Pentru a scăpa de acest coşmar, de o securitate naţională românească, susţinută de majoritatea populaţiei, s-a inventat acea diversiune din decembrie 1989, cunoscută sub numele de securişti – terorişti. Securitatea trebuia satanizată şi anatemizată prin procedee atât de teribile, încât şi celui mai curat român să-i fie frică să-i ia apărarea. Trebuia creată o axiomă psiho – socială, trebuia introdusă cu forta în mintea fiecărui român ideea că Securitatea e o organizaţie criminală. Nici un membru al Securităţii nu a luat apărarea dictatorilor. Mai mult, la 22 decembrie 1989, Securitatea din Târgovişte a reţinut cuplul dictatorial, predându-l unei unităţi a Armatei. Acest fapt a produs mare derută: timp de câteva ore, agentura de spionaj străină din ţară a înroşit telefoanele raportând în străinătate că Securitatea nu iese la luptă, nu se poate porni războiul civil. Cu toate provocările făcute, cu toate dezinformările, cu toate crimele savârşite împotriva lor, securiştii români nu au acceptat războiul fratricid. Pentru asta, cândva, după ce ne vom trezi din dezinformare, va trebui să le mulţumim. Iar unii, va trebui să roşim.
***
Un deputat fesenist mi-a mărturisit, în prezenţa unui coleg ziarist şi a unui reportofon (mascat) faptul că în decembrie 1989, Securitatea naţională a fost sacrificată pentru salvarea structurilor PCR. Poporul revoltat cerea insistent renunţarea nu numai la dictatură, ci şi la comunism: erau în pericol iminent Comitetul Central, Marea Adunare Naţională, Consiliul de Stat, câteva sute de mii de activişti de partid. În aceste condiţii, tovarăşii perestroikişti căţăraţi la putere au luat hotărârea să canalizeze ura populară către serviciile secrete, organizând criminala înscenare televizată, prin care au fost ucişi peste 900 de oameni nevinovaţi.
Pavel Coruţ
Postări
