S-a născut la 17 decembrie 1936 la Buenos Aires într-o familie de imigranţi italieni. A fost tehnician chimist înainte de a fi admis ca novice în Compania lui Isus, la 11 martie 1958. A urmat studii de
teologie şi filosofie, iar în 13 decembrie 1969 a fost ordonat preot.
La 31 iulie 1973, la vîrsta de doar 36 de ani, a fost numit provincial al Societăţii lui Isus pentru Argentina, devenind astfel cel mai înalt reprezentant al iezuiţilor în timpul dictaturii militare conduse de
generalul Jorge Videla (1976-1983). Mai tîrziu a fost numit episcop şi apoi arhiepiscop de Buenos Aires, iar în anul 2001 Papa Ioan Paul al II-lea l-a ridicat la rangul de cardinal.
Cînd, în 1983, junta militară a renunţat la putere, noul preşedinte Raul Alfonsin a organizat o comisie care să ancheteze adevărul privind crimele „războiului murdar“ („la guerra sucia“) argentinian.
La 5 martie 2013, cu o săptămînă înainte ca Bergoglio să devină Papa Francisc, cu totul neîntîmplător, s-a deschis la Buenos Aires un proces major, al cărui scop este „de a examina totalitatea crimelor
comise în cadrul operaţiunii Condor, o campanie de mare anvergură coordonată de dictaturile latino-americane susţinute de către Statele Unite în anii 1970 şi 1980, vizînd hărţuirea, torturarea şi
asasinarea a zeci de mii de opozanţi ai acestor regimuri.“
Operaţiunea Condor a reprezentat un program de represiune, organizat de o manieră coordonată de către regimurile militare din Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Paraguay şi Uruguay pentru a-i elimina pe „opozanţii“ săi.
În majoritatea cazurilor, responsabilii presupuşi ai acestor crime nu au fost niciodată identificaţi, nici traduşi în faţa justiţiei. Mulţi continuă să beneficieze de dispoziţiile legilor de amnistie şi alte măsuri speciale.
În majoritatea cazurilor, dreptul victimelor şi al apropiaţilor lor de a cunoaşte adevărul asupra faptelor şi de a obţine reparaţii complete nu a fost respectat.
Operaţiunea Condor ar fi putut rămîne pentru totdeauna secretă, dacă în decembrie l992, nu ar fi fost descoperite "din întîmplare" nişte documente în Paraguay.
Un judecător local căuta dosarul unui fost deţinut politic la o circă de poliţie din capitala Asuncion şi a descoperit documente detaliate care au fost supranumite „Documentele Terorii“.
Ele conţin informaţii despre sute de latino-americani care au fost răpiţi, torturaţi şi omorîţi de serviciile secrete ale regimurilor militare respective.
În nota articolului său intitulat “Washington’s Pope”? Who is Pope Francis I? Cardinal Jorge Mario Bergoglio and Argentina’s “Dirty War”, apărut în 14 martie 2013 şi din care vom prezenta ample pasaje, profesorul Michel Chossudovsky scrie:
„Încă de la începutul regimului militar din 1976 am fost profesor invitat al Institutului de Politică Socială al Universităţii Naţionale din Cordoba, Argentina. Subiectul meu principal de cercetare era în acel
moment studiul de impact al reformelor macroeconomice devastatoare adoptate de către junta militară. Am predat la Universitatea din Cordoba în timpul valului iniţial de asasinate, care îi viza de asemenea pe membrii progresişti ai clerului catolic.
Oraşul industrial Cordoba era centrul mişcării de rezistenţă.
Am fost martor al sprijinului activ şi regulat al autorităţilor catolice în favoarea juntei militare, creînd astfel o atmosferă de intimidare şi de frică de-a lungul ţării. Sentimentul general la acea epocă era că
argentinienii fuseseră trădaţi de către eşaloanele superioare ale bisericii catolice.
Cu trei ani înainte, în momentul loviturii militare de stat din Chile de la 11 septembrie 1973, care a dus la răsturnarea guvernului de unitate populară al lui Salvador Allende, am fost profesor invitat al
Institutului Economic al Universităţii Catolice a statului Chile din Santiago.
