MEDITATIA ANULUI 2010 !

"Lupi imbracati in haine de miel..."

"Eu cred ca Statele Unite, ca singura supra-putere mondiala, si Sfantul Scaun, ca singura autoritate moral-politica pe intregul pamant, au roluri importante de jucat in viitor. Actiunile lor vor avea IMPACT in viata oamenilor din toate partile planetei"

(Melady, The Ambassador's Story, The United States and the Vatican in World Affairs, p.42,43)

Thomas P. Melady, ambasador oficial SUA la Vatican, din 1989-1993.

Nu cred sa mai existe astazi oameni care sa nu vada cum "profetia" lui Thomas P. Melady s-a implinit intocmai.

Ceea ce insa nu stie lumea este ca aceasta "profetie" a putut fi realizata prin intermediul spionajului iezuit care a lucrat "neobosit" pentru atingerea acestui scop.

Din pacate, astazi, SUA sunt un instrument la cheremul "Sfantului Scaun".

"Foarte curând, Statele Unite vor trebui să înfrunte cel mai puternic inamic pe care l-au înfruntat vreodată. Acest inamic nu este doar obişnuitul inamic militar, ci unul care are organizarea şi capacitatea necesară spionajului masiv şi operaţiunilor clandestine în Statele Unite.

Acesta foloseşte o faţadă perfectă pentru a-şi ascunde operaţiunile. În realitate, chiar acum, acest inamic lucrează în secret să submineze principiile care au făcut această ţară cea mai mare naţiune din lume. Acest inamic s-a infiltrat în cele mai înalte niveluri şi departamente ale guvernului Statelor Unite şi expune America la un pericol extrem."

Bill Hughes, "Teroristii Secreti".

Cine sunt acesti teroristi secreti ???

Nicidecum "teroristii" prezentati de mass media. Acesti teroristi au in "spate" o activitate si experienta de peste cinci secole.

Va voi prezenta cateva citate celebre. Dupa citirea lor v-as ruga sa va intrebati daca acest aparat de spionaj mamut a disparut sau inca isi continua activitatea si astazi in secolul XXI...

Mai intai, ce spune Nicolae Iorga despre importanta analizei istorice:

"Istoria nu este o insusire seaca de date, ci un izvor de indrumari, o carte de invatatura pentru prezent, un mijloc de ridicare a constiintei nationale…

Datoria istoricului este de a lamuri pe ascultatori asupra problemelor zilnice, asupra intrebarilor ce se prezinta inaintea fiecaruia, pentru ca istoria este viata omeneasca, problemele de odinioara sunt problemele de acum, in alta forma, cu alti oameni."

Citate:

"Prin Creştinătate, protestantismul a fost ameninţat de inamici formidabili. După ce primele triumfuri ale Reformaţiunii au trecut, Roma a apelat la noi forţe, sperând să ducă la bun sfârşit distrugerea ei. În acest moment a fost creat ordinul iezuiţilor, cel mai crud, lipsit de scrupule şi puternic dintre toţi campionii papalităţii. Despărţiţi de toate legăturile pământeşti şi de interesele omeneşti, morţi faţă de nevoile afecţiunilor natu­rale, cu raţiunea şi conştiinţa complet tăcute, nu recunoşteau nici o regulă, nici o legătură în afară de cea a ordinului lor, nu recunoşteau nici o obligaţie în afară de extinderea puterii lor. Evanghelia lui Hristos oferise aderenţii ei capacitatea de a întâmpina pericolul şi de a îndura suferinţa fără să fie speriaţi de frig, foame, muncă grea şi sărăcie, să ţină sus drapelul adevărului în faţa temniţei sau rugului. Pentru a combate aceste forţe, iezuiţii au inspirat pe urmaşii lor cu fanatism care le-a permis să îndure pericole şi să se opună puterii adevărului cu toate armele înşelăciunii.

Nu exista nici o crimă prea mare pentru ei s-o comită, nici o amăgire nu era prea josnică ca s-o prac­tice, nici o deghizare prea dificilă ca s-o poată folosi. Supuşi sărăciei şi umilinţei perpetue, a fost scopul lor bine studiat să-şi asigure bogăţie şi putere, să fie devotaţi înlăturării protestantismului şi restabilirii supremaţiei papale.

