Jesuit Pope Francis - Jorge Mario Bergoglio si Operatiunea "CONDOR" din America de Sud !!!

Jorge Mario Bergoglio, cardinalul ales papă este un personaj insolit.
S-a născut la 17 decembrie 1936 la Buenos Aires într-o familie de imigranţi italieni. A fost tehnician chimist înainte de a fi admis ca novice în Compania lui Isus, la 11 martie 1958. A urmat studii de
teologie şi filosofie, iar în 13 decembrie 1969 a fost ordonat preot.
La 31 iulie 1973, la vîrsta de doar 36 de ani, a fost numit provincial al Societăţii lui Isus pentru Argentina, devenind astfel cel mai înalt reprezentant al iezuiţilor în timpul dictaturii militare conduse de
generalul Jorge Videla (1976-1983). Mai tîrziu a fost numit episcop şi apoi arhiepiscop de Buenos Aires, iar în anul 2001 Papa Ioan Paul al II-lea l-a ridicat la rangul de cardinal.

Cînd, în 1983, junta militară a renunţat la putere, noul preşedinte Raul Alfonsin a organizat o comisie care să ancheteze adevărul privind crimele „războiului murdar“ („la guerra sucia“) argentinian.

La 5 martie 2013, cu o săptămînă înainte ca Bergoglio să devină Papa Francisc, cu totul neîntîmplător, s-a deschis la Buenos Aires un proces major, al cărui scop este „de a examina totalitatea crimelor
comise în cadrul operaţiunii Condor, o campanie de mare anvergură coordonată de dictaturile latino-americane susţinute de către Statele Unite în anii 1970 şi 1980, vizînd hărţuirea, torturarea şi
asasinarea a zeci de mii de opozanţi ai acestor regimuri.“
Operaţiunea Condor a reprezentat un program de represiune, organizat de o manieră coordonată de către regimurile militare din Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Paraguay şi Uruguay pentru a-i elimina pe „opozanţii“ săi.

În majoritatea cazurilor, responsabilii presupuşi ai acestor crime nu au fost niciodată identificaţi, nici traduşi în faţa justiţiei. Mulţi continuă să beneficieze de dispoziţiile legilor de amnistie şi alte măsuri speciale.
În majoritatea cazurilor, dreptul victimelor şi al apropiaţilor lor de a cunoaşte adevărul asupra faptelor şi de a obţine reparaţii complete nu a fost respectat.

Operaţiunea Condor ar fi putut rămîne pentru totdeauna secretă, dacă în decembrie l992, nu ar fi fost descoperite "din întîmplare" nişte documente în Paraguay.

Un judecător local căuta dosarul unui fost deţinut politic la o circă de poliţie din capitala Asuncion şi a descoperit documente detaliate care au fost supranumite „Documentele Terorii“.
Ele conţin informaţii despre sute de latino-americani care au fost răpiţi, torturaţi şi omorîţi de serviciile secrete ale regimurilor militare respective.

În nota articolului său intitulat “Washington’s Pope”? Who is Pope Francis I? Cardinal Jorge Mario Bergoglio and Argentina’s “Dirty War”,  apărut în 14 martie 2013 şi din care vom prezenta ample pasaje, profesorul Michel Chossudovsky scrie:

„Încă de la începutul regimului militar din 1976 am fost profesor invitat al Institutului de Politică Socială al Universităţii Naţionale din Cordoba, Argentina. Subiectul meu principal de cercetare era în acel
moment studiul de impact al reformelor macroeconomice devastatoare adoptate de către junta militară. Am predat la Universitatea din Cordoba în timpul valului iniţial de asasinate, care îi viza de asemenea pe membrii progresişti ai clerului catolic.

Oraşul industrial Cordoba era centrul mişcării de rezistenţă.
Am fost martor al sprijinului activ şi regulat al autorităţilor catolice în favoarea juntei militare, creînd astfel o atmosferă de intimidare şi de frică de-a lungul ţării. Sentimentul general la acea epocă era că
argentinienii fuseseră trădaţi de către eşaloanele superioare ale bisericii catolice.

Cu trei ani înainte, în momentul loviturii militare de stat din Chile de la 11 septembrie 1973, care a dus la răsturnarea guvernului de unitate populară al  lui Salvador Allende, am fost profesor invitat al
Institutului Economic al Universităţii Catolice a statului Chile din Santiago.

Imediat după lovitura din Chile, am văzut cum Cardinalul de Santiago, Raul Silva Henriquez, acţionînd în numele Bisericii catolice, a înfruntat  dictatura  militară.“
Junta militară argentiniană condusă de generalul Videla a fost responsabilă de un număr incalculabil de asasinate, incluzînd preoţi şi călugăriţe care s-au opus regimului militar, care a urmat loviturii de stat din 24 martie 1976, înfăptuită de CIA (Agenţia Centrală de Informaţii) şi care a răsturnat guvernul Isabelei Peron.

În 1985 generalul Videla a fost condamnat la închisoare pe viaţă.
Wall Street-ul a sprijinit cu fermitate junta militară care a purtat „războiul murdar“ în numele său. La rîndul ei, ierarhia bisericii catolice a jucat un rol central susţinînd legitimitatea juntei militare.

Compania lui Iisus care reprezenta facţiunea conservatoare şi cea mai influentă a bisericii catolice, asociată strîns elitelor economice argentiniene, a sprijinit cu fermitate junta militară împotriva aşa-zişilor „stîngişti“ ai mişcării peroniste.

