UM 0110 - ROMANIA

Dupa 21 de ani de la lovitura de stat, un colonel cere, din Moarte: Reinviati indicativul “Z”! Puneti tunurile pe Rusia! Recuperati arhivele UM 0110! Opriti asasinatele! “Până la reînceperea din plin a activităţii UM 0110, cu ţinta pe Rusia, nu se va face curăţenie în ţara asta. Lucru care se poate face. Il voi face!” – sunt cuvintele unui Roman, cu o zi inainte sa moara asasinat de catre cei pe care, timp de un deceniu, inainte de lovitura de stat din decembrie ’89, ii urmarise. Numele lui este Ioan TECSA, gradul: colonel, locuri de munca inainte de ’89: UM 0110 si USLA, in ambele institutii ocupandu-se de Departamentul Anti-KGB. Nici macar Iulian VLAD, seful Securitatii in acea perioada, nu stia ca TECSA era cel mai important om al indicativului “Z”, el fiind comandantul conspirat al UM 0110. Tecşa a scăpat ca prin minune, la Revoluţie, de mânia sefului Directiei a IX-A a KGB, Dmitri FONAREFF, si de cea a lui Nicolae Militaru, dar a sfârşit într-un accident rutier cel puţin dubios la Tâmna – Mehedinţi, alături de el aflându-se şi ginerele ex-generalului Mihai Chiţac.

Înainte de Revoluţie, Ioan Tecşa a activat, oficial, la Unitatea Specială de Luptă Antitero (USLA), fiind unul dintre cei trei ofiţeri ai Departamentului Anti-KGB care l-au filat şi deconspirat pe Nicolae Militaru, probând că acesta este agent sovietic. Deplin conspirat, el a indeplinit insa functia de sef al temutei DIRECTII “Z”. Poet, prozator şi publicist, prieten cu celebrul colonel craiovean Nicolae Văduva, pe atunci şef al Poliţiei TF, Ioan Tecşa a scăpat ca prin minune, la Revoluţie, de mânia sefului Directiei a IX-A a KGB, Dmitri FONAREFF, si de cea a lui Nicolae Militaru, dar a sfârşit într-un accident rutier cel puţin dubios la Tâmna – Mehedinţi, alături de el aflându-se şi ginerele ex-generalului Mihai Chiţac. Nici în moarte n-a fost lăsat să stea departe de Nicolae Militaru (ex-ministru al Apărării Naţionale), la Cimitirul “Ghencea-Militar” fiind înmormântat pe aceeaşi alee cu Militaru, iar la câteva zile după ceremonialul religios, mormântul şi crucea i-au fost profanate. În momentul producerii evenimentului rutier, deţinea funcţia de şef al Grupului de Presă al ministrului Constantin Dudu Ionescu.

Iată, pe scurt, “filmul” morţii lui Ioan Tecşa, martor incomod al evenimentelor din decembrie ’89, considerat o adevărată “bancă de date” despre cei ce aveau să vină la putere. Cu puţin timp înainte de a muri, fostul uslaş a scris o tulburătoare poezie premonitorie, pe care a şi publicat-o în revista “Pentru Patrie”. Pe 22 iunie 1999, în urma unei misiuni importante la Drobeta Turnu Severin, unde s-a întâlnit cu mai mulţi prieteni, dintre care îl amintim pe Gheorghe Simion (locotenent-colonel al Serviciului “Arme, Muniţii, Explozivi” din cadrul IJP Mehedinţi), Ioan Tecşa a vrut să se întoarcă la Bucureşti. Pe pasarela de cale ferată de la Tâmna, autoturismul BMW (B-17-VCW), la al cărui volan se afla Florea Râzniceanu (27 de ani, din Capitală), a intrat în coliziune cu autotirul bulgăresc (C-4027-TP), condus de Alexandrov Dimitrov (31 de ani), cauzele nefiind cunoscute nici până astăzi.

