies, pp. 81-91
(1990).)
Moses Mordecai Marx Levi, alias Karl Marx, a fost satanist şi membru al "Ligii Dreptăţii", care era o ramură a Illuminati.
În anul 1847, Marx a fost acreditat de către Illuminati să scrie Manifestul Comunist, care este o schiţă a planurilor lor de dominare a lumii. (DES GRIFFIN, FOURTH REICH OF THE RICH, p. 62 (1976).)
Nu a fost nimic nou în Manifestul Comunist, acesta a fost doar un plagiat al planurilor deja expuse de către Weishaupt şi discipolul său Clinton Roosvelt (o rudă îndepărtată a lui Franklin Delano Roosvelt). (DES GRIFFIN, FOURTH REICH OF THE RICH, p. 62 (1976).)
Între 1600 şi 1750 Iezuiţi controlau (DES GRIFFIN, FOURTH REICH OF THE RICH, p. 59-62 (1976).) peste un sfert de milion de băştinaşi ignoranţi din Paraguay în peste 30 de comune pe care ei îi numeau "reduşi". Iezuiţii erau stăpânii acestor bieţi sclavi, şi a căror muncă a adus iezuiţilor o imensă avere. Lecţiile învăţate printre "reduşi" au fost memorate în Manifestul Comunist.
Pe data de 20 decembrie 1781, a avut loc o întâlnire între Weishaupt şi ierarhia Francmasoneriei la Congresul de la Wilhelmsbad. În iulie 1782, s-a încheiat un acord (WILLIAM STILL, NEW WORLD ORDER, p. 82 (1990).) pentru ca Illuminati să fuzioneze cu Masoneria. Pentru Masonerie recruţii perfecţi proveneau din rândurile Illuminati.
(WILLIAM STILL, NEW WORLD ORDER, p. 82 (1990).)
Ca şi la Illuminati, Masoneria presupune stagii de iniţiere care desensibilizează gradat persoana care este iniţiată şi permite ierarhiei să evalueze aptitudinile persoanei pentru a trece la etapele superioare.
Iniţierea în Royal Arch (gradul 7 în Ritul York şi gradul 13 în Ritul Scoţian) necesită ca iniţiatul să bea vin din jumătatea superioară a unui craniu uman şi să facă un jurământ de sânge să nu dezvăluie secretele Masoneriei şi să mintă şi să facă orice altceva este necesar pentru a ajuta un coleg mason să se sustragă de la consecinţele comiterii unor infracţiuni, incluzând crime şi trădări.

Manualul de buzunar al Masoneriei arată că un Mason "trebuie să ascunzi toate crimele fraţilor tăi masoni..... şi dacă trebuie să fi citat ca martot împotriva unui frate mason, trebuie să fie sigur că îl vei apăra... Dacă trebuie pentru a face asta poate fi şi sperjur, cu adevărat, dar tu să-ţi păstrezi obligaţiile." (JIM SHAW (33rd Degree Mason, Knight Commander of the Court of Honor, Past Worshipful Master of the Blue Lodge, Past Master of All Scottish Rite Bodies) and TOM MCKENNEY, THE DEADLY DECEPTION, Freemasonry Exposed by One of Its Top Leaders, p. 137 (1988).)

John Robison, profesor de Filosofie Naturală, şi care a fost Secretarul General al Societăţii Regale din Edinborough şi un influent francmason, a fost unul dintre intelectualii de frunte ai vremii sale. El a fost martor al influenţei Illuminati şi a Iezuiţilor prin intermediul Francmasoneriei. În anul 1798 el a publicat o carte intitulată "Dovezile unei Conspiraţii". În cartea sa, o autoritate, profesorul Robison a declarat următoarele cu referire la amalgamul dintre Francmasonerie şi Illuminati: "A fost constituită o asociaţie cu scopul expres de a elimina toate religiile cunoscute şi de a răsturna toate guvernele existente ale Europei. Am urmărit această asociaţie trudind sistematic şi zelos, până când a devenit aproape de nestăvilit: şi am văzut că liderii cei mai activi în Revoluţia Franceză erau membri ai acestei asociaţii, şi îşi ghidau paşii în acord cu principiile acesteia (asociaţiei), precum şi prin intermediul instrucţiunilor şi asistenţei, solicitate anterior şi obţinute." (JOHN ROBISON, PROOFS OF A CONSPIRACY at pg. 7 (1798).)
Profesorul Robison a dezvăluit în cartea sa că el a fost martor la începutul ingerinţei Iezuiţilor în Francmasonerie după ce Iezuiţii au fost desfiinţaţi de către papă în 1773. El a declarat că Iezuiţii utilizau Francmasoneria ca pe o cale prin care să obţină puterea. Profesorul Robison (JOHN ROBISON, PROOFS OF A CONSPIRACY at pg. 4 (1798).) a declarat că influenţa Iezuiţilor asupra Francmasoneriei era considerabilă. Controlul Iezuiţilor asupra Francmasoneriei era atât de complet încât Iezuiţii puteau schimba multe dintre ceremonii şi grade în Francmasonerie. (JOHN ROBISON, PROOFS OF A CONSPIRACY at pgs. 12,17 (1798).)