Când apăreau ca membri ai ordinului lor, purtau o înfăţişare de sfinţire, vizitând închisori şi spitale, slujind bolnavilor şi săracilor, proclamând renunţarea faţă de lume şi purtând numele sfânt al lui Isus, care mergea din loc în loc făcând bine. Dar sub acest exterior ireproşabil, adesea, se ascundeau cele mai criminale şi fatale scopuri. „Scopul scuză mijloacele" era un principiu fun­damental al ordinului. În baza acestui cod, minciuna, hoţia, sperjurul, asasinatul, nu erau doar demne de iertare, ci chiar recomandabile când serveau intereselor bisericii.

Sub diferite deghizări, iezuiţii au ajuns să ocupe poziţii de răspundere în guverne, până acolo că au devenit consilieri de regi, modelând politica naţiunilor. Au devenit slujitori ca să acţioneze ca spioni împotriva superiorilor. Au fondat colegii pentru fiii prinţeselor şi nobililor şi şcoli pentru oamenii obişnuiţi; astfel, copiii protestanţilor au împrumutat rituri papale. Toată pompa exterioară a închinării Romei a fost folosită să zăpăcească mintea şi să captiveze imaginaţia şi astfel, libertatea pentru care părinţii au luptat din greu şi au sângerat, a fost trădată de fii. Iezuiţii s-au răspândit cu uşurătate în Europa şi, oriunde s-au dus, a avut loc o redeşteptare a papalităţii."

E. G. White, The Great Controversy, pag. 234, 235, Pacific Press Publishing Assn., 1911.

"Nu sunt simpli preoţi sau aderenţi la un crez religios; ci comercianţi, avocaţi, editori şi bărbaţi de profesii diferite, neavând nici o insignă după care să fie recunoscuţi; se află aproape în întreaga societate. Pot adopta orice caracter; cel de înger de lumină sau de slujitor al întunericului, în vederea împlinirii marelui lor plan... toţi sunt bărbaţi educaţi, pregătiţi şi legaţi prin jurământ să înceapă în fiecare mo­ment şi în orice direcţie, pentru orice serviciu, comandaţi de generalul ordinului, neataşaţi de vreo familie, comunitate sau ţară, de nici un fel de legătură omenească obişnuită, vânduţi pe viaţă cauzei Pontifului Roman".

J. Wayne Laurens, The Crisis in America: or the Enemies of America Unmasked, G. D. Miller, 1855, pag. 265-267.

Nicolini de la Roma scria:

"Iezuitii, prin chemarea lor, prin esenta institutiei lor, sunt destinati sa caute, prin orice mijloace, drepte sau nedrepte, distrugerea Protestantismului. Aceasta este conditia existentei lor, datoria pe care trebuie sa o împlineasca, altfel ei înceteaza sa fie iezuiti."

Footprints of the Jezuits (Pe urmele iezuitilor), R. W. Thompson, 1894

"Nu vom avea noi roiuri de ei aici, în atât de multe deghizări cum numai un rege al tiganilor o poate face, îmbrăcaţi în zugravi, editori, scriitori şi profesori? Dacă a existat vreodată vreo categorie de oameni care să merite condamnare pe pământ şi în iad, aceasta este societatea lui Loyola(iezuiţii)."

George Reimer, The New Jesuits, Little, Brown, and Co., 1971, pag. 14.

"Iezuiţii sunt o organizaţie militară, nu un ordin religios. Conducătorul lor este un general de armată, nu un simplu părinte de mănăstire. Şi ţinta principală al acestei organizaţii este: PUTEREA. Putere în cea mai despotică practică posibilă. Putere absolută, putere universală, putere să controleze lumea, după plăcerea unui singur om. Iezuismul este absolutul despotismului şi, în acelaşi timp, cel mai mare şi enorm abuz.

Generalul Iezuiţilor insistă în a se considera maestru, suveran, mai sus de suverani. Oriunde iezuiţii sunt acceptaţi, vor fi maeştri, coste aceasta cât ar costa. Societatea lor este, din natură, dictatorială. De aceea, este inamicul ireconciliabil al oricărei autorităţi constituite. Orice act, crimă, oricât de feroce, este considerată o acţiune meritorie dacă este întreprinsă în interesul societăţii iezuite, sau din ordinul generalului".

General Montholon, Memorial of the Captivity of Napoleon at St. Helena, pag. 62, 174.

"Iezuitii...Nu exista nici o deghizare pe care să nu şi-o poată asuma. De aceea, nu exista nici un loc în care ei să nu fi putut pătrunde. Puteau intra neauziţi, chiar şi în garderoba Monarhului, sau în biroul oamenilor de stat. Puteau lua loc în convocări sau adunări generale, amestecându-se în dezbateri, fără să fie suspectaţi.