Condamnarea dictaturii militare (incluzînd violarea de către ea a drepturilor omului) era un subiect tabu în sînul bisericii catolice.
Atunci cînd eşaloanele superioare ale Bisericii au susţinut -o, baza sa s-a opus cu putere impunerii unui regim militar.

În anul 2005, avocata drepturilor omului, Myriam Bregman l-a dat în judecată pe cardinalul Bergoglio, acuzîndu-l de conspiraţie cu junta militară în răpirea a doi preoţi iezuiţi în 1976.
Cîţiva ani mai tîrziu, supravieţuitorii „războiului murdar“ l-au acuzat public pe cardinalul Jorge Bergoglio de complicitate în răpirea preoţilor Francisco Jalics şi Orlando Yorio Several şi a şase membri ai parohiei lor.
Bergoglio, care la acea dată era provincial al Companiei lui Isus, ordonase celor doi preoţi etichetaţi drept „stîngişti“ „să-şi întrerupă activitatea lor pastorală“ (au fost concediaţi) în urma diviziunilor din sînul Ordinului privitoare la rolul Bisericii catolice şi a relaţiilor ei cu junta militară.

Atunci cînd cei doi preoţi, Francesco Jalics şi Orlando Yorio Several, răpiţi de către escadroanele morţii în mai 1976, au fost eliberaţi 5 luni mai tîrziu, după ce au fost torturaţi, alte şase persoane  legate
de parohia lor, răpite în cadrul aceleiaşi operaţiuni au „dispărut“ (desaparecidos), dintre care patru profesoare  şi doi dintre soţii lor.

Cînd a fost eliberat, preotul Orlando Yorio l-a acuzat pe Bergoglio de a-i fi predat escadroanelor morţii (incluzînd cele şase persoane), Jalics a refuzat să discute despre plîngere, după care s-a retras într-o mănăstire din Germania.

Printre cei „dispăruţi“ în mîinile escadroanelor morţii  erau  Monica Candelaria Mignone, fiica fondatorului CELS (Centro de Estudios Legales y Sociales), Emilio Mignone şi Maria Marta Vasquez
Ocampo, fiica preşedintei de Madre de Plaza de Mayo, Martha Ocampo de Vasquez.

Maria Marta Vasquez, soţul său Cesar Lugones şi Maria Candelaria Mignone, pe nedrept „predaţi escadroanelor morţii“ de către provincialul iezuit Jorge Mario Bergoglio, sînt printre miile de desaparecidos (dispăruţi) ai „războiului murdar“din Argentina susţinut clandestin de Washington prin operaţiunea Condor.

În timpul procesului iniţiat în 2005 „Bergoglio a invocat, în două rînduri, dreptul său în virtutea legii argentiniene de a refuza să apară în faţa curţii şi cînd în 2010 a dat mărturie, răspunsurile sale au fost
evazive.“
 
Surse:
http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2004/12/041214_operatiunea_condor.shtml
http://195.234.175.160/es/node/11736
http://redicecreations.com/article.php?id=24303
http://www.globalresearch.ca/washingtons-pope-who-is-francis-i-cardinal-jorge-mario-bergoglio-and-argentinas-dirty-war/5326675

Notă:
La cîteva zile după publicarea articolului de mai sus, mai precis în data 17 mai 2013, generalul Jorge Rafael Videla a murit la vîrsta de 87 de ani, ca urmare a unei căzături suferite  în dușul închisorii,
unde își ispășea pedeapsa.

„Bergoglio a fost direct implicat în cel puţin două dosare. Unul a cercetat torturarea celor doi preoţi iezuiţi Orlando Yorio şi Francesco Jalics, ridicaţi în 1976 din mahalalele unde predicau teologia eliberării.
Yorio l-a acuzat pe Bergoglio de a-i fi predat escadroanelor morţii… refuzînd să spună regimului că el le-a sprijinit activitatea. Jalics a refuzat să discute afacerea după ce s-a retras într-o
mănăstire din Germania.“

Acuzaţiile la adresa lui Bergoglio referitoare la răpirea celor doi preoţi iezuiţi şi a celor şase persoane din parohie nu reprezintă decît vîrful icebergului. Dacă Bergoglio a fost o figură importantă a Bisericii catolice, nu a fost cu siguranţă singurul care să sprijine junta militară.

Conform avocatei Myriam Bregman „Propriile declaraţii ale lui Bergoglio dovedesc că reprezentanţii oficiali ai bisericii ştiau încă de la început că junta îi tortura şi îi ucidea pe cetăţenii săi şi totuşi i-a aprobat pe dictatori. Dictatura n-ar fi operat de această manieră fără această susţinere-cheie.“

Toată ierarhia catolică a fost în spatele dictaturii militare sprijinită de Statele Unite, Henry Kissinger, secretarul american din acea epocă, jucînd un rol important în culisele loviturii de stat militare.