Pentru a se asigura că infracţiunile comise de masoni nu vor fi cercetate penal, lojile masonice recrutează curent membrii ai comunităţilor juridice de aplicare a legii.
Tocmai din acest motiv, comunităţile nu ar trebui să permită cuiva care este mason să deţină funcţiile de şef al poliţiei, judecător, procuror sau anchetator de poliţie.
Când cineva află despre un comportament aparent inexplicabil ale unui poliţist, judecător, procuror sau politician care permite unui criminal sau infractor să umble în libertate, nu ar trebui trecut cu vederea că acolo ar putea fi vorba despre mâna ascunsă a Masoneriei.
De exemplu, Albert Pike, "Comandorul Suprem al Vechiului şi al Universal Recunoscutului Rit Scoţian al Francmasoneriei din Jurisdicţia de Sud, U.S.A" a fost condamnat pentru trădare. Dar în aprilie 22, 1866, Pike a fost graţiat, cu cereri de scuze, de către preşedintele Andrew Johnson.
A doua zi, Pike l-a vizitat pe preşedinte la Casa Albă. Pike l-a vizitat din nou pe Jhonson în 1867, după ce începuseră procedurile de punere sub acuzare împotriva lui Jhonson.
Generalul Gordon Granger a fost prezent la întâlnirea din 1867 şi a mărturisit înaintea Congresului U.S.A. pentru a dovedi că respectiva întâlnire a avut loc.
Generalul a mărturisit că Johnson şi Pike au discutat despre Masonerie şi că el a înţeles din acea conversaţie că Pike era superiorul lui Johnson în Masonerie. La scurt timp după aceea, pe data de 20 iunie 1867, o delegaţie masonă i-au acordat lui Johnson al patrulea grad din cele 32 de grade ale Ritului Scoţian al Masoneriei, în camera acestuia de la Casa Albă.(WILLIAM STILL, NEW WORLD ORDER, The Ancient Plan of Secret Societies, p. 123
(1990).)

Stephen Knight în cartea sa "Jack Spintecătorul: Soluţia Finală", probează cu documente că infiltrarea Francmasoneriei în poliţie este o înaltă prioritate. El a citat dintr-un document masonic: "Serviciile poliţiei sunt de o extremă importanţă pentru noi pentru că ele sunt capabile să acopere ceea ce noi întreprindem..... după cum la fel şi pedepsirea celor care refuză să se supună."
El a prezentat dovezi (Michael Hoffman II, Secret Societies an Psychological Warfare, pp. 57-58, 2001.) că infamele crime ale Spintecătorului erau crime rituale masonice comandate de către o conspiraţie care implica pe cei mai înalţi oficiali ai guvernului britanic.

Millard Filmore, al treisprezecelea preşedinte al Statelor Unite şi fost mason, declara că "fraternitatea masonică batjocoreşte drepturile noastre, împiedică funcţionarea justiţiei, şi aruncă dispreţul asupra oricărui guvern pe care îl poate controla."

Un comisie mixtă a corpului legiuitor din Massachusetts (Michael Hoffman II, Secret Societies an Psychological Warfare, pp. 108, 2001.) de investigare a Francmasoneriei, în 1834, a concluzionat că Masoneria era "o guvernare distincă şi independentă în cadrul guvernului nostru, şi dincolo de controlul legilor statale şi prin mijloace secrete."(Michael Hoffman II, Secret Societies an Psychological Warfare, pp. 108, 2001.)

Albert Pike, teologul pontif al Masoneriei scria că " este sigur că adevărata pronunţie nu este reprezentată de cuvântul Iehova; drept pentru care nu acesta este adevăratul nume al Divinităţii, şi nici Inefabilul Cuvânt. (ALBERT PIKE, MORALS AND DOGMA OF THE ANCIENT AND ACCEPTED SCOTTISH RITE OF FREEMASONRY, p. 205 (1871).)

