Intr-un raspuns adresat redactiei „Gardianul“ vizavi de problema Statusului Romano-Catolic din Ardeal, IPS Ioan Robu, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucuresti, a calcat in picioare istoria Romaniei, sustinand ca actul Marii Uniri de la 1918 a fost in opinia sa „o extindere a Imperiului Roman asupra Transilvaniei“ n Robu mai sustine ca legalitatea Statusului Romano-Catolic din Ardeal, care revendica acum bunuri in valoare de peste 10 miliarde de euro, a fost data in primul rand de legile feudale din secolul XVII, unele cunoscute sub denumirea de „Approbatae si Compilatae“.
In acele documente medievale se spunea negru pe alb ca „natiunea valaha are o STARE INFERIOARA“, iar „neamul valahilor nu a fost socotit nici intre stari, nici intre religii“, dar „pentru folosul tarii, atata vreme cat valahii sunt TOLERATI, ordinele bisericesti valahe sa se supuna“. „Gardianul“ va sesiza oficial Nuntiul Apostolic de la Bucuresti pentru a intelege daca afirmatiile IPS Robu reprezinta, totodata, si pozitia oficiala a Vaticanului. Scandalul declansat de materialul “Statul lor in statul nostru”, publicat in editia de ieri a cotidianului nostru, a provocat reactii dintre cele mai diverse.
Cotidianul nostru a cerut lamuriri privind Statusul Romano-Catolic Ardelean chiar Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti, iar raspunsul acesteia, pe patru pagini de format A4, este nimic altceva decat o instigare si o sustinere a tezelor revizioniste maghiare. Ceea ce este mai grav este ca raspunsul a fost semnat de arhiepiscopul Ioan Robu, iar atitudinea sa aduce cu siguranta prejudicii intregii Biserici Romano-Catolice!
Prea Sfintia sa Ioan Robu, in dorinta de a apara Statusul Romano-Catolic Ardelean, jigneste insasi fiinta statului roman, insemnarile sale dovedind ca Marea Unire a fost un razboi de ocupatie, iar Tratatul de la Trianon, un document pus sub semnul intrebarii. “ ...cand cu extinderea Imperiului Roman asupra Transilvaniei” releva un grav atentat la unitatea nationala, ceea ce denota simtaminte revizioniste! “Gardianul” este convins ca nu aceasta este pozitia Bisericii Catolice, ci doar a unui prelat care, furat de ganduri revendicative, afaceriste, scrie si vorbeste in necunostinta de cauza. In fata unor asemenea declaratii antinationale, statul roman este dator sa intervina ferm.
Robu trebuie sa-si ceara scuze poporului roman asa cum si-a cerut scuze Bisericii Catolice si credinciosilor dupa scandalul “Catedrala Sfantul Iosif” la care a avut o majora contributie. BUCURESTI, 19 10.2006 Arhiepiscop Ioan RobuPrecizari privind istoria si situatia Statusului Romano-Catolic din Transilvania
1). Da, Arhiepiscopia romano-catolica din Alba Iulia este urmasa Statusului romano-catolic Transylvaniensis, institutia respectiva fiind intotdeauna o institutie a Bisericii respective. Inceputul Statusului se regaseste in faptul ca nobilii ardeleni inca pe vremuri se considerau ca patroni ai bisericii catolice si astfel si procedau. Mai ales in timpul principatului ardelean (1540-1690), din anul 1556 si pana in anul 1713 cand episcopii catolici au fost izgoniti si surghiuniti din Ardeal de catre majoritatea protestanta a Dietei ardelene, gruparea nobililor catolici s-a dezvoltat din ce in ce mai mult. Gruparea demnitarilor