În urma impactului, Ioan Tecşa (47 de ani, colonel, şef al Grupului de Presă al MI), Florea Râzniceanu (27 de ani) şi Stelian Iordache (39 de ani), toţi din Bucureşti, pasageri ai autoturismului BMW, şi-au pierdut viaţa. Ca o ironie a sorţii, în aceeaşi zi, considerată “marţea neagră” a poliţiştilor, chiar maşina comandantului IJP Mehedinţi, Marian Tutilescu (viitor director general al Poliţiei Capitalei) a fost implicată într-un accident, în urma căruia o fetiţă s-a ales cu mai multe fracturi.

Tot pe 22 iunie 1999, la puţin timp după ce s-a despărţit de prietenul său Ioan Tecşa, locotenent-colonelul Gheorghe Simion, în timp ce se deplasa spre Orşova, la volanul autoturismului Dacia (MH-11-MSC), s-a tamponat frontal cu un ARO, cu numărul de înmatriculare DJ-03-RPW, condus de Ion Pătru, de 23 de ani, din comuna Ciupercenii Noi, judeţul Dolj. Şi Gheorghe Simion, ca şi Ioan Tecşa, şi-a pierdut viaţa.

Tot în aceeaşi zi, tot în urma unui accident rutier. În împrejurări stranii, care nu vor fi elucidate niciodată. Ofiţeri MI în rezervă, ce vor să-şi păstreze anonimatul, susţin că atât Gheorghe Simion, cât şi Ioan Tecşa, Florea Râzniceanu şi Stelian Iordache au servit, înaintea nenorocirii, masa la un local din Drobeta Turnu Severin, în cafeaua consumată fiind strecurată – spune raportul medico-legal – o substanţă cu efecte halucinogene…

După zece ani de la accidentele dubioase în care şi-au pierdut viaţa ofiţeri superiori ai Internelor, fostul colonel de poliţie doljean Văduva sparge tăcerea şi dezvăluie un adevăr tulburător: “Am fost cel mai bun prieten al lui Ionel (Tecşa, n.r.). În momentul accidentului, am ajuns primul la faţa locului şi am participat efectiv la inventarierea bunurilor găsite în autoturismul avariat. A fost un şoc şi pentru mine când am văzut ce s-a găsit în portbagaj. Sute de legitimaţii, unele cu însemne ale unor servicii secrete speciale române, toate pe numele prietenului meu. Plus buletine de identitate şi paşapoarte cu fotografia lui, dar cu alte date de identificare. S-a mai găsit o geantă diplomat, cu documente strict secrete. Am certitudinea – şi am avut-o şi atunci – că Ionel nu era un simplu lucrător, ca să zic aşa, al Internelor. Era cu mult mai mult, iar accidentul a fost un asasinat! Curios a fost şi faptul că şoferului bulgar vinovat nu numai că nu i s-a luat nicio declaraţie, dar a fost trimis rapid de la faţa locului. În plus, de anchetă, ca şi în cazul celuilalt accident rutier în care şi-a mai pierdut viaţa, în aceeaşi zi, un alt ofiţer, prieten şi el cu Tecşa, nu s-a ocupat poliţia, ci. alţii. M-am interesat ulerior de mersul anchetei şi, stupoare!, mi s-a spus că dosarul face parte din categoria informaţiilor clasificate!”. Ulterior, un alt prieten de mare calibru al colonelului asasinat, a fost de acord sa imprimam pe suport magnetic o declaratie de arhiva: “Ion a fost adevaratul comadant al UM 0110″.

Dispariţia fulgerătoare a lui Ioan Tecşa s-a produs (stranie coincidenţă!) la numai o săptămână după apariţia romanului “Purgatoriul”, care cuprindea dezvăluiri senzaţionale despre “Primul lagăr postdecembrist din România”, “Butonii de aur ai lui Ceauşescu”, “Dosarul ultrasecret Corbii 2″, “Direcţia a V-a în acţiune”, “Conturi secrete”, “Spionaj în cabinetul prezidenţial”, “Întâlnirea cu Fidel Castro” şi alte subiecte extrem de enigmatice şi pline de suspans. Chiar in ziua inmormantarii sale, cartea a fost INTERZISA si scoasa din librarii!