Dar iată ce spune raportul scripturistic:
Exodul 3:13 Moise a zis lui Dumnezeu: "Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel, şi le voi spune: ,Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi'; şi mă vor întreba: ,Care este Numele Lui?' ce le voi răspunde?"
Exodul 3:14 Dumnezeu a zis lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt." Şi a adăugat: "Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: "Cel ce se numeşte ,Eu sunt', m-a trimis la voi."
În ebraică , iniţial cuvintele se scriau dar fără vocale , şi numele Iahveh (Iehova) , era scris YIHVH . YAH=”EU SUNT” + VEH=”CEL CE SUNT”=YAHVEH=”EU SUNT CEL CE SUNT”. Numele Iehova provine din cuvântul havah care înseamnă „a fi sau a deveni ”
Deci dacă masonii nu-l recunosc pe Yahveh ca Dumnezeu, cine este dumnezeul lor?

Zeul masonilor este Lucifer, care este numele Satanei de dinainte de răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu, şi după care a fost aruncat din cer. Albert Pike spunea că : "doctrina Satanismului este erezie; şi adevărata şi pura religie filozofică este credinţa în Lucifer, egalul lui Adonai(Dumnezeu); dar Lucifer, dumnezeul Luminii şi al Binelui a ţinut partea omenirii împotriva Dumnezeului Întunericului şi Răului." (DES GRIFFIN, THE FOURTH REICH OF THE RICH, p. 70 (1993).)
Adonai este cuvântul ebraic din Vechiul Testament pentru Dumnezeu. Pike nu numai că recunoaşte că Lucifer este dumnezeul Francmasoneriei, dar îl huleşte pe Dumnezeu numindu-l "Dumnezeul Întunericului şi Răului."
Pike a scris manualul teologic oficial al Masoneriei intitulat "Morala şi Dogma Vechiului şi Recunoscutului Rit Scoţian".
Sfânta Scriptură arată limpede că Dumnezeu l-a creat pe Adam ( Geneza 2:7 Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.).
În "Morala şi Dogma", Pike îl huleşte pe Dumnezeu numindu-l pe creatorul lui Adam "Prinţul Întunericului". (ALBERT PIKE, MORALS AND DOGMA OF THE ANCIENT AND ACCEPTED SCOTTISH RITE OF FREEMASONRY, p. 566 (1871).)

Sfânta Scriptură (Geneza 2:17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit." ) afirmă că Dumnezeu i-a interzis lui Adam să mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Pike îl huleşte din nou pe Dumnezeu referindu-se la Dumnezeu ca la "Demonii" care i-au interzis lui Adam să mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului.
Sfânta Scriptură afirmă că Dumnezeu a creat-o pe Eva. Pike continuă cu blasfemiile spunând că "Demonii" sunt acei care au creat-o pe Eva. (ALBERT PIKE, MORALS AND DOGMA OF THE ANCIENT AND ACCEPTED SCOTTISH RITE OF FREEMASONRY, p. 567 (1871).)
Pike îl portretizează pe Şarpe (Satana) ca pe "un Înger al Luminii" care l-a întors pe Adam împotriva "Demonilor" şi prin aceasta oferindu-i "mijloacele victoriei".
Pike numeşte păcatul lui Adam şi al Evei ca mijloc al victoriei împotriva lui Dumnezeu.

Însă tocmai neascultarea lui Adam faţă de Dumnezeu a constituit mijlocul căderii întregii omeniri, lucru care a necesitat ca Dumnezeu să coboare pe pământ şi să-l răscumpere pe om. (Romani 5:12-21)
Isus Cristos l-a învins pe Satana pentru toţi aceia care cred în Isus. (1 Corinteni 15:54-58, 1 Ioan 5:4, Apocalipsa 15:2)
Deşi este adevărat că Satana poate lua înfăţişarea unui înger de lumină (2 Corinteni 11:14 "Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină." ), intenţia lui Pike în numirea lui Satana un "Înger al Luminii" era de a-l deosebi pe Satan de Dumnezeu, pe care-l numea "Prinţul Întunericului."
Doctrinele Francmasoneriei sunt influenţate într-o mare măsură de doctrina şi istoria Romano-Catolică. În anul 1754 primele 25 de grade al Ritului Scoţian al Francmasoneriei erau stabilite de către Iezuiţii din Colegiul Iezuit din Clermont, Paris, cu scopul restaurării puterii Casei Stuart, controlate de iezuiţi, la tronul Angliei. Există o serie de grade (ERIC JON PHELPS, VATICAN ASSASSINS: “WOUNDED IN THE HOUSE OF MY FRIENDS,” p. 180 (2001).) în Ritul Masonic York, cunoscut sub numele de Ordinul Cavalerilor Templieri.

