ASASINAREA ȚARILOR – RĂZBUNAREA PRELAȚILOR
- Rusia ţaristă… Delicat subiect. Extrem de interesant. Moştenitorul tronului austro-ungar, arhiducele Francis Ferdinand şi soţia lui, erau în Sarajevo pe 26 iulie 1914. Făcându-şi loc prin străzile aglomerate într-un vehicul descoperit, s-au auzit câteva împuşcături, şi amândoi erau morţi. Black Ops în toată regula... Cetăţenii Sarajevo-ului fiind predominant sârbi au fost acuzați de această crimă. Convingerea lor religioasă era cea creştin-ortodoxă. Înțelegi și de ce Iugoslavia a fost ruptă în bucăți, fiind prinsă acum între musulmani și catolici, și bombardată masiv după anii ”90 de forțele NATO venite în sprijinul pretinsului stat islamic, Kosovo, și a catolicilor care sub domnia ”ustașilor” croați, în timpul celui de-al doilea război mondial, masacraseră cu atâta cruzime sârbii ortodocși... Asta și-ar fi dorit ei și pentru țara noastră, după lovitura de stat din 1989, dar noi am reușit să le-o luăm înainte, un pas important, altfel, imaginează-ți o Transilvanie independentă, susținută de forurile internaționale, în timp ce Bucureștiul, capitala țării ciuntite, ar fi fost bombardat de forțele NATO. Din fericire, noi, spionii din umbră, le-am dejucat planurile murdare, păstrând granițele de astăzi… Revenind la istorie, trebuie știut că din anul 1054, anul când ortodoxia s-a rupt din catolicism, Biserica Catolică a purtat un război permanent împotriva creştinilor ortodocşi. Vaticanul era conştient că dacă Austro-Ungaria îi macelărea pe sârbi, atunci, fraţii sârbilor ortodocşi din Rusia, neputând sta nepăsători, aveau să intre pe scenă, în război…
- Există vreun alt motiv pentru care iezuiții își doreau acest război?
- Da. Sosise vremea răzbunării. Cu aproximativ 100 de ani înainte de începerea primului Război Mondial, Alexandru I, regele Rusiei, i-a expulzat pe iezuiţi din Rusia. Ţarul Alexandru I editase un decret regal în 1816, prin care avea să-i expulzeze pe iezuiţi din St. Petersburg şi Moscova. Acesta dovedindu-se fără efect, a editat un altul în 1820, prin care i-a exclus în totalitate de pe teritoriul Rusiei. Toate aceste informații, Radule, le poti găsi și în cartea lui R.W. Thompson, Pe urmele iezuiților, la pag. 245, 246. Din păcate, cinci ani mai târziu, Alexandru I a fost otrăvit…
Recunosc în toată această tactică a ”operațiilor murdare”, a acelor ”black ops”, o tactică folosită și în zilele noastre. Știu că și structura noastră de spionaj are o foarte puternică secțiune de ”operații psihologice” cu scopul de a intoxica inamicul, dar și de a lupta împotriva manipulărilor aruncate de inamic pe piață. Printr-o asemenea manipulare, cu asasinarea arhiducelui austro-ungar, începuse un război care făcuse milioane de victime iar politica iezuită făcuse un pas mai departe în realizarea agendei ”Sfântului Scaun”, care numai sfânt nu era. Adevărați draci cu fețe de oameni despre care proprii enoriașii nu au habar, și care fuseseră la un pas de a ne fărâmița țara după modelul Kosovo din fosta Iugoslavie…
- Ce-mi poți spune despre următorii conducători, următorii țari?
- Alexandru al II-lea, următorul țar al Rusiei, a întrerupt toate legăturile diplomatice cu Roma în 1877, și chiar a propus o Constituție. Alexandru al II-lea progresase bine cu marile reforme și a atașat semnătura lui la o Constituție care să fie adoptată de Rusia. Ziua următoare el a fost ținta unui atac cu bombă care a omorât și a rănit câțiva însoțitori. Regele, în adâncă simpatie, și-a părăsit vehiculul să privească la oamenii suferinzi, când cea de-a doua bombă a explodat și l-a rupt în bucăți. Despre asta, dragul meu prieten, îmi spune col. Dogaru, poți citi în cartea lui Arno Gaebelien, Conflictul Vremurilor, la pag. 85.
- Din câte am înțeles, a existat o foarte bună colaborare între Alexandru al II-lea și președintele Abraham Lincoln… Este adevărat?