Indicativul “Z”, de fapt UM 0110, a fost creata de catre Ceausescu personal si la nivelul ei au lucrat mari romani. putini, foarte putini dintre ei mai traiesc azi. Se ocupau de filarea ofiterilor DIE ori din serviciul secret al Armatei dar si de civili care, prin natura meseriilor lor fusesera racolati masivi de catre tenebroasa Directie a IX-a a KGB (CONDUSA, pana in anul 1990, de catre un oarecare Dmitri FONAREFF ce oficial se ocupa de protectia presedintilor Uniunii Sovietice, dar de fapt conducea aceasta hidra a KGB-ului. Directia in cauza se ocupa de diversiuni militare si de racolare pe teritoriile altor state. A participat active la lovitura de stat din 1989, miza fiind distrugerea arhivelor UM0110, USLA si Departamenutui Zero. Acum, Fonareff circula nestingherit prin Romania, adus de lichelele ce si-au batut joc de haina militara si sunt complici la asasinarea, de catre rusii lui Dmitri, a celor 1050 de romani impuscati dupa 22 decembrie ’89). În 1944, ruşii au putut să pună mâna pe arhiva Siguranţei, apoi să o trieze, distrugând documentele care vizau agenţii NKVD care au operat pe teritoriul României, precum şi toate operaţiunile NKVD care vizau România. Adică toată arhiva cu informaţiile despre activitatea seviciilor de informaţii sovietice CK, OGPU, INO şi NKVD. Arhiva perioadei 1917-1944 a fost triată de ruşi până în 1945. În 1968, după invazia Cehoslovaciei, ruşii au pătruns în birourile serviciului de contrainformaţii cehoslovac anti-KGB, i-au forţat pe agenţi să le arate arhiva, i-au pus cu faţa la fişete şi i-au împuşcat în ceafă. Arhiva a fost triată.

În 1989, KGB a venit în Bucureşti să distrugă dovezile

În 22 decembrie 1989, nişte civili cu banderole tricolore de revoluţionari au venit să “protesteze” în faţa DGDAL, pe strada Roma. Au intrat în sediu şi s-au dus direct la UM 0110 (in acea cladire banala functiona, fara ca nimeni sa banuiasca, indicativul “Z”). Au găsit fişetele goale. Învăţând lecţia din 1944 şi din lecţia cehoslovacă din 1968, agenţii români au fost găsiţi fără arhivă. Atenţie, obiectivele principale ale UM 0110 din 1989 era urmărirea grupului “Corbii”, din care făceau parte Nicolae Militaru şi Ion Iliescu. Potrivit UNUIA DINTRE SUPRAVIETUTORII MACELULUI din UM 0110: “noi aveam toata schema de spionaj sovietica din Romania si le stiam retelele. Ei nu puteau supravietui cu retelele in Romania democratica, infiltrate in viata politica, in stat si noi sa stim cine sunt. Au gasit fisetele goale. Unele informatii se gasesc si in alta parte, ei insa nu au stiut daca le-am distrus sau le-am dus in alta parte. Dosarele noastre contineau probe asupra legaturilor cu spionajul sovietic, asta era problema, nu numele spionilor romani, cat legaturile lor cu spionii sovietici, cu nume, functii, asta ii interesa cel mai mult. Rusii voiau sa ne termine”.

Ţinta atunci, de fapt, a fost şeful unităţii – nimeni altul decat col. TECSA – care se afla în altă locaţie, aflată pe o stradă paralelă (pe Londra). A fost evacuat în timp util, deoarece era urmărit pentru a fi ucis de agenţii sovietici.