Cavalerii Templieri erau o organizaţie înfiinţată în anul 1118 e.n. Templierii au obţinut confirmarea papală ca ordin catolic (Ordinul Cavalerilor Săraci ai lui Cristos) în 1128 şi au fost recunoscuţi ca primii cruciaţi romano-catolici. Templierii mai erau cunoscuţi şi ca "Miliţia lui Cristos.".
Pike a declarat că templierii, ca de altfel toate societăţile secrete, aveau două doctrine, una pentru public şi alta ascunsă publicului şi dezvăluită doar celor iniţiaţi în societăţile secrete. Pike a declarat că "astfel ei îşi înşelau adversarii care încercau să-i înlăture."ALBERT PIKE, MORALS AND DOGMA OF THE ANCIENT AND ACCEPTED SCOTTISH RITE OF FREEMASONRY, p. 817 (1871).
Aceeaşi strategie este folosită astăzi prin activităţile publice de caritate ale Bisericii Romano-Catolice şi ale Ordinului Masonic, şi în acelaşi timp ele amândouă lucrează la o dominaţie infernală a lumii. În timp ce Templierii apăreau a fi angajaţi în servicii altruiste, ei erau iniţiaţi în ceremonii în care li se cerea să-l respingă pe Cristos, scuipând peste un crucifix. Lor li se ordona să-l venereze pe Satan, care era zugrăvit sub forma unui idol cu bărbos. Chiar şi atunci când Papa Clement V a fost încunoştiinţat personal de conduita plină de hule a Templierilor, el nu a întreprins nicio acţiune împotriva lor până când toate aceste practici nu au devenit publice. (481.GARY H. KAH, EN ROUTE TO GLOBAL OCCUPATION
(http://www.biblebelievers.org.au/masonic.htm).)
Doar presiunea politică i-a forţat mâna pentru ca Templierii să fie suprimaţi. Potrivit lui Albert Pike (GARY H. KAH, EN ROUTE TO GLOBAL OCCUPATION
(http://www.biblebelievers.org.au/masonic.htm).), Jacques de Molay, Marele Maestru al Templierilor a fost arestat şi în timp ce se afla în închisoare a fondat primele loje ale Francmasoneriei în Neapole, Edinburgh, Stockholm şi Paris. (ALBERT PIKE, MORALS AND DOGMA OF THE ANCIENT AND ACCEPTED SCOTTISH RITE OF FREEMASONRY, p. 820 (1871).)
De Molay a fost ars pe rug în anul 1314 de către regele Philip IV al Franţei şi de către Papa Clement V. (COLLIER’S ENCYCLOPEDIA, vol. 14, p. 122 (1992).)
Albert Pike declară că atât Regele Philip IV al Franţei cât şi Papa Clement V au fost asasinaţi la scurtă vreme după aceea, ca răzbunare pentru suprimarea Cavalerilor Templieri. Ramura bărbaţilor tineri a francmasoneriei moderne îi poartă numele lui Jacques de Molay. (ALBERT PIKE, MORALS AND DOGMA OF THE ANCIENT AND ACCEPTED
SCOTTISH RITE OF FREEMASONRY, p. 821 (1871).)