Nu era limbă pe care să n-o poată vorbi, sau crez pe care să nu-l poată profesa, astfel că, nu exista nici un stat în care să nu poată călători, nici o biserică a căror membri să nu poată fi şi a cărei funcţiune să n-o împlinească..."

J. A. Wylie, The History of Protes­tantism, Vol. II, pag. 412. (citat în Sydney, Hunter, Is Alberto for Real?, Chick Publications, Page 13.)

"Congresul de la Viena a fost o conspiraţie neagră împotriva Guvernelor Populare, la sfârşitul căruia, „înaltele părţi participante", au anunţat că formaseră o „Sfântă Alianţă". Aceasta a fost o cortină sub care s-au ascuns ca să înşele oamenii. Tema principală dezvoltată la Congresul de la Verona, a fost RATIFICAREA articolului şase din Congresul de la Viena care a fost, în scurt, o promisiune pentru prevenirea sau distrugerea Guvernelor Populare oriunde s-ar găsi, şi restabilirea monarhiei acolo unde aceasta fusese înlăturată.

„Înaltele părţi participante" care au fost Rusia, Prusia (Germania), Austria şi Papa Pius Al VII-lea (regele Statelor Papale), au intrat într-un tratat secret să facă astfel."

Burke McCarty, The Suppressed Truth About the Assassination of Abraham Lincoln, Arya Varta Publishing, 1924, pag. 7.

"Din cauza acestei conspiraţii a monarhilor europeni împotriva republicilor americane, marele om de stat englez, Canning, a atras atenţia guvernului nostru la ea, şi atunci, oamenii noştri de stat inclusiv Thomas Jefferson care încă mai era în viaţă, au luat o atitudine activă în a face posibilă declaraţia preşedintelui Monroe cu ocazia următoarei transmiteri a mesajului anual către congresul Statelor Unite, ca Statele Unite să considere aceasta un act de duşmănie faţă de guvernul Statelor Unite si o atitudine neprietenoasă, dacă această coaliţie, sau oricare altă putere a Europei a plănuit vreodată să stabilească vreun control pe continentul american sau în vreuna din republicile americane, sau să dobândească vreun drept teritorial.

Aceasta este ceea ce se numeşte Doctrina Monroe. Ameninţarea de sub tratatul secret de la Verona, ca să suprime guvernele populare este baza doctrinei lui Monroe. Acest tratat secret afişează clar conflictul între guvernele monarhice şi cele populare, între guvernul celor puţini împotriva guvernului celor mulţi".

Bruke McCarty, The suppressed Truth About the Assassination of Abraham Lincoln, pag. 10.

"Suveranii „Sfintei Alianţe" adunaseră armate masive, şi, curând, i-a convins să intre în jurământ, să se dedice suprimării oricărei iniţiative din partea oamenilor, în favoarea susţinerii guvernului; şi el (Papa Pius al VII-lea) dorea să îi dedice pe iezuiţi, susţinuţi de puterea sa pontificală, îndeplinirii acestui scop. El ştia cu câtă credincioşie urmau ei să se consacre acestei misiuni, şi de atunci el i-a sfătuit, în decretul de restaurare, să se supună cu stricteţe sfaturilor folositoare şi salutare din care Loyola făcuse piatră din capul unghiului pentru societate".

R.W. Thompson (Secretarul American al Marinei), The Footprints of the Jesuits, Hunt and Eaton, 1894, pag. 251.

„Autorul îşi ia răspunderea să arate că o conspiraţie împotriva libertăţii acestei republici se află, acum, în plină acţiune sub conducerea vicleanului prinţ Metternich al Austriei care, fiind conştient de imposibilitatea de a diminua acest exemplu de naţiune măreaţă şi liberă prin forţă şi arme, intenţionează să-şi îndeplinească scopul prin agenţii armatei iezuite. Mulţimea de evidenţe şi argumente, care vor dovedi existenţa unei astfel de conspiraţii, vor uimi pe oricine va deschide cartea cu aceeaşi incredulitate cum am făcut noi".

Samuel B. Morse, Foreign Conspiracy Against The Liberties of the United States, Crocker and Brewster, 1835, Prefaţă.

"Vaticanul a condamnat Declaraţia de Independenţă ca fiind o nelegiuire şi a numit Constituţia Americii un document satanic."