În  23 martie 1976, în ajunul loviturii de stat militare  „Videla şi alţi complotişti au primit binecuvîntarea arhiepiscopului de Parana, Adolfo Tortolo, care a fost de asemenea vicar al forţelor armate. În ziua preluării puterii, conducătorii militari au avut o lungă reuniune cu conducătorii conferinţei episcopale.
Ieşind de la această reuniune arhiepiscopul Tortolo a declarat chiar dacă «Biserica are propria sa misiune specifică [...] în anumite împrejurări ea nu se poate abţine să nu se implice în probleme, chiar dacă ele privesc în mod specific ordinea statului».
El i-a incitat pe argentinieni «să coopereze de o manieră pozitivă» cu noul guvern.“
Într-un interviu acordat jurnalului chilian El Sur, generalul Jorge Videla, care a executat o sentinţă de condamnare pe viaţă pentru crime împotriva umanităţii, a confirmat „că a informat ierarhia catolică despre «dispariţia» opozanţilor politici ai regimului şi că şefii catolici îi dădeau sfaturi despre «gestionarea» politicii.“
Videla a afirmat că a avut „numeroase convorbiri“ cu primatul Argentinei, Cardinalul Raul Francesco Primatesta despre războiul murdar al regimului său împotriva activiştilor de stînga. A spus că discuţiile au avut loc şi cu alţi episcopi de rang înalt ai conferinţei episcopale, precum şi cu nunţiul papal al acelei perioade, Pio Laghi.
„Ne-au sfătuit asupra manierei de administrare a situţiei“ a spus Videla .
Este de remarcat faptul că, în conformitate cu declaraţia arhiepiscopului Adolfo Tortolo datînd din 1976, armata cerea, întotdeauna, sfatul unui membru al autorităţilor catolice cînd un membru de rînd al clerului era „arestat“. Această declaraţie a fost făcută anume în legătură cu răpirea celor doi preoţi iezuţi, ale căror activităţi pastorale erau sub autoritatea Provincialului Societăţii lui Isus, Jorge Mario Bergoglio.

Susţinînd junta militară, autorităţile catolice au fost complice la torturare şi masacrare: se estimează că „22.000 de mii de persoane au fost ucise sau date dispărute între 1976 şi 1978. [...] Mii de alte victime au fost ucise între 1978 şi 1983, cînd armata a fost înlăturată de la putere.“ (conform National Security Archive, March 23, 2006).

Vaticanul, în timpul papilor Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea, a jucat un rol central în sprijinirea juntei militare argentiniene.
Pio Laghi, nunţiul apostolic al Vaticanului în Argentina, a admis că „ a închis ochii“ la tortură şi massacre.

Laghi avea legături personale cu membrii juntei militare la putere, printre care generalul Videla şi amiralul Emilio Eduardo Massera.
Amiralul Massera, în strînsă legătură cu responsabilii americani, a fost creierul „războiului murdar“. Sub auspiciile regimului militar a stabilit „ un centru de interogare şi de tortură la Escuela de Mecanica
de la Armada“ (Şcoala de Mecanică a Marinei sau ESMA), aproape de Buenos Aires.
Era vorba despre o instituţie sofisticată multifuncţională de importanţă capitală în planul militar de asasinare a circa 30.000 de „duşmani ai statului“.

Mii de deţinuţi ai ESMA, dintre care două călugăriţe franceze au fost torturate zilnic fără milă înainte de a fi ucise sau aruncate din avion în rîul Plata.
Massera, membrul cel mai puternic al triumviratului , a făcut tot posibilul pentru a menţine legăturile sale cu Washington-ul. A participat la dezvoltarea planului Condor, un proiect de  colaborare vizînd coordonarea terorismului practicat de către regimurile militare sud-americane.

În timpul loviturii de stat din Chile de la 11 septembrie 1973, Cardinalul de Santiago, Raul Silva Henriquez, a condamnat deschis junta militară condusă de generalul Pinochet. Spre deosebire de
Argentina, această luare de poziţie a autorităţilor catolice chiliene a contribuit în mare măsură la restrîngerea valului de asasinate politice şi a violărilor drepturilor omului împotriva simpatizanţilor lui
Salvador Allende şi a opozanţilor regimului militar.

Omul din spatele comitetului ecumenic Pro Paz (organism creat de bisericile creştine şi comunitatea evreiască în vederea protejării vieţii şi integrităţii fizice a persoanelor persecutate de regimul militar
din Chile-n.trad.) a fost Cardinalul Raul Silva Henriquez. Puţin după lovitura de stat Silva a intrat în rolul unui „upstander“ (to stand up înseamnă a sta drept, a-şi asuma răspunderea-n.trad) termen pe care autoarea şi activista Samantha Power l-a inventat pentru a-i distinge pe oamenii care înfruntă nedreptatea -adesea pe propriul lor risc- de „bystanders“ (martori, spectatori n.trad.).

Puţin după lovitura de stat, Silva şi ceilalţi şefi ai Bisericii au publicat o declaraţie condamnînd băile de sînge şi exprimîndu-şi mîhnirea (sic !!!).

Acesta a fost punctul de cotitură pentru numeroşi membri ai clerului
chilian. Cardinalul a vizitat Stadionul Naţional şi şocat de amplarea represiunii guvernamentale, a ordonat asistenţilor săi să înceapă să adune informaţii de la miile de credincioşi care urmau să caute
refugiu în Biserică.
Acţiunile lui Silva au dus la un conflict deschis cu Pinochet, care n-a ezitat să ameninţe Biserica şi Comitetul Pro Paz.
Dacă Jorge Mario Bergoglio ar fi avut o poziţie similară celei a Cardinalului Raul Silva Henriquez din Chile, mii de vieţi ar fi  fost  salvate.
Jorge Mario Bergoglio n-a fost în cuvintele Samanthei Power un „bystander“. A fost un complice în extinderea crimelor împotriva umanităţii...