Aşa cum este explicat în Nesta Webster, Francmasoneria este un amalgam de teologie şi practici secrete ale Templierilor Romano-Catolici şi a Evreilor practicanţi de Cabala.
Scriitorul evreu Bernard Lazare a declarat că "Evreii au făcut parte din Francmasonerie încă din leagănul acesteia" şi această afirmaţie ce vizează perioada care a precedat instituirea Marii Loje din 1717, este confirmată cu certitudine.
Astfel se spune că înainte cu un secol, un evreu din Amsterdam, pe nume Jacob Jehuda Leon Templo a fost cel care a creat modelul mantiei purtate de către Marea Lojă. Acest Jacob Jehuda fusese coleg cu prietenul Cabalist al lui Cromwell, Manasseh ben Israel.
Să cităm o autoritate evreiască în această chestiune, domnul Lucien Wolf scrie că Jacob Jehuda Leon Templo "avea o idee fixă pentru..... tot ce avea legătură cu Templul lui Solomon şi Tabernacol. El construise modele gigantice ale celor două edificii."
El a expus aceste modele în Londra pe care a vizitat-o în anul 1675, şi mai devreme, şi nu pare deloc nerezonabil să conchidem că acestea au constituit o sursă proaspătă de inspiraţie pentru francmasonii care au construit ritualul masonic cu 40 de ani mai târziu.
În orice caz, mantia masonică de ritual încă folosită de Marea Lojă a Angliei este fără niciun dubiu de un design evreiesc.
"Această mantie de ritual" spune domnul Lucien Wolf, "este compusă în totalitate din simboluri evreieşti," şi este "o încercare de a afişa heraldic diversele forme de Heruvimi zugrăviţi nouă în viziunea a doua a lui Ezechiel -- Un viţel, un leu, un om şi un vultur -- şi prin urmare aparţine celui mai înalt şi mai mistic domeniu al simbolismului ebraic."
Cu alte cuvinte, această interpretare, cunoscută evreilor ca "Mercaba" aparţine Cabalei, unde o interpretare particulară este plasată sub fiecare figură astfel încât să ofere un înţeles ezoteric, neperceptibil pentru cei neiniţiaţi. Roba masonilor este întru-totul Cabalistică după cum este de asemenea şi sigiliul de pe diplomele breslei masonice, unde este reprodusă o altă figură cabalistică, reprezentând un bărbat şi o femeie alipiţi.

Ţinând cont de toate acestea, înseamnă că originile sistemului pe care noi îl cunoaştem ca fiin Francmasonerie nu poate fi descoperit într-o singură sursă. Cele 12 surse alternative enumerate de către Ciclopedia Masonică şi citate la începutul acelui capitol ar fi putut toate să contribuie la formarea sa.
Astfel, Masoneria Operativă ar putea descinde din Collegia Roman şi prin masonii operativi ai Evului Mediu, în timp ce Masoneria Speculativă ar putea deriva de la patriarhi şi misterele păgâne.
Dar sursa de inspiraţie care nu admite nicio negaţie este Cabala evreiască.
Oricum ar fi penetrat ea (Francmasoneria) în SUA, prin Roman Collegia, prin bresle, prin Templieri, prin Rosicrucieni, ori prin evreii secolelor 17 şi 18, a căror activitate din spatele scenei Francmasoneriei vom vedea mai târziu, este o chestiune de speculaţie.
Însă nu este mai puţin adevărat că atunci când au fost redactate Constituţia Masoneriei şi Ritualurile, în 1717, deşi existau păstrate şi fragmente din doctrinele vechilor egipteni şi pitagoreici, versiunea iudaică a tradiţiei secrete a fost singura selectată de către fondatorii Marii Loje ca baza pe care au construit sistemul lor, Francmasoneria.

* * *
Nu trebuie decât să aruncăm o privire la ultimii 22 superiori din rândul masoneriei pentru a înţelege că bazele masoneriei operative s-au construit pe un sistem compus din două elemente: cavalerii cruciaţi şi tradiţia iudaică. Ce altceva este aceasta decât doctrina templierilor? (NESTA WEBSTER, SECRET SOCIETIES AND SUBVERSIVE MOVEMENTS,
http://web.archive.org/web/20021005055527/http://www.plausiblefutures.com/text/SS.html
(website address current as of 2-28-05) (footnotes contained in original text omitted).)

Adam Weishaupt a murit în 1830 la vârsta de 82 de ani.
Giuseppe Mazzini, care era un revoluţionar italian, a devenit următorul lider al Illuminati. El a deţinut această poziţiedin anul 1834 până la moartea sa în anul 1872.
Michael Bunker dezvăluie în cartea sa "Roiuri de Lăcuste" că, Mazzini era un preot romano-catolic iezuit. Cartea lui Bunker dezvăluie coruperea "Creştinismului Protestant" de către Iezuiţi prin injectarea otrăvii, romano-catolice, a "liberului arbitru" din doctrina Molinismului, (cunoscută mai ales sub numele de Arminianism). Molinismul a fost denumit astfel după Luis de Molina, care a fost un preot Iezuit. (MICHAEL BUNKER, SWARMS OF LOCUSTS, The Jesuit Attack on the Faith, pg. 22 (2002).)