Avro Manhatan, The Dollar and the Vatican, Ozark Book Publishers, 1988, pag. 26.

"Doctrina Monroe a fost răspunsul Americii la congresul iezuiţilor, de la Viena şi Verona. America ar considera un act de război dacă vreo naţiune europeană ar încerca o extindere colonială în emisfera vestică. Iezuiţii au fost capabili, în secret, să atace şi să se infiltreze în America, să împlinească exact lucrarea împotriva căreia doctrina Monroe încerca să protejeze. Ei au reuşit să o înlăture pentru că au făcut-o în mare secret, sub masca unei biserici."

Bill Hughes, Teroristii Secreti.

"În anul 1825, cam unsprezece ani de la redeşteptarea ordinului iezuit, a avut loc o întâlnire secretă a conducătorilor iezuiţi, colegiul lor din Chieri, lângă Turin, în nordul Italiei. La acea adunare, au fost discutate planuri pentru avansarea puterii papale la nivel mondial, pentru destabilizarea guvernelor care au stat în cale şi pentru a zdrobi toate opoziţiile faţă de schemele şi ambiţiile iezuiţilor... La ce ne concentrăm noi, este imperiul lumii...

Trebuie să le dăm de înţeles (marilor oameni ai lumii) că originea răului, aluatul rău, vor rămâne atâta timp cât protestantismul va exista, acel protestantism deci, trebuie să fie abolit... Ereticii sunt inamicii pe care suntem juraţi să-i exterminăm...

Atunci, Biblia, acel şarpe care, cu capul ridicat şi cu ochii sclipind ne ameninţă cu veninul ei în timp ce cutreieră pământul, va fi schimbată într-un toiag, în clipa în care vom fi capabili s-o sechestrăm".

Hector Macpherson, Iezuiţii în Istorie, Ozark Book Publishers, 1997, appendix.

Într-o scrisoare către preşedintele Monroe, Thomas Jefferson a făcut următoarele observaţii:

"Problema prezentată în scrisorile pe care mi le-ai trimis, este cea mai importantă din câte au fost oferite contemplării mele, după cea a independenţei. Aceea ne-a făcut o naţiune, aceasta pune compasul şi arată cursul pe care să-l urmăm prin oceanul timpului care se deschide înaintea noastră. Şi niciodată n-am fi putut îmbarca pe ea sub circumstanţe mai propice. Prima şi cea mai fundamentală maximă a noastră ar trebui să fie, niciodată să nu ne lăsăm prinşi în capcana Europei. A doua, să nu permitem Europei să se amestece în afacerile de dincolo de Atlantic. America, cea de Nord şi cea de Sud, are un set de interese, diferit de cele ale Europei, care este al ei, personal. De aceea, ar trebui să aibă un sistem propriu, separat de cel al Europei. În timp ce cea de-a doua se străduieşte să devină un domiciliu al despotismului, dorinţa noastră arzătoare ar trebui să fie, să facem din emisfera noastră una a libertăţii... Noi trebuie să declarăm protestul nostru împotriva violării drepturilor naţiunilor, prin interferenţa unuia, în problemele interne ale altuia, începută de Bonaparte şi acum continuată de, la fel de nelegiuita Alianţă, numindu-se pe sine Sfântă...

Ne vom opune, prin orice mijloc, intervenţiei forţate al oricărei alte puteri... Problema propusă acum implică consecinţe atât de dăinuitoare şi efecte atât de decisive pentru destinele viitorului nostru, încât revigorează tot interesul pe care îl am şi care se manifestă cu astfel de ocazii, şi mă determină în luarea de opinii hazardate, care vor dovedi numai dorinţa mea de a contribui cu orice ar fi folositor ţării noastre."

Archives, Mount Holyoke College.'

"Jefferson a văzut aceasta ca o mare criză în istoria tânără a Americii pentru că iezuiţilor vicleni şi siniştri li se ordonase să ţintească distrugerea Americii.

Doctrina Monroe apus sub semnul întrebării orice înaintare a Europei spre America. Totuşi, Monroe nu a înţeles că iezuiţii nu ar folosi forţa armelor la început, pentru atingerea scopurilor, ci ar folosi viclenia şi discreţia maximă. Ei ar apela la trăsăturile cele mai josnice ale oamenilor. Şi-ar aşeza agenţii în poziţii de bogăţie şi putere ca, după aceea, să-şi folosească influenţa pentru a căpăta premiul dorit - distrugerea oricărui principiu protestant descris în Constituţia Statelor Unite."