- Da. Lumea trebuie să știe că acelaşi ţar care a avut îndrăzneala să aducă o Constituţie poporului rus, a făcut şi altceva pentru care iezuiţii nu l-au putut ierta. La apogeul Războiului Civil de peste ocean, când balanţa războiului putea atârna în oricare parte, Alexandru al II-lea a mers în ajutorul lui Abraham Lincoln. Prezenţa flotei ruseşti a ajutat Uniunea să facă o blocadă navală devastatoare împotriva statelor sudice. Fără intervenția flotei ruseşti, cursul războiului ar fi fost diferit într-un mod semnificativ, spune G. Edward Griffin, în Creatura din Insula Jekyll, la pag. 377, 378. Din păcate, atât țarul Alexandru al II-lea, dar și președintele Abraham Lincoln au fost asasinați de spionajul iezuit. Marele Lincoln spusese că ”Războiul civil american, din 1861 - 1865, nu ar fi fost posibil niciodată fără influența sinistră a iezuiților”. În toate aceste declarații istorice uitate (intenționat) de lume, se pot găsi informații extrem de utile pentru înțelegerea lumii de astăzi iar diplomații lumii sec. XXI ar putea găsi lecții valoroase în această colaborare extrem de interesantă dintre Rusia și Uniunea Americană…
Nu întâmplător col. Adrian Costescu, șeful ”forțelor speciale”, mă informase cu ani în urmă despre compromiterea ”alianțelor” oficiale, precum NATO, și apariția unei ”alianțe internaționale” formată din militari de calitate, adevărați profesioniști, care nu-și încălcaseră niciodată jurământul depus. Această compromitere a NATO fusese una din start, ori una ulterioară, cauzată de infiltrarea spionilor iezuiți la nivel înalt. Așa s-ar putea explica de ce această ”alianță”, sub diferite pretexte, își dorea acum un conflict cu Rusia ortodoxă. Parcă e o reînviere a istoriei. Potrivit psalmistului, ”nimic nou sub soare”. Dacă în conflictele din Orientul Mijlociu sunt unii analiștii care văd o reînviere a Cruciadelor, acum, în potențialul conflict cu Rusia, unii văd o reînviere a conflictului dintre catolicismul vestului cu ortodoxia estului în care ortodoxia anumitor state făcuse deja concesii, nu în fața Adevărului descoperit de Martin Luther ci în fața Romei papale pe care Luther o numise fără teamă ”Antihristul”…
- Despre ultimul țar, Nicolae al II-lea, ce îmi poți spune? întreb eu mâhnit.
- Revoluția bolșevică permitea spionajului iezuit, în 1917, să-și reia activitatea în Rusia. O dovadă circumstanțială de netăgăduit prin care putem înțelege că artizanii comunismului, păpușarii din spatele unora ca Lenin și Stalin, erau iezuiții, ”maeștrii înșelăciunii”. Țarul Nicolae al II-lea, din anul 1894 și până în anul 1917, fusese un puternic opozant al spionajului iezuit. Poate fi asemănat, dacă vrei, cu regina Elisabeta I a Angliei despre care ai citit în acel raport. Ce s-a întâmplat în continuare cu țarul Nicolae al II-lea dar și cu familia sa? Ei bine, țarul și familia sa au fost asasinați de către bolșevici iar cei care au dus la îndeplinire sarcina asasinatului au fost, atenție, militari unguri…
- Militari unguri? întreb surprins. De ce?!
- Îți voi spune imediat. Puțină răbdare. Să o luăm cronologic. Pe 17 iulie, 1917, un grup numit ”sovietele din Urali”, după alţii o bandă de ucigaşi, provocați de agenții iezuiți care pozau în comuniști, a ţinut o judecată rapidă, ca și în cazul lui Ceaușescu, şi l-au găsit vinovat pe ţar. Protectorul bisericii ortodoxe, dând ochii cu iezuiţii răzbunători pe care-i expulzase de pe teritoriul Rusiei, a fost ucis fără milă, împreună cu întreaga sa familie. Noaptea târziu, trupurile lor au fost încărcate într-o maşină și duse într-o mină părăsită numită ”patru fraţi”. Acolo au fost ciopârţite, un semn secret al implicării iezuiţilor, arse, stropite cu acid şi aruncate într-un puţ părăsit. Iezuiţii s-au mişcat atât de rapid, încât cei din comitetul central al partidului nici n-au ştiut de procesul şi uciderea familiei regale, până când totul se terminase. A fost o victorie extraordinară pentru ”Sfântul Scaun”. Deoarece CEKA se temea că soldaţii ruşi nu vor trage asupra ţarului lor, plutonul de execuţie a fost format din soldaţi maghiari, în realitate un ”comando” format din agenți iezuiți, printre care se afla și viitorul lider comunist, Imre Nagy…
Ascultându-l pe col. Dogaru cum îmi clarifică toate aceste grozăvii din viața politică a Rusiei, în care ultimul țar fusese măcelărit de iezuiți împreună cu toată familia sa, nu pot decât să mă cutremur, atât cât se poate cutremura o calotă de gheață, de cruzimea acestor spioni spălați pe creier. Cu adevărat avem de-a face cu un inamic bolnav, fanatic, de care marea majoritate a enoriașilor catolici, și lumea în general, nu are habar. Poate că pe undeva noi, spionii Nucleului, ne asemănăm cu ei. Cu toții suntem reci, ”fanatici”, numai că noi spre deosebire de ei ne pusesem în slujba Vieții și nu a Morții, și nu eram nicidecum spălați pe creier. Suntem organizați, disciplinați, spontani și creativi. În ceea ce privește metoda de lucru, și ei, și noi, folosim infiltrarea. Despre asta punctaseră foarte bine unii scriitori de-a lungul timpului.