Surse: http://es.wikipedia.org/wiki/Comit%C3%A9_Pro_Paz

http://redicecreations.com/article.php?id=24303

http://www.globalresearch.ca/washingtons-pope-who-is-francis-i-cardinal-jorge-mario-bergoglio-and-argentinas-dirty-war/5326675

IEZUITII SI IMPLICAREA LOR IN SISTEMUL EDUCATIONAL

 

ŞCOLILE IEZUITE

Acest studiu trebuie să clarifice faptul că învăţătorii protestanţi au slăbit şi au făcut ca denorninaţiunea protestantă să nu fie în stare să reziste în faţa atacului lansat de papalitate prin sistemul de educaţie introdus de Loyola, întemeietorul

ordinului iezuiţilor. Mai înainte de aceasta, biserica catolică şi-a dat seama de neputinţa ei de a se împotrivi marii mişcări protestante, inaugurate de mii de misionari educaţi în şcolile creştine ale lui Luther şi Melanchton. Notând însă faptul că biserica protestantă s-a întors la ortodoxismul mort sub conducerea ineficientă a succesorilor lui Luther, papalitatea a recunoscut punctul slab, vulnerabil al protestantismului.

ORDINUL IEZUIŢILOR a avut ca misiune specială combaterea Reformaţiunii. Fiind cel mai eficient mijloc de blocare a progresului, a dezvoltării protestantismului, ei au ţintit la controlul educaţiei. Au dezvoltat o imensă activitate educaţională în ţările protestante şi „au câştigat o mare reputaţie pentru şcolile lor. Mai mult decât orice altceva, aceasta a stopat progresul Reformaţiunii şi „au reuşit chiar să recâştige teritorii cucerite deja de

protestantism... Ei au lucrat în principal prin şcolile lor, pe care le-au înfiinţat şi le-au controlat în număr mare. Fiecare membru al ordinului (iezuit) a devenit un profesor competent şi practic.”

URMĂTOARELE METODE de învăţare sunt caracteristice şcolilor iezuite: „Memoria era cultivată ca un mijloc de a împiedica activitatea liberă de gândire şi claritatea judecăţii”. În loc de independenţă, „metoda lor de disciplină era un sistem mutual de neîncredere, spionaj şi informare. Ascultarea implicită elibera pe elev de orice responsabilitate în ceea ce priveşte justificarea morală a faptelor lor.”

„Iezuiţii s-au folosit mult de competiţie. Cel care ştia cum să trezească spiritul de întrecere sau rivalitate a găsit cei mai puternic mijloc auxiliar în lucrarea sa de profesor.

Nimic nu putea fi mai onorabil decât a depăşi, a o lua înaintea colegului tău student şi nimic nu era mai dezonorant decât a fi întrecut. Premiile erau împărţite celor mai buni elevi şi cu cea mai mare solemnitate... Această educaţie urmărea rezultate de efect cum să uluiască lumea prin strălucirea lor; o dezvoltare armonioasă nu conta... 

Iezuiţii nu urmăreau dezvoltarea tuturor facultăţilor elevilor lor, ci numai a celor receptive şi reproductive.” Când un student „putea să facă o expunere strălucită din resursele unei memorii bine dotate (aprovizionate) însemna că el a atins punctul cel mai înalt la care iezuiţii au căutat să-l aducă.”

„Originalitatea şi independenţa gândirii, iubirea adevărului de dragul adevărului, puterea gândirii şi a formării unor judecăţi corecte nu numai că erau neglijate, ci erau chiar reprimate, înăbuşite de sistemul iezuit.” 

 

„Sistemul iezuit de educaţie a avut un succes deosebit şi, timp de un secol, aproape toţi oamenii de frunte ai creştinătăţii au venit din şcolile iezuite.” 
 

SUCCESUL ŞCOLILOR IEZUITE

Cu privire la succesul sistemului de educaţie iezuit în infrângerea protestanţilor nepăsători şi indiferenţi, citim: „Ei şi-au adus la îndeplinire scopul lor”. Ei au eclipsat şcolile protestante şi, asemenea unui parazit, le-au „supt” viaţa.   

„Munca lor era dedicată în primul rând Universităţilor. Protestanţii şi-au chemat înapoi copiii din şcolile de la distanţe mari la care învăţau şi i-au încredinţat grijii iezuite.

Iezuiţii ocupau posturile de profesori... Ei au cucerit Germania pe propriul lor teren, în casele lor şi au smuls astfel de la ei o parte a ţării lor natale.”

Această cucerire s-a întins în mod rapid în mai toate ţările Europei. Ei au cucerit Anglia, luând pe tinerii englezi la Roma şi educându-i în şcolile iezuite, trimiţându-i apoi înapoi ca misionari şi profesori în ţările lor de baştină. Şi, în acest fel, ei s-au instalat în şcolile din Anglia. 

Iezuiţii au invadat, de asemenea, şi lumea nouă, unde s-au fixat bine şi de atunci au folosit şi aici metodele lor caracteristice. Aici, ca şi în alte părţi, singurul lor scop a fost acela de „a obţine în exclusivitate conducerea educaţiei, astfel încât, luând pe tineri în mâinile lor, să-i poată modela după chipul şi asemănarea lor”

„În cincizeci de ani din ziua în care Luther a ars Bula papei Leon în faţa porţii din

Wittenberg, protestanţii au atins cea mai înaltă culme a lor, o ascendenţă pe care însă au pierdu-o în curând şi pe care n-au mai recâştigat-o niciodată.”