Imediat după lovitura din Chile, am văzut cum Cardinalul de Santiago, Raul Silva Henriquez, acţionînd în numele Bisericii catolice, a înfruntat dictatura militară.“
Junta militară argentiniană condusă de generalul Videla a fost responsabilă de un număr incalculabil de asasinate, incluzînd preoţi şi călugăriţe care s-au opus regimului militar, care a urmat loviturii de stat din 24 martie 1976, înfăptuită de CIA (Agenţia Centrală de Informaţii) şi care a răsturnat guvernul Isabelei Peron.
În 1985 generalul Videla a fost condamnat la închisoare pe viaţă.
Wall Street-ul a sprijinit cu fermitate junta militară care a purtat „războiul murdar“ în numele său. La rîndul ei, ierarhia bisericii catolice a jucat un rol central susţinînd legitimitatea juntei militare.
Compania lui Iisus care reprezenta facţiunea conservatoare şi cea mai influentă a bisericii catolice, asociată strîns elitelor economice argentiniene, a sprijinit cu fermitate junta militară împotriva aşa-zişilor „stîngişti“ ai mişcării peroniste.
Condamnarea dictaturii militare (incluzînd violarea de către ea a drepturilor omului) era un subiect tabu în sînul bisericii catolice.
Atunci cînd eşaloanele superioare ale Bisericii au susţinut -o, baza sa s-a opus cu putere impunerii unui regim militar.
În anul 2005, avocata drepturilor omului, Myriam Bregman l-a dat în judecată pe cardinalul Bergoglio, acuzîndu-l de conspiraţie cu junta militară în răpirea a doi preoţi iezuiţi în 1976.
Cîţiva ani mai tîrziu, supravieţuitorii „războiului murdar“ l-au acuzat public pe cardinalul Jorge Bergoglio de complicitate în răpirea preoţilor Francisco Jalics şi Orlando Yorio Several şi a şase membri ai parohiei lor.
Bergoglio, care la acea dată era provincial al Companiei lui Isus, ordonase celor doi preoţi etichetaţi drept „stîngişti“ „să-şi întrerupă activitatea lor pastorală“ (au fost concediaţi) în urma diviziunilor din sînul Ordinului privitoare la rolul Bisericii catolice şi a relaţiilor ei cu junta militară.
Atunci cînd cei doi preoţi, Francesco Jalics şi Orlando Yorio Several, răpiţi de către escadroanele morţii în mai 1976, au fost eliberaţi 5 luni mai tîrziu, după ce au fost torturaţi, alte şase persoane legate
de parohia lor, răpite în cadrul aceleiaşi operaţiuni au „dispărut“ (desaparecidos), dintre care patru profesoare şi doi dintre soţii lor.
Cînd a fost eliberat, preotul Orlando Yorio l-a acuzat pe Bergoglio de a-i fi predat escadroanelor morţii (incluzînd cele şase persoane), Jalics a refuzat să discute despre plîngere, după care s-a retras într-o mănăstire din Germania.
Printre cei „dispăruţi“ în mîinile escadroanelor morţii erau Monica Candelaria Mignone, fiica fondatorului CELS (Centro de Estudios Legales y Sociales), Emilio Mignone şi Maria Marta Vasquez
Ocampo, fiica preşedintei de Madre de Plaza de Mayo, Martha Ocampo de Vasquez.
Maria Marta Vasquez, soţul său Cesar Lugones şi Maria Candelaria Mignone, pe nedrept „predaţi escadroanelor morţii“ de către provincialul iezuit Jorge Mario Bergoglio, sînt printre miile de desaparecidos (dispăruţi) ai „războiului murdar“din Argentina susţinut clandestin de Washington prin operaţiunea Condor.