Citind ”Istoria Secretă a Iezuiţilor”, spunea Alberto Rivera, veţi observa o paralelă între domeniul religios şi cel politic. Autorul, Edmond Paris, pune în evidenţă penetrarea şi infiltrarea iezuiţilor în guvernele şi naţiunile lumii pentru a manipula cursul istoriei prin ridicarea dictatorilor şi slăbirea democraţiei, cum ar fi în Statele Unite, pavând astfel drumul pentru anarhia socială, politică, morală, militară, educaţională şi religioasă.
La vremea apariţiei pe scenă a lui Ignaţiu de Loyola, părintele fondator al spionajului iezuit, reforma protestantă începută de Martin Luther, cauzase pagube serioase sistemului romano-catolic. Ignaţiu de Loyola a ajuns la concluzia că singura cale prin care ”biserica” sa putea supravieţui, era întărirea canoanelor şi doctrinelor puterii temporare a papei şi instituţiei romano-catolice; nu numai prin distrugerea vieţii fizice a oamenilor, cum făcuseră preoţii dominicani prin Inchiziţie, ci prin infiltrarea şi penetrarea fiecărui sector al vieţii omului.
Protestantismul trebuia cucerit şi folosit în beneficiul papei. Aceasta a fost, printre altele, propunerea lui Ignaţiu de Loyola făcută Papei Paul al III-lea. Imediat iezuiţii au trecut la treabă infiltrându-se în secret în toate grupările protestante, inclusiv în familiile lor, la locurile lor de muncă, spitale, şcoli, licee, universităţi… Incredibil !!!
- Care-i rolul lui Vladimir Putin, în anul 2000, și după? întreb grăbit.
- În ciuda ”victoriilor” iezuiților, Vladimir Putin, fost ofițer KGB, reface imaginea țarului Nicolae al II-lea, în august 2000, la numai trei luni de la alegerea sa ca președinte al Rusiei, declarându-se un apărător al ortodoxiei ruse. Un nou țar al Rusiei. În prezent sunt cunoscute tensiunile dintre Sfântul Scaun și Rusia care acuză Vaticanul de prozelitism și spionaj sub paravanul ecumenismului, iar în 2008, la Moscova, sunt găsite cadavrele celor doi ”directori” ai ordinului iezuit din Rusia. Unii spun că acest ”asasinat” ar fi reprezentat un semnal serios din partea contraspionajului rus pentru ”cartierul general” al spionajului iezuit de la Roma. Adică ceva de genul: ”știm istoria, știm ce ați făcut cu ţarii noștrii, știm cum i-ați asasinat, știm ce hram purtați sub acest acoperământ religios. Stați departe de noi, cât mai departe, și vă lăsăm în pace”.
- Și? Au ascultat ei de acest semnal - avertisment al Rusiei?
- Deloc. După cum bine știi, din discuțiile anterioare, apropierea NATO de frontierele Rusiei este percepută de Rusia ca o declarație de război…
- Și noi? Românii?
- Din păcate, prinși iarăși la mijloc. Nucleul a declanșat deja operații de anvergură pentru a anihila strategia iezuită a unui nou război. Luptăm pe foarte multe fronturi. Suntem trădați atât în interior, dar și exterior. Aliații, la nivel înalt, ca întotdeauna, joacă pervers, iar militarii NATO, eșaloanele inferioare, habar nu au că sunt parte dintr-un scenariu tenebros, nefiind capabili să înțeleagă manipularea la scară planetară în care sunt prinși…
Ăsta-i un alt ”blestem” pe care nu-l suport. Să fi atât de manipulat încât să nu realizezi deloc că porți războaiele murdare, tenebroase, ale altora, bine camuflate, împachetate frumos în denumiri și definiții culte, iar tu, ca și militar profesionist, să fi prostul care crede că și-a făcut datoria față de țară, eroul lumii în care trăiești, neînțelegând că sentimentele tale cele mai curate, cele mai nobile, de patriotism și libertate, ți-au fost în așa hal manipulate, așa încât să nu realizezi nici într-o mie de ani că ai jucat după cum inamicul ți-a cântat.
Atât de adânc înfiptă este manipularea pusă la cale de acești ”maeștrii ai înșelăciunii” iar lumea luminată cade pe capete în capcana lor, tot așa cum în secolul trecut, o mare parte din lumea luminată a vremii, căzuse în capcana discursului ”iluminat” al lui Hitler și al mișcărilor legionare…
Nucleul - Enigma Spionajului Românesc.
Din volumul 2, nepublicat.
Victor Nita - 2015.
Postări