„Cum se face că protestantismul care a realizat atât de mult, cu toate acestea, n-a mai făcut nimic? Cum se face că biserica Romei, care a pierdut o mare parte a Europei, nu numai că a încetat să mai piardă, dar realmente a recâştigat aproape jumătate din ceea ce a pierdut? Aceasta este în mod sigur cea mai curioasă şi mai importantă întrebare.”

Am avut deja răspunsul, bine formulat astfel de către Macaulay, care a înţeles rolul jucat de şcolile iezuite întemeiate de Loyola: „Astfel a fost celebrul Ignatius Loyola, care, în marea contrareformaţiune, a avut aceeaşi parte pe care a avut-o Luther în marea mişcare protestantă. La picioarele acestui iezuit au fost educaţi tinerii din înalta societate sau clasa de mijloc de la copilărie şi până la maturitate, de la primele noţiuni şi până la cursurile de retorică şi filozofie... Marele ordin a mers înainte biruitor şi ca să biruiască. Primul lor obiectiv a fost acela de a nu scoate, a nu excomunica pe nimeni din biserică...”

Studii de educatie crestina - E.A. Sutherland 

IEZUITII IN TRANSILVANIA !!!

 

 

1. In numarul 10 al revistei Vitralii – Lumini si Umbre, revista Veteranilor din Serviciile Romane de Informatii, se spune la pagina 19 ca „episcopul Marton Aron, caruia i s-a ridicat o statuie in inima Clujului, a condus „reţele de spionaj şi diversiune” impotriva statului roman. Citatul este luat din cartea domnului Aurel I Rogojan, „Fereastra Serviciilor Secrete”.

 

2. Tot din revista „Vitralii”, aflam ca in 1989 s-a pus la punct un plan „B”, ai carui protagonisti au fost semnatarii „Proclamatiei de la Budapesta” din 16 iunie 1989. Avand in vedere ca aceasta „proclamatie” a fost semnata si de „Casa Regala”, intr-un magistral editorial din „Faclia” anului trecut (2011), cunoscutul ziarist Ilie Calian, sugereaza ca regele Mihai ar fi fost dispus ca, odata repus pe tron, sa domneasca peste o Românie fara Transilvania, aceasta constituind preţul reînscaunarii sale...

 

3. Si tot in revista „Veteranilor din Spionajul Romanesc”, aflam ca la 12 august 2001, in curtea bisericii romano-catolice din Reghin a fost dezvelit bustul lui Albert Wass, si in acelasi an, scoala generala din Mugeni a primit numele acestuia...

 

Cine era Albert Wass???

„A fost învinuit si condamnat pentru savarsirea mai multor crime de razboi, comise dupa septembrie 1940 in nordul Transilvaniei. Participarea lui Albert Wass la crime impotriva românilor si evreilor a fost dovedita”.

„Pentru crimele comise, in anul 1946, Albert Wass si tatal sau au fost condamnati la moarte de catre Tribunalul Poporului din Cluj, iar condmanarea lor a fost confirmata de Tribunalul de la Nurnberg si de Institutul evreiesc „Simon Wiesenthal”. Dar acestia reusisera sa fuga din Transilvania si nu au fost prinsi niciodata”.

(Au avut grija iezuitii sa-i scoata din tara, asa cum au procedat cu multi alti criminali de razboi, pe care i-au „îngropat” pe undeva prin America de Sud, pentru „merite deosebite”.)

 

Toate aceste informatii se pot gasi si in cartea lui Larry L. Watts, „Fereste-ma, doamne, de prieteni... Razboiul clandestin al Blocului Sovietic cu Romania”.

 

Tv Plus Suceava despre spionajul Iezuit!

Editie Finala, la TV Plus Suceava. Printre primii care au curajul de a arata catre "centrala" iezuita de spionaj. Felicitari!

Tragedia Veacurilor - un "raport" intelligent...

Cartea anului 2012 - 2013...


Ellen White este scriitoarea cu cele mai multe titluri traduse în alte limbi, din întreaga istorie a literaturii universale. În literatura americană ea îi întrece pe toți scriitorii, fie ei bărbați sau femei. A scris 40 de cărți și peste 5.000 de articole, iar compilații din manuscrisele sale au dus la publicarea totală a peste 100 de titluri în limba engleză. 
Cărțile semnate E.G.White au avut un impact revoluționar pentru milioane de oameni din întreaga lume în secolul XX. Un titlu clasic în creștinism, Calea către Hristos (Steps to Christ), a fost tradus în peste 140 de limbi, iar cartea de față,Tragedia veacurilor (The Great Controversy), a fost tradusă în peste 75 de limbi și tipărită în zeci de milioane de exemplare. 
Titlul prezent abordează luptele din trecut pentru a scoate în evidenţă faptele şi principiile care vor influența decisiv mersul lumii și evenimentele viitoare. În paginile cărții sunt dezvăluite scenele marii lupte dintre adevăr şi minciună, înşelăciunile lui Satana şi mijloacele prin care i se poate rezista cu succes. Cartea prezintă o soluţie satisfăcătoare pentru marea problemă a răului și a suferinței, ilustrând deopotrivă dreptatea și iubirea lui Dumnezeu. 
Rugăciunea sinceră a scriitoarei este ca, prin influenţa acestei cărţi, oamenii să fie eliberaţi de puterea întunericului şi să aibă „parte de moştenirea sfinţilor în lumină”, pentru gloria Aceluia care ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi.