Ca să vedeţi ce ar fi păţit, să luăm exemplul şefului trupelor USLA (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă), col. Gheorghe Trosca. De precizat că UM 0110 era în relaţii excelente cu USLA, având relativ acelaşi fond. A fost executat in noaptea de Craciun a anului 1989, in fata Ministerului Apararii unde fusese atras intr-o ambuscada. Cadavrul colonelului si cele ale colegilor sai au stat zile intregi in strada. Fiindca erau prezentati drept teroristi, trupurile celor ucisi in fata MApN au fost batjocorite sub ochii militarilor. Specialistii anti-KGB pun uciderea colonelului Trosca, fost sef al contrainformatiilor militare, pe seama agentilor rusi prezenti in numar mare la asa-zisa revolutie din decembrie 1989 si in fruntea structurilor de comanda ale Frontului Salvarii Nationale. Conform acestora, Trosca, impreuna cu Tecsa, documentasera indelungata activitate de spion al GRU a generalului Nicolae Militaru, care tocmai fusese instalat Ministru al Apararii de Ion Iliescu. Aşadar, noua putere acuza faptul că există terorişti. În fapt, agenţii sovietici se luptau cu agenţii de contrainformaţii. Un exemplu de poliţe vechi care au fost plătite atunci este ce prin care agentul sovietic Nicolae Militaru îl cheamă la MApN pe Gheorghe Trosca… Apoi, cadavrul îi este expus cu titulatura de “terorist”. Inamicii noului regim fidel Moscovei erau aşadar trupele USLA şi agenţii UM 0110, care nu au tras un foc. Atunci cine a tras? Trupele de cercetare-diversiune ale armatei al căror istoric se poate urmări uşor? Trupele de Securitate care primiseră ordin să stea? Sau armata, ai cărei soldaţi trăgeau aiurea? În fine… după cele 168 de victime de dinainte de 22 decembrie, au urmat alte 1.050 după 22 decembrie, când deja se instalase noua putere.

UM 0110 (ce mai ramasese din ea), ce purta indicativul secret “Z” a fost desfiinţată chiar la finele lunii decembrie 1989, de Virgil Măgureanu, pe atunci doar asistent la “Ştefan Gheorghiu”. A fost reînfiinţată în 1994 şi i s-au restrâns atribuţiile în 1998. Potrivit unui rezervist: “In 1998 a fost chemat activul unitatii succesoare 0110 si ni s-a ordonat scurt sa ridicam dispozitivul de pe maghiarii revizionisti si sa inchidem dosarele deschise. Pentru ca, trebuie sa intelegeti, si noi, si fosta 0110, se ocupa atat de KGB si STASI cat si de AVO si urmasele lor. Am zis, bine-bine, dar avem spioni documentati, in lucru, oficiali – unul dintre ei este secretar de stat azi – ce facem cu ei? Nimic, a fost raspunsul. E ordin de sus, de la Cotroceni. Unii au rabdat, altii au plecat. Cam asta cred ca e situatia si acum in SRI, in ceea ce priveste desfiintarea “Z”-etului. In 1989, Armata, sub conducerea cadrelor GRU si KGB reactivate de generalul Nicolae Militaru, a preluat o mare parte din DSS. Multe dintre cartitele infiltrate atunci sunt si azi la putere”.

Cateva dintre nume sonore romanesti ce erau spioni sovietici si se aflau, in ’89, in atentia lui Tecsa si Trosca:

- Adrian Nastase, deputat PSD: fond informativ la nivelul UM 0625, UM 0195, UM 0544;

- Teodor Melescanu, senator si prim-vicepresedinte al PNL: fond informativ la nivelul UM0544, UM 0195, UM 0625;

- Mircea Cosea, deputat PNL: fond informativ la nivelul UM 0544, UM 0625, UM 0195;

- Mircea Pascu, deputat PSD: fond informativ la nivelul UM 0544, UM 0195, UM 0110;

- Radu Vasile, fost premier: fond informativ la nivelul UM 0610 si al Securitatii Municipiului Bucuresti;

- Eugen Dijmarescu: fond informativ la nivelul UM 0544, UM 0195, UM 0625;

- Alin Teodorescu, deputat PSD: fond informativ la nivelul Directiei a II-a, Securitatea Municipiului Bucuresti;

- Viorel Hrebenciuc, deputat PSD: fond informativ la nivelul UM 0110, UM 0195;

- Serban Mihailescu, senator PSD: fond informativ UM 0544, UM 0195;

- Ilie Sarbu, senator PSD: fond informativ la UM 0610;

“Până la reînceperea din plin a activităţii UM 0110, cu ţinta pe Rusia, nu se va face curăţenie în ţara asta. Lucru care se poate face. Il voi face!”. Ajuns, dupa revolutie, intr-o functie importanta in Ministerul de Interne, colonel Ioan TECSA inca mai spera sa isi poate reconstrui unitatea de elita a contraspionajului romanesc. A murit, in conditiile descrise mai sus.