În timpul procesului iniţiat în 2005 „Bergoglio a invocat, în două rînduri, dreptul său în virtutea legii argentiniene de a refuza să apară în faţa curţii şi cînd în 2010 a dat mărturie, răspunsurile sale au fost
evazive.“
Surse:
http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2004/12/041214_operatiunea_condor.shtml
http://195.234.175.160/es/node/11736
http://redicecreations.com/article.php?id=24303
http://www.globalresearch.ca/washingtons-pope-who-is-francis-i-cardinal-jorge-mario-bergoglio-and-argentinas-dirty-war/5326675
Notă:
La cîteva zile după publicarea articolului de mai sus, mai precis în data 17 mai 2013, generalul Jorge Rafael Videla a murit la vîrsta de 87 de ani, ca urmare a unei căzături suferite în dușul închisorii,
unde își ispășea pedeapsa.
„Bergoglio a fost direct implicat în cel puţin două dosare. Unul a cercetat torturarea celor doi preoţi iezuiţi Orlando Yorio şi Francesco Jalics, ridicaţi în 1976 din mahalalele unde predicau teologia eliberării.
Yorio l-a acuzat pe Bergoglio de a-i fi predat escadroanelor morţii… refuzînd să spună regimului că el le-a sprijinit activitatea. Jalics a refuzat să discute afacerea după ce s-a retras într-o
mănăstire din Germania.“
Acuzaţiile la adresa lui Bergoglio referitoare la răpirea celor doi preoţi iezuiţi şi a celor şase persoane din parohie nu reprezintă decît vîrful icebergului. Dacă Bergoglio a fost o figură importantă a Bisericii catolice, nu a fost cu siguranţă singurul care să sprijine junta militară.
Conform avocatei Myriam Bregman „Propriile declaraţii ale lui Bergoglio dovedesc că reprezentanţii oficiali ai bisericii ştiau încă de la început că junta îi tortura şi îi ucidea pe cetăţenii săi şi totuşi i-a aprobat pe dictatori. Dictatura n-ar fi operat de această manieră fără această susţinere-cheie.“
Toată ierarhia catolică a fost în spatele dictaturii militare sprijinită de Statele Unite, Henry Kissinger, secretarul american din acea epocă, jucînd un rol important în culisele loviturii de stat militare.
În 23 martie 1976, în ajunul loviturii de stat militare „Videla şi alţi complotişti au primit binecuvîntarea arhiepiscopului de Parana, Adolfo Tortolo, care a fost de asemenea vicar al forţelor armate. În ziua preluării puterii, conducătorii militari au avut o lungă reuniune cu conducătorii conferinţei episcopale.
Ieşind de la această reuniune arhiepiscopul Tortolo a declarat chiar dacă «Biserica are propria sa misiune specifică [...] în anumite împrejurări ea nu se poate abţine să nu se implice în probleme, chiar dacă ele privesc în mod specific ordinea statului».
El i-a incitat pe argentinieni «să coopereze de o manieră pozitivă» cu noul guvern.“
Într-un interviu acordat jurnalului chilian El Sur, generalul Jorge Videla, care a executat o sentinţă de condamnare pe viaţă pentru crime împotriva umanităţii, a confirmat „că a informat ierarhia catolică despre «dispariţia» opozanţilor politici ai regimului şi că şefii catolici îi dădeau sfaturi despre «gestionarea» politicii.“
Videla a afirmat că a avut „numeroase convorbiri“ cu primatul Argentinei, Cardinalul Raul Francesco Primatesta despre războiul murdar al regimului său împotriva activiştilor de stînga. A spus că discuţiile au avut loc şi cu alţi episcopi de rang înalt ai conferinţei episcopale, precum şi cu nunţiul papal al acelei perioade, Pio Laghi.
„Ne-au sfătuit asupra manierei de administrare a situţiei“ a spus Videla .
Este de remarcat faptul că, în conformitate cu declaraţia arhiepiscopului Adolfo Tortolo datînd din 1976, armata cerea, întotdeauna, sfatul unui membru al autorităţilor catolice cînd un membru de rînd al clerului era „arestat“. Această declaraţie a fost făcută anume în legătură cu răpirea celor doi preoţi iezuţi, ale căror activităţi pastorale erau sub autoritatea Provincialului Societăţii lui Isus, Jorge Mario Bergoglio.