Cateva informatii despre "ordinul negru" - ordinul iezuit - cuprinse in aceasta carte rara:


"În întreaga creştinătate, protestantismul era ameninţat de duşmani redutabili. După ce primele biruinţe asupra Reformei au trecut, Roma adusese forţe noi, nădăjduind să-şi desăvârşească distrugerea.

În vremea aceea a fost creat ordinul iezuiţilor, cel mai tiran, cel mai lipsit de conştiinţă şi puternic dintre toţi apărătorii papalităţii.

Călugării acestui ordin erau cu totul izolaţi de orice fel de legături pământeşti şi interese omeneşti, morţi faţă de cerinţele afecţiunii naturale, cu raţiunea şi conştiinţa complet înăbuşite, ei nu cunoşteau nici o regulă, nici o legătură, în afară de aceea a ordinului lor, şi nici o datorie în afară de aceea a extinderii puterii lui (vezi note suplimentare).

Evanghelia lui Hristos i-a făcut în stare pe aderenţii ei să facă faţă primejdiei şi să suporte suferinţele, fără să se descurajeze din cauza frigului, a foamei, a trudei şi a sărăciei, ca să înalţe steagul adevărului, făcând faţă scaunului de tortură, temniţei şi rugului. Pentru a lupta împotriva acestor forţe, iezuismul îi inspira pe urmaşii lui cu un fanatism care-i făcea în stare să îndure şi ei primejdii asemănătoare ca să opună puterii adevărului toate mijloacele de amăgire. N-a existat o crimă mai oribilă pe care să n-o săvârşească, nici o amăgire josnică pentru a o practica, nici o prefăcătorie prea perfidă la care să nu recurgă.

Legaţi prin jurământ pentru o sărăcie şi umilinţă continuă, ei aveau scopul de a câştiga bogăţie şi putere, ca să fie devotaţi înăbuşirii protestantismului şi restabilirii supremaţiei papale.

Ca membri ai ordinului lor, aveau un aparent veşmânt de sfinţenie, vizitând închisori şi spitale, ajutându-i pe bolnavi şi pe săraci, mărturisind că au renunţat la lume şi purtând numele sfânt al lui Isus care a venit să facă binele. Însă, sub această înfăţişare exterioară fără reproş, se ascundeau adesea planurile cele mai josnice şi criminale.

Un principiu fundamental al ordinului era acela că scopul scuză mijloacele. Şi în virtutea acestui principiu, minciunile, furturile, jurămintele false, asasinatele erau nu numai scuzate, dar erau şi recomandate atunci când slujeau interesele bisericii. Sub diverse deghizări, iezuiţii îşi croiau drum în funcţii de stat, devenind chiar consilieri ai regelui şi conducând astfel politica naţiunilor. Deveneau servitori pentru a-i spiona pe stăpânii lor.

Înfiinţau şcoli pentru copiii prinţilor şi ai nobililor şi şcoli pentru poporul de rând, în care copiii protestanţilor erau atraşi şi educaţi în păzirea ritualurilor catolice. Toată pompa şi manifestarea exterioară de atunci a cultului romano-catolic avea drept scop să producă confuzie, să uimească şi să cucerească imaginaţia şi în felul acesta libertatea, pentru care părinţii luptaseră şi muriseră, să fie trădată de copii. Iezuiţii s-au răspândit cu repeziciune în Europa şi oriunde ajungeau se producea o reînviorare a papalităţii.

Pentru a le da o putere mai mare, a fost dată o bulă papală care împuternicea Inchiziţia (vezi note suplimentare). În ciuda faptului că era privit cu oroare chiar şi în ţările catolice, acest tribunal groaznic a fost din nou înfiinţat de către conducătorii papistaşi, astfel cruzimile prea groaznice pentru a suporta lumina zilei au fost repetate în temniţe ascunse.

În multe ţări, mii şi mii de oameni chiar din floarea naţiunii, cei mai sinceri şi mai nobili, cei mai inteligenţi, mai educaţi, pastori evlavioşi şi devotaţi cetăţeni harnici şi patrioţi, savanţi eminenţi, artişti talentaţi şi meseriaşi pricepuţi, erau omorâţi sau obligaţi să fugă în alte ţări.

Acestea au fost mijloacele la care a recurs Roma pentru a stinge lumina Reformei, pentru a-i despărţi pe oameni de Biblie şi pentru a restabili ignoranţa şi superstiţia evului mediu." Tragedia Veacurilor, pag.235-236

"Plecarea hughenoţilor a fost marcată în Franţa de o decădere generală. Oraşe meşteşugăreşti înfloritoare au decăzut, regiuni fertile s-au transformat în adevărate pustietăţi, stagnarea intelectuală şi decăderea morală au urmat unei perioade de progres neobişnuit. Parisul a devenit un vast azil pentru săraci şi s-a apreciat că, la izbucnirea Revoluţiei, două sute de mii de săraci cerşeau pâinea din mâna regelui.

