Spy Game - 2011

Nu vreau să-mi plictisesc, prea mult, cititorii. Puţinii mei cititori. Ştiu că unii dintre ei nu m-au înţeles, la început, şi au crezut că acest blog este unul care atacă catolicismul. Am ţinut să precizez, de câte ori am avut posibilitatea, că acest blog este unul intelligent deoarece tratează o temă sensibilă, intenţionat uitată sau lăsată deoparte. De ce intelligent? Deoarece tratează un alt tip de spionaj. Unul „bătrân”, cu o experienţă de aproximativ 500 de ani. Da, m-am exprimat bine. 5 secole de spionaj. Alţii m-au înţeles din start. Le mulţumesc. Cititul nu daunează sănătăţii. În schimb, investigatorii, pot avea viaţă scurtă, uneori. M-a durut faptul că oamenii nu au înţeles suficient de bine unul din ultimele mele rânduri. Au trecut aşa de repede peste... Alberto Rivera, un fost preot iezuit, a fost asasinat deoarece a ales să se retragă din rândurile celor care compun spionajul iezuit, un colos operativ-informativ. Jim Arabito, un tânăr jurnalist, a fost asasinat de spionajul iezuit deoarece pornise o serie de prelegeri despre înspăimântătoarea armată secretă a „Sfântului Scaun”. Sondajele efectuate îngrijorau „agenţia”. În anul 2010, cu doar un an în urmă, vine rândul unui alt tânar curajos şi inteligent să fie asasinat. Mark Woodman. La fel ca şi Jim Arabito. „Toate drumurile duc la Roma” este doar una din prelegerile sale „sensibile”. În scurt timp apar: 3 tumori la plămâni, 2 tumori pe creier şi o alta pe fiecare dintre cele 2 glande suprarenale. Moare după 6 luni de suferinţă. Asasinat. Metoda folosită? „Secret weapons” de ultimă generaţie. Nu întâmplător spionajul iezuit este „in charge” cu înalta tehnologie şi transferul de înaltă tehnologie. Au ramas în urmă o soţie, doi copii şi mulţi prieteni. Restul? Preocupaţi de ziua de mâine. Redau un mic paragraf din „Istoria Secretă a Iezuiţilor”:

…Un scriitor din secolul trecut, Adolphe Michel, îsi aminteşte că Voltaire a estimat numărul de lucrări publicate despre iezuiţi, la aproape şase mii. „La ce număr am ajuns un secol mai târziu?”, se întreabă Adolphe Michel, concluzionând imediat: „N-are importanţă. Atât timp cât vor exista iezuiţi, vor fi scrise cărţi împotriva lor. Nu este nimic nou care să fie scris despre ei, dar apar noi generaţii de cititori în fie­care zi. Vor cerceta aceşti cititori vechile carţi­?”…

Cu alte cuvinte, atât timp cât vor exista iezuiţi, vor exista asasinate… Păcat că în acest joc global, adeseori, structuri de informaţii şi forţe de operaţii speciale sunt deturnate, de la adevarata lor misiune, prin intermediul unor “beneficiari” politici de cea mai joasă speţă...

Personal, las cititorii, puţinii mei cititori, să mă judece şi să judece curentele, opiniile şi comentariile. Adevărul nu este greu de găsit dacă îl cauţi din toată inima…

Tim RONIN