catolici existand deci din a doua parte a secolului al 16-lea, in dieta Principatului al Transilvaniei tinuta in septembrie 1615 se chema deja “Status Catholicorum Dominorum”. Pentru catolicii care nu au avut episcop in tara principele Gábor Bethlen a instituit in 1618 un vicar episcopal (vicarius) in persoana lui Márton Fejérdi. Statusul a functionar cu presedintia vicarului a carui persoana a fost aleasa de la 1640 de catre Statusul alcatuit din clericii si mirenii Episcopiei catolice din Transilvania. “Status Catholicus”, existand asa de fapt si cu numele propriu, isi obtinuse, prin legea din 1653, chiar si legitimitatea fundamentala, pentru ca in baza legilor cunoscute sub numele de “Approbatae Constitutiones Regni Transsylvaniae et partium Hungariae eidem adnexarum” (Redactat in: Monumenta Comitialia Regni Transilvaniae, XIX. Pp. 498. urm.) catolicii, la fel cu cei necatolici, isi puteau ispravi ei insisi afacerile lor religioase.Primul congres (adunare) al Statusului Catolic tinut la Cluj, care se poate documenta, se dateaza din 5 Martie 1695 (Cf. Vesely Károly, Erdélyi egyháztörténelmi adatok II./Documente bisericesti din Ardeal II./, Gyulafehervar/Alba-Iulia/1893, 2. p. 7.) In secolul al 18-lea si prima parte a secolului 19 au avut loc 23 de Congrese documentate. (Vezi Vesely, o.c. 2, 7-8). La adunarea de la Medias, din anul 1711 s-a ales, din clerici si mireni, un consiliu permanent, pentru ca si in afara de congrese sa conduca si sa ispraveasca afacerile catolice. (Cf. “Liber Actorum, Tractatuum et Expeditionum Status Catholici Transilvaniae Inchoatus Anno 1711 ... in Civitate Megyesiensi, Redactat in Vesely o.c. 1, pp 1-15). Din cele de mai sus – foarte scurt prezentate – e cert ca Statusul Catolic a existat legal in baza legilor care erau in vigoare, cand cu extinderea Imperiului Roman asupra Transilvaniei a ajuns sub legislatia Romaniei. Iar legile atunci in vigoare macar cele privitoare la cazul nostru s-au mentinut neschimbate prin decretul-lege din 1918 (Decret lege din 11 dec. 1918, Mon. Of. 13 dec. 1918) si chiar prin art. 137 al Constitutiei din 1923 (Constitutia din 29 martie 1923, art. 137).
2). Acordul pentru prima data a fost publicat in Monitorul Oficial, nr. 180. 3 august 1932. Fiindca nu a fost ratificat de catre Parlamentul Romaniei, Onisifor Ghibu a pus la indoiala validitatea acestuia. La cererea presedintelui laic al Statusului Elemér Gyárfás, Consiliul Juridic al Ministerului Afacerilor Straine a dat un aviz confirmand parerea ca, intrucat partile Contractante au considerat Acordul semnat la Roma in 30 Maiu 1932, ca interpretativ, nu era locul, ca el sa fie ratificat de catre Parlament. (Cf. Scrisoarea Ministerului 12052/31 martie 1933 in Anexa). Totusi dupa un sir de procese contra Statusului, Acordul de la Roma a fost ratificat de catre Decret Lege nr. 659 pentru ratificarea Acordului privitor la interpretarea art. IX din Concordatul de la 10 mai 1927, intre Sf. Scaun si Guvernul Roman, precum anexa sa cuprinzand Statutele Consiliului Diocezei Catolice de rit latin de Alba Iulia, semnate la Vatican la 30 mai 1932, aparut in Monitorul Oficial nr. 62 din 2 martie 1940.Personalitatea juridica a Statusului Romano-Catolic a fost recunoscuta si in art. IX, al Concordatului incheiat intre Sfantul Scaun si Regatul Romaniei si care s-a si ratificat in 1929 printr-o lege speciala. (Cf. Concordatul incheiat intre Romania si Sf. Scaun in 10 mai 1927, in: Monitorul Oficial nr. 126 din 12 iulie 1929). Pana la sfarsitul anului 1931 nici un Guvern al Romaniei intregite n-a oprit activitatea Statusului Catolic. In primavara anului 1931 s-a constituit celebra comisie sub presedintia lui Onisifor Ghibu (Comisia istorico-juridica pentru lamurirea si solutionarea problemei Statului (sic!)1 Romano-Catolic Ardelean). Teza a fost urmatoarea: Art. IX al Concordatului asigura personalitate juridica pentru institutiile bisericesti, ori Statusul nu intra in prevederile acestui articol. Concluzie: 1. Statusul trebuie dizolvat; 2. administrarea averii trebuie preluata prin instituirea unui comisar guvernal in persoana lui Ghibu. (Cf. Valeriu Pop, Acordul de la Roma, imprimeria Fondul Cartilor Funduare Cluj 1934, p. 24). Lupta s-a inchis prin incheierea acordului din 30 mai 1932 intre Sfantul Scaun si Guvernul Roman, si prin aprobarea statutelor Statusului mutilate si simtitor modificate. Publicarea statutelor aprobate prin publicarea in Acta Apostolicae Sedis si de alta parte in Monitorul Oficial a desavarsit opera. Onisifor Ghibu nu a abandonat insa lupta inceputa impotriva Statusului, si a continuat prin toate mijloacele. A editat peste zece carti, nenumarate articole pentru provocarea opiniei publice impotriva Statusului, a ordinelor calugaresti, deci impotriva Bisericii Catolice. Pentru Statusul Romano-Catolic, prin Acordul de la Roma transformata denumirea in “Consiliu al Diocezei Catolice de rit latin de Alba Iulia” (Cf. Acord privitor la interpretarea art. IX din Concordatul de la Roma 10 mai 1927, intre Sf. Scaun si Guvernul Roman, in: Monitorul Oficial nr. 180, 3 august 1932; si in: Valeriu Pop, o.c. pp 60-65) a inceput o agonie de peste un deceniu, cu nenumarate procese si sacrificii. Teza lui Ghibu: nu recunoaste Acordul international, in consecinta Statusul nu are personalitate juridica in Romania, deci se poate dizolva, si se pot prelua averile fostului Status. (A respins Acordul pentru ca nu a fost ratificat de catre Parlamentul Romaniei. Cu toate ca nefiind un Concordat nou (de fapt se facea numai o interpretare autentica referitor la art. IX in chestiunea legalitatii si canonicitatii unei organizatii) si dupa semnare a aparut in Monitorul Oficial, Guvernele din frica opiniei publice stimulata de catre nationalistul Ghibu timp de opt ani nu au avut curaj s-au vointa politica de a valida Acordul pana ce in 1940 a fost ratificat). Lupta s-a inchis pentru a doua oara cu o infrangere totala a lui Ghibu, prin ratificarea Acordului de catre un decret lege si publicarea pentru o a doua oara in Monitorul Oficial. (Cf. Decret Lege nr. 659 pentru ratificarea Acordului privitor la interpretarea art. IX din Concordatul de la 10 mai 1927, intre Sf. Scaun si Guvernul Roman, precum anexa sa cuprinzand Statutele Consiliului Diocezei Catolice de rit latin de Alba Iulia, semnate la Vatican la 30 mai 1932. Monitorul Oficial nr. 62 din 2 martie 1940).
3). Da, suntem la curent cu revendicarile bisericii romano-catolice din Transilvania. S-au revendicat numai imobile care au fost in proprietatea Bisericii pana la nationalizare.
4). Nu este vorba despre “centrele istorice ale oraselor ardelene” fiindca Statusul a avut cladiri numai in centrul Clujului si sapte cladiri de gimnaziu pe raza de extindere a episcopiei (astazi arhiepiscopie) de Alba Iulia. Proprietarii cladirilor au fost Parohiile Romano-Catolice, institutiile ecleziastice romano-catolice si Fundatiunile (de Religiune, de Studii, de Burse etc.) cu scopuri bine definite, si administrat de catre Status, respectiv de ordinariul (episcopul) Catolic de rit latin de Alba Iulia. Cu referire la art. V din Acordul ratificat conform dispozitiunilor caruia “Toate bunurile ce se gaseau la data de 1 ianuarie 1932, in posesiunea si sub administrarea acelui ‘Status Romano-Catolicus Transylvaniensis’, sunt bunuri cu caracter ecclesiastic si vor fi intrebuintate conform destinatiunii lor initiale (...)”, si cu referire la art. VIII acelui Acord conform dispozitiunilor caruia “Se va proceda la rectificarea inscriptiunilor privitoare la proprietatea bunurilor indicate prin prezentul acord in cartile funduare. Aceasta rectificare se va face din oficiu. (...) Acele rectificari se vor face aratandu-se fondurile respective, conform aliniatului precedent, adaugandu-se cuvintele: ‘Administrat de Ordinariul Catolic de rit latin de Alba Iulia’” dupa ratificarea acordului la 2 martie 1940, rectificarile in cartile funduare au fost facute in sensul Acordului.
5). Fondurile respective din Ardeal niciodata nu au fost fonduri publice in comparatie cu fondurile similare din Ungaria. Fondul de religiune a avut la baza fondul lusitan (lusitanus fundus) al iezuitilor, si completat cu donatiile episcopilor Miklós Kovács si Lajos Haynald de Alba Iulia.Fondul de studii a avut la baza averea ordinului iezuit donat in mare parte de catre principele István Báthory in 1581 completat cu donatiile episcopului Miklós Kovács si a burghezului clujean Márton Hochmeister (1809). Fondul de Burse a avut la baza averea Seminarului din Cluj fondat de catre principele István Báthory, care dupa desfiintarea ordinului iezuit inainte fiind a iezuitilor. Au urmat donatiunile facute de catre Leopold I., Maria Terezia din bunuri bisericesti si episcopul Miklós Kovács prin testament pentru educarea tinerilor catolici.
6). Statusul a functionat din secolul al XVI. Imperiul Austro-Ungar a recunoscut personalitatea juridica pe de o parte prin faptul ca a functionat neintrerupt, pe de alta parte prin documente fundamentale ale Patronului Suprem. Prin document fundamental al Patronului Suprem a fost comunicatul prin ministrul cultelor Baronul József Eötvös mandatarul Patronului Suprem din 12 septembrie 1867 sub nr. pres. 896, referindu-se la preainalta hotarare a regelui din 19 august 1867. La adunarea de la Alba Iulia in zilele de 12-14 mai 1873 prezidata de episcopul romano catolic de Alba Iulia Mihály Fogorasy, fiind reorganizata prin rescriptul din 1873 al ministerului de culte, mandatarul Patronului Suprem Ágoston Trefort s-a aprobat Consiliul Directional al Statusului cu 24 de membri. (Cf. Adresa Ministerului Cultelor nr. 1008 din 16 iunie 1873, redactat in Valeriu Pop, op. cit., pp. 87-88). La 1883, drepturile Statusului Catolic la scolile sale secundare s-au recunoscut si intarit prin lege. Paragraful 41 al legii XXX din 1883 spune verbal: “In partile ardelene privitor la scolile secundare sustinute si conduse de Statusul Catolic, se lasa neatins toate drepturile, pe cari le exercita pana acum Statusul Catolic”. (Citat in: Statusul Romano-Catolic din Transilvania, Cluj 1932, p. 10-11). Calitatea de persoana juridica a Statusului romano-catolic ardelean este afirmata si in Regulamentul de administrare din 1915 aprobat prin adresa nr. 44918-1915 al ministrului cultelor in urma hotararii regelui din 24 aprilie 1915 dat in calitate de Patron Suprem. Personalitatea juridica a Statusului a fost recunoscuta in mai multe randuri si de autoritatile romane dupa 1918. In anul 1924, Ministerul Cultelor si Artelor din Romania prin adresa nr. 28038-1924 recunostea ca Statusul putea sta in instanta in orice chestiuni judecatoresti. Potrivit art. IX din Concordatul incheiat la 10 mai 1927, Biserica Catolica si organizatiile sale canonic si legal constituite sunt persoane juridice. Statusul Romano-Catolic Ardelean fiind o organizatie canonic si legal constituite a Bisericii Catolice a beneficiat de personalitate juridica.
7). Statusul fiind o institutie bisericeasca a Arhiepiscopiei din Alba Iulia implica Vaticanul dupa canoanele Bisericii Romano-Catolice.
8). Procedura de alegere a episcopilor in Biserica Romano-Catolica se face pe baza prevederilor Codex Iuris Canonici din 1983.
9). Sigur stim care sunt cladirile si ce fel de institutii functioneaza in ele.
10). Mentionam ca este eronata afirmatia potrivit careia Arhiepiscopia Romano-Catolica de Alba Iulia si Statusul Roman-Catolic solicita retrocedarea in totalitate a centrelor istorice din orasele ardelene.Arhiepiscopia Romano-Catolica de Alba Iulia a depus cerere de retrocedare numai pentru imobilele care potrivit cartilor funciare i-au apartinut inainte de a fi nationalizate sau au fost confiscate fara titlu in perioada 1945-1990. Propunere pentru opozantii Statusului: sa se documenteze si in afara operei lui Onisifor Ghibu, despre a carui opera istorica in legatura cu Statusul, Valeriu Pop, fost ministru al justitiei, precizeaza urmatoarele: “nu face amintire de anumite legi, acte si documente, sau le reproduce in traducere eronata sau conchide in sens exact contrar documentelor citate, uluind pe cititor cu titluri de roman de senzatie ca sa-i starneasca patima si sa-i intunece judecata senina”, iar mai apoi in mai multe randuri demonstreaza ca nu reproduce textele, desi ii sunt cunoscute, prin omisiunile voite “ii permite sa faca afirmatiuni hazardate si sa traga concluziuni cu desavarsire eronate”. (Cf. Valeriu Pop, op. cit., pp. 96-97). O astfel de opera sigur poate sa ne duca pe o cale gresita.
Romanii sunt «INFERIORI»???
Raspunsul Arhiepiscopului Ioan Robu pare inscris cu litere de aur la “categoria” documente iredentiste” sau “lipsuri majore de educatie istorica”. „Gardianul“ publica in totalitate raspunsul prelatului romano-catolic pentru ca toti cititorii sa distinga exact falsitatea si reaua-vointa a unui om pentru care adevarul ar trebui sa fie “cuvantul lui Dumnezeu”. Vehementa cu care Ioan Robu apara Statusul Romano-Catolic Ardelean calcand in picioare istoria neamului cu afirmatii care de care mai grave, ne indeamna sa credem ca Biserica Romano-Catolica nu este implicata. Nu poti apara o organizatie bisericeasca jignind profund o tara in care functionezi de drept fara nici o ingradire. O tara in care drepturile religioase sunt atat de respectate incat au obtinut laude nenumarate din partea comunitatii europene! Arhiepiscopul Ioan Robu, un roman, de religie romano-catolica, pune in prim-planul demersului sau acoperitor pentru Statusul Romano-catolic, o serie de legi medievale in care romanii erau socotiti natiune inferioara, tolerata, fara drepturi! Simpla referire si aprobare a unui inalt prelat, de orice religie ar fi, a acelor legi medievale este o grava jignire nationala! Punct cu punct, raspunsurile lui Ioan Robu le comentam “ad litteram”, pentru a oferi dovada unei inalt “patriotism” care tulbura existenta Sfintiei-Sale.
«Cu toate ca natiunea valaha a fost admisa in aceasta tara pentru binele public, totusi, netinand seama de starea ei inferioara, a impiedicat pe unii nobili fii ai tarii ca in zilele lor (ale romanilor) de sarbatoare sa nu fie permis sa se lucreze. De aceea s-a hotarat in contra acesteia sa nu prescrie reguli pentru natiunea maghiara, iar in viitor sa nu tulbure pe nimeni din motivele mai sus aratate». Approbatae Constitutiones Regni Transilvaniae et Partium Hungariae eidem annexarum, editiile: Oradea, 1653; Cluj, 1677; Cluj, 1693: Cluj, 1779, Cluj, 1815.
Traiasca feudalismul!
A spune ca institutia Statusului Romano-Catolic Transyilvaensis a fost intotdeauna o institutie a Bisericii Romano-Catolice aducand ca argument legea de la 1653 si a legilor cunoscute sub numele de Approbatae si Compilatae este o alta grava jignire adusa poporului roman si a celor care locuiesc in Transilvania. In acest “aprobate si compilate”, romanii erau priviti ca inferiori, tolerati si care nu aveau drepturi”. Daca Statusul Catolic isi bazeaza legitimitatea pe aceste legi feudale inseamna ca Sfintia-Sa le considera inca valabile?
Personalitatea lui Onisifor Ghibu, pusa la zidul infamiei!
Ioan Robu mai sustine ca, prin Concordatul de la Roma, Statusului Romano-Catolic i-a fost intarita personalitatea juridica. Probabil, ca episcopul nu a citit acel Concordat in care la punctul IX nu se face nici o referire la Statusul Romano-Catolic! Acordul de la Roma nu a fost ratificat de Parlament, iar statutul Statusului privind personalitatea juridica a facut obiectul unor procese celebre in perioada interbelica, procese incheiate cu hotarari judecatoresti in care Statusul nu obtinea nici un fel de personalitate juridica! Aceste hotarari nu pot fi anulate decat de alte hotarari judecatoresti, dar acestea n-au existat. Robu incearca de asemenea sa demonetizeze personalitatea marelui istoric Onisifor Ghibu, sugerand ca instituirea unei comisii istorico-juridice a statului roman in problema Statusului a fost o initiativa personala, o obsesie a marelui publicist ce dorea sa obtina postul de comisar guvernal peste averile Statusului! Ceea ce nu stie, sau stie, dar nu poate sa recunoasca Robu, este faptul ca Onisifor Ghibu a fost doar unul dintre membrii comisiei. In acel organism existau procurori, istorici, dar si inalti prelati catolici, iar la 4 iulie 1933, Tribunalul Cluj a stabilit clar ca Statusul sau Statul catolic, oricare ar fi denumirea lui, “Nu are capacitate si personalitate juridica”! O hotarare definitiva! Robu mai face referiri la “infrangerea totala a lui Ghibu”, transpunand in plan personal o actiune a statului roman. Spre cunostinta episcopului Robu, Onisifor Ghibu este o personalitate marcanta a publicisticii romanesti, iar numele sau a fost imprumutat multor licee din tara, din Republica Moldova, multor strazi din localitatile transilvane. Monumentele ridicate in memoria sa dovedesc ca statul roman l-a apreciat. Episcopul Robu sugereaza aberant si injositor ca n-ar fi fost decat un simplu vanator de functii sau un instigator impotriva Bisericii romano-catolice! In plus, enumerarea Concordatului si a Acordului de la Roma printre actele care au oferit legitimitate statusului este total nepotrivita intrucat ambele tratate au fost anulate in 1948 prin Decretul 151! Decretul este in vigoare si astazi!
«Imperiul roman s-a extins»
In dorinta de a oferi cat mai multe date care sa probeze personalitatea juridica a Statusului Romano-Catolic Ardelean de-a lungul istoriei, Arhiepiscopul Ioan Robu scrie: “E cert ca Statusul catolic a existat legal in baza legilor care erau in vigoare (n.r., adica aprobatele si compilatele), cand cu EXTINDEREA IMPERIULUI ROMAN ASUPRA TRANSILVANIEI A AJUNS SUB LEGISLATIA ROMANIEI” (?!). In consecinta, Marea Unire de la 1918 nu a existat, in schimb Imperiul Roman (?!) s-a extins asupra Transilvaniei. Adica, romanii au ocupat abuziv Transilvania! Sfintia Ta, forma de organizare a Principatelor Romane la 1918 era “regat”. Ce teritorii straine