Numai iezuiţii prosperau într-o ţară în plină decădere şi conduceau cu o tiranie groaznică bisericile şi şcolile, închisorile şi galerele". Tragedia Veacurilor, pag. 280 Pagina 237 . Iezuiţii - Pentru o declaraţie cu privire la originea, principiile şi ţelurile "Societăţii lui Isus", aşa cum au fost subliniate de membrii acestui ordin, vezi o lucrare intitulată Concerning Jesuits, editată de Rev. John Gerard, S.J., şi publicată la Londra în anul 1902 de Societatea Adevărului Catolic.

În această lucrare se spune: "Resortul întregii organizaţii a societăţii este un spirit de totală ascultare. Fiecare, scrie Sf.Ignaţiu, să fie convins că toţi aceia care trăiesc în ascultare ar trebui să se lase mişcaţi şi călăuziţi de providenţa divină prin superiorii lor, ca şi cum ar fi un trup mort care se lasă purtat oriunde şi să fie tratat oricum, sau ca toiagul unui bătrân de care se slujeşte şi care-l ţine în mână cum vrea".

Această supunere absolută este înnobilată de motivul ei şi trebuie să fie, continuă întemeietorul... promptă, cu bucurie şi stăruitoare... ascultătorul religios împlineşte cu bucurie ceea ce i-au încredinţat superiorii lui pentru binele general, asigurat că prin aceasta el corespunde în adevăr voinţei divine". The Contess R. de Courson in Concerning Jesuits, Pagina. 6. Tragedia Veacurilor, Note Suplimentare, pag.687


http://www.viatasisanatate.ro/stiri/tragedia-veacurilor-%E2%80%93-varianta-standard/

http://www.viatasisanatate.ro/stiri/siteul-oficial-pentru-cartea-anului-2012/

Declarația de la Budapesta- Un fost rege care a semnat acest act antinațional

Declarația de la Budapesta- Un fost rege care a semnat acest act antinațional.

Am revenit la acest material incomplet, ca să mai fac anumite precizari utile cititorilor mei:

Cu toate că Ader Janos a devenit președinte (era de așteptat, având în vedere că cei care îl susțin, luptă de atâția ani (decenii)- pentru a pune piciorul pe teritoriul românesc), lucrurile nu se vor schimba în sensul sperat de el și de cei care orchestrează totul din umbră ... !

cititi si acest articol: http://www.jurnalul.ro/observator/imnul-secuiesc-agita-spiritele-la-budapesta-612169.htm

Să facem o incursiune în istoria conflictului cu Ungaria, mai exact, asupra Declarației de la Budapesta, care era menită să fie declanșatorul care putea dezbina România. --- Pentru asta ma voi ajuta de pasaje din articolul "Declaratia de la Budapesta", semnat de colegiul de redacție ACMRR-SRI, dinrevista Vitralii- Lumini și Umbre, nr. 10, 2012, revista veteranilor din Serviciile Romane de Informatii: oameni de calibru, adevarați patrioți !

"În primul rând, trebuie subliniat că aceasta Declarație se înscrie într-un lung șir de provocări concepute și dirijate de autoritățile statului ungar" - aici aș mai adauga eu la statul ungar: care crede că i se cuvine tot ce își dorește- Transilvania !

"Dupa 1980, Budapesta socialistă a intensificat și mai mult campania revizionistă având drept obiectiv România "prietenă".

Sub egida Academiei Ungare, la Budapesta a apărut în anul 1982 o "istorie" a Transilvaniei în 3 volume, care relua tot arsenalul propagandist antiromânesc folosit de istoriografia maghiară, de statul totalitar horthyst,românii fiind considerați un popor inferior, iar ungurii ca popor superior cu drepturi incontestabile asupra Transilvaniei" (...)

"În cadrul unor manifestări naționaliste încurajate de guvernul de la Budapesta, la 16 iunie 1989 a fost organizat ceremonialul reînhumarii lui Imre Nagy și a altori actori ai evenimentelor din Ungaria toamnei anului 1956.

Cu acest prilej o serie de unguri din exil iau initiațiva de a formula un Apel international, referitor la Transilvania. Constienti ca un asemenea Apel poate avea un impact propagandist numai daca este acceptat si de unii romani, ei reusesc sa convinga sase romani din diaspora sa-si puna semnatura pe un document revizionist unguresc.

Prin acest document, care a ramas cunoscut sub numele de Declaratia de la Budapesta, strategia guvernamentala maghiara de revendicare a Transilvaniei a intrat in etapa formularii unor pretentii afisate la nivel international. Fara nici o retinere, Ungaria se amesteca in treburile interne ale Romaniei."(...)

"La cateva zile dupa publicarea ei, Declaratia de la Budapesta a fost însușită și sprijinită de fostul rege Mihai. Cei care se înghesuie astăzi a-i face temenele ascund cu buna stiinta participarea acestuia la un act antinational.

La 4 iulie 1989, o delegație compusă din Ariadna Combes, Ion Vianu si Dinu Zamfirescu i-a înmanat ex-regelui textul Declaratiei de la Budapesta, iar acesta a aprobat-o întrutotul, subliniind că exprimă și convingerile sale. Presa clujeana, sugera anul trecut că fostul rege ar fi dispus să ofere Transilvania drept rasplată pentru sprijinul extern care să conduca la reașezarea sa pe tron.

Semnatari romani:

1. Stelian Balanescu (Cercul Roman din RFG);
2. Mihnea Berindei (Vicepresedinte al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania);
3. Ariadna Combes (Vicepresedinte al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania);
4. Mihai Korne, director al revistei "Lupta";
5. Ion Vianu, reprezentant al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania din Elvetia;
6. Dinu Zamfirescu, membru al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania, si membru al Partidului National Liberal(PNL);
7. Doru Braia(pro-rege);(cel care il invita pe gura-casca Ohanesian(pro-rege)- "deconspiratorul" sediilor fostei DIE, cel care palavrageste verzi si uscate, " uitand "ca inainte de a fi jurnalist (scuza lui sau poate acoperirea lui) este in primul rand roman, dar din pacate, actiunile lui arata contrariul, si anume ca este anti-roman).
8. Dan Alexe..,
9. Theodor Cazaban,
10. Daniel Boc,
11. Matei Cazacu,
12. Antonia Constantinescu,
13. Sofia Cesianu,
14. Florica Dimitrescu;
15. Paul Goma,
16. Virgil Ierunca,
17. Eugen Ionescu,
18. Marie-France Ionescu,
19. Monica Lovinescu,
20. Bujor Nedelcovici,
21. Adrian Niculescu,
22. Alexandru Niculescu,
23. Alain Paruit,
24. Alex. Sincu
25. Neagu Djuvara......
26. Sanda Stolojan,
27. Vlad Stolojan,
28. Ileana Vrancea,
29. George Barbul,
30. Dina Braitianu- Missirliu,
31. Alexandru Missirliu,
32. Ileana Verzea
33. Vladimir Tismaneanu.... "

Reactiile- figurilor proeminente- emigrantilor romani, nu au intarziat sa apara, romanul patriot care isi apara tara chiar si departe de ea, a reactionat pe masura, indignati, surprinsi si revoltati (mesajele acestora le gasiti in revista Vitralii- Lumini si Umbre, nr.10)

Mai mult despre acest subiect dar si despre alte subiecte de maxim interes national, gasiti in revista Vitralii-ACMRR-SRI !

http://securitatea-romaniei.blogspot.com/p/i-secuii-sunt-fratii-nostrii-ii.html

http://www.stiriprahova.ro/Articole/REVISTA%20VITRALII%20NR%2010%20-%20din%20cuprins/12267.aspx

Semnul dolarului - un simbol al Ordinului Iezuit

O prima varianta ar fi ca semnul dolarului isi are originea in Peso-ul spaniol, acest semn fiind deja in corespondentele de afaceri britanice, americane, canadiane, mexicane si spaniole din vremuri mai vechi.

Cu toate acestea, exista alte teorii, ipoteze si variante ce privesc originea acestui semn al dolarului, nici una nu a fost confirmata dar nici negata- probabil pentru ca argumentele mincinoase din partea initiatorilor sunt de prisos, exista dovezi de cand lumea (imaginea de jos) ce sustin ipoteza conform careia, semnul dolarului a fost creatia Ordinului Iezuit(IHS).

Din IHS suprapus, ar rezulta un $ cu 3 linii, insa pentru a nu trezii suspiciuni in momentul cand au pus dolarul in circulatie, au renuntat la o linie( ), dar chiar si asa semnificatia IHS nu se pierde, chiar si cu o linie, semnul dolarului este mai mult decat evident -semnul lor pe banii cu cea mai mare circulatie internationala..

Indirect, oamenii venereaza si se bucura atunci cand vad, au si folosesc hartia ce poarta semnul Iezuitilor, fara sa stie ca Iezuitii sunt cei care ne condamna in fiecare zi la sclavie moderna, la razboaie, la intrigi si dispute interstatale...

Poate si semnul fiarei despre care ni se vorbeste in Biblie, consta in mai multe lucruri :

Ø  pe de-o parte pe plan material : semnul iezuitiilor pe banii de care suntem dependenti;

Ø  pe de alta parte semnul fiarei= ca zii pe care o inchinam „lui Dumnezeu”, insa nu este asa, pentru ca aceasta zii nu este Sabathul(sambata) din Biblie, deci respectam din lipsa de cunostiinte (in Biblie Domnul spune: „poporul meu piere din lipsa de cunostiinte”) ziua pe care Iezuitii o venereaza si anume Ziua Soarelui(duminica)- vezi in imagine : IHS intr-un cerc ce simbolizeaza soarele;

Ø  si poate multe altele, cum ar fi doctrine si invataturi false in  care oamenii cred cu tarie, acestia in naivitatea lor, venereaza si respecta povestile ce poarta semnatura fiarei.

O alta teorie cu privire la originea semnului dolarului, ar fi aceea ca semnul isi are originea din mitologia greaca, de pe vremea lui Hermes, zeul grec al bancherilor, hotilor, mesagerilor... ceea ce are legatura directa cu IHS, pentru ca si Iezuitii la randul lor promoveaza si indoctrineaza tinerii din universitatiile lor cu invatataturile „celor mai inteligenti oameni ai lumii antice”, care isi au originea in Grecia Antica.

Interesant aspect, este acela cum au incercat sa ascunda iezuitii originea semnului Dolarului, folosind ca de obicei semnele(piramida ) -paravanului numit Francmasonerie sau a Illuminatilor... paravane create tot de ei.  Asa a ajuns lumea sa isi indrepte privirea, criticile si materialele catre deconspirarea  francmasonilor si a celorlalti oculti, uitand complet de iezuiti.

Criss Crysie

https://www.facebook.com/notes/criss-crysie/semnul-dolarului-un-simbol-al-ordinului-iezuit/361802730545824