Bill Hughes, Teroristii Secreti.

"Pentru fiecare operatiune de spionaj, exista o misiune oficiala si alta secreta, ascunsa cu mare maiestrie. Misiunea oficiala trebuie sa se puna de acord cu regulile societatii si sa le respecte. Dar ceea ce se afla ascuns (secret), motivul real al misiunii, trebuie sa-si gaseasca maniera potrivita in care aceasta sa fie dusa la indeplinire."

John Le Carre, "Spionul perfect"

"Orice om are nevoie de cunoasterea lor, a actiunilor si scopurilor pe care le urmaresc, toate acestea fiind de un real folos populatiei globului".

Stelian Octavian Andronic despre "societatile secrete" in "36 de ani in serviciile secrete ale Romaniei".

„Sfanta Alianta” ca si Serviciu de Informatii, a fost fondat in anul 1566 din ordinul lui Papa Pius V iar Serviciul de Contrainformatii numit „Sodalitium Pianum” a fost fondat in anul 1910 din ordinul lui Papa Pius X.

Autorul precizeaza faptul ca „Sfanta Alianta” ca si serviciu de spionaj si contraspionaj, numara (avea) in randurile sale foarte multi iezuiti inca de la constituire.

Eric Frattini, „Sfanta Alianta-500 de ani de spionaj la Vatican”

Citate din cartea lui Emil Cerneak, "Cinci secole de razboi secret" si cartea dl. Vasile Dumitru Fulger, "Spioni in Sutana" :

1. - Statutul si regulamentul iezuitilor erau subordinate scopului de a-i transforma in propovaduitori si agenti zelosi ai catolicismului, iar deseori in agenti secreti sau organizatori ai unor servicii secrete;

2. - Adesea, confesorul unui rege sau seful unei scoli a iezuitilor era, in fond, rezidentul caruia ii era subordonata o larga retea de spionaj sau seful unei scoli de spionaj;

3. - Preotii audiau cursuri speciale, devenind spioni sau diversionisti bine instruiti. Deseori, rolurile de predicator si spion erau cumulate de aceeasi persoana. Uneori, spionul iezuit renunta la camuflajul de predicator;

4. - Agenti ai ordinului iezuit puteau fi atat membrii ordinului, cat si persoane laice. De regula, iezuitii actionau doar ca o forta ce conducea din umbra, cautand sa realizeze cele mai tenebroase actiuni cu "maini" straine;

5. - Nu de putine ori, iscoadele-spionii din "Compania lui Iisus" unelteau chiar pe teritoriul adversarului. In alte cazuri actionau pe ascuns (secret) prin persoane interpuse, ei insisi ramanand in tarile catolice, inaccesibile dusmanilor lor;

6. - Spionii iezuiti erau gata sa ajute pe cei de la conducerea statului in care se aflau sau, din contra, sa actioneze impotriva acestora, sa incite masele populare la tulburari, sa predice, pe ascuns sau deschis, uciderea celor pe care-i considerau adversari sau piedici in drumul lor catre atingerea unor obiective, totul in functie de scopurile pe care le urmareau la momentul respectiv in tara vizata;

7. - Iezuitii aprobau si sprijineau incercarile unora de a instaura in Europa dominatia unei singure puteri religioase, desigur cea catolica. "Compania lui Iisus" nu a tinut niciodata seama de faptul ca o asemenea perspectiva este cu totul potrivnica intereselor altor religii si tari (state);

8. - Ordinul iezuit, pe langa serviciul propriu de informatii, a avut si unul de contraspionaj. Nu a existat o organizatie aparte, dar toti membrii ordinului aveau si obligatia de a depista si demasca pe dusmanii strecurati in randurile lor. "Contraspionajul" actiona in special impotriva celor care , la un moment dat, se rupeau de trecutul lor si porneau sa demaste tainele (secretele) si scopurile "Companiei lui Iisus".

"Între 1555 si 1931 Societatea lui Iisus [adică Ordinul iezuit] a fost expulzat din cel putin 83 de tări, orase-state si orase, pentru angajarea în intrigile politice si comploturi subversive împotriva bunăstării statului, conform însemnărilor unui reputat preot iezuit".

[adică Thomas J. Campbell].

Practic, fiecare caz de expulzare a fost din cauza intrigilor politice, infiltrării politice, subversiunii politice si incitarea la insurectie politică."

J.E.C. Shepherd (istoric canadian) - 1987