Susţinînd junta militară, autorităţile catolice au fost complice la torturare şi masacrare: se estimează că „22.000 de mii de persoane au fost ucise sau date dispărute între 1976 şi 1978. [...] Mii de alte victime au fost ucise între 1978 şi 1983, cînd armata a fost înlăturată de la putere.“ (conform National Security Archive, March 23, 2006).
Vaticanul, în timpul papilor Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea, a jucat un rol central în sprijinirea juntei militare argentiniene.
Pio Laghi, nunţiul apostolic al Vaticanului în Argentina, a admis că „ a închis ochii“ la tortură şi massacre.
Laghi avea legături personale cu membrii juntei militare la putere, printre care generalul Videla şi amiralul Emilio Eduardo Massera.
Amiralul Massera, în strînsă legătură cu responsabilii americani, a fost creierul „războiului murdar“. Sub auspiciile regimului militar a stabilit „ un centru de interogare şi de tortură la Escuela de Mecanica
de la Armada“ (Şcoala de Mecanică a Marinei sau ESMA), aproape de Buenos Aires.
Era vorba despre o instituţie sofisticată multifuncţională de importanţă capitală în planul militar de asasinare a circa 30.000 de „duşmani ai statului“.
Mii de deţinuţi ai ESMA, dintre care două călugăriţe franceze au fost torturate zilnic fără milă înainte de a fi ucise sau aruncate din avion în rîul Plata.
Massera, membrul cel mai puternic al triumviratului , a făcut tot posibilul pentru a menţine legăturile sale cu Washington-ul. A participat la dezvoltarea planului Condor, un proiect de colaborare vizînd coordonarea terorismului practicat de către regimurile militare sud-americane.
În timpul loviturii de stat din Chile de la 11 septembrie 1973, Cardinalul de Santiago, Raul Silva Henriquez, a condamnat deschis junta militară condusă de generalul Pinochet. Spre deosebire de
Argentina, această luare de poziţie a autorităţilor catolice chiliene a contribuit în mare măsură la restrîngerea valului de asasinate politice şi a violărilor drepturilor omului împotriva simpatizanţilor lui
Salvador Allende şi a opozanţilor regimului militar.
Omul din spatele comitetului ecumenic Pro Paz (organism creat de bisericile creştine şi comunitatea evreiască în vederea protejării vieţii şi integrităţii fizice a persoanelor persecutate de regimul militar
din Chile-n.trad.) a fost Cardinalul Raul Silva Henriquez. Puţin după lovitura de stat Silva a intrat în rolul unui „upstander“ (to stand up înseamnă a sta drept, a-şi asuma răspunderea-n.trad) termen pe care autoarea şi activista Samantha Power l-a inventat pentru a-i distinge pe oamenii care înfruntă nedreptatea -adesea pe propriul lor risc- de „bystanders“ (martori, spectatori n.trad.).
Puţin după lovitura de stat, Silva şi ceilalţi şefi ai Bisericii au publicat o declaraţie condamnînd băile de sînge şi exprimîndu-şi mîhnirea (sic !!!).
Acesta a fost punctul de cotitură pentru numeroşi membri ai clerului
chilian. Cardinalul a vizitat Stadionul Naţional şi şocat de amplarea represiunii guvernamentale, a ordonat asistenţilor săi să înceapă să adune informaţii de la miile de credincioşi care urmau să caute
refugiu în Biserică.
Acţiunile lui Silva au dus la un conflict deschis cu Pinochet, care n-a ezitat să ameninţe Biserica şi Comitetul Pro Paz.
Dacă Jorge Mario Bergoglio ar fi avut o poziţie similară celei a Cardinalului Raul Silva Henriquez din Chile, mii de vieţi ar fi fost salvate.
Jorge Mario Bergoglio n-a fost în cuvintele Samanthei Power un „bystander“. A fost un complice în extinderea crimelor împotriva umanităţii...
Surse: http://es.wikipedia.org/wiki/Comit%C3%A9_Pro_Paz
http://redicecreations.com/article.php?id=24303
http://www.globalresearch.ca/washingtons-pope-who-is-francis-i-cardinal-jorge-mario-bergoglio-and-argentinas-dirty-war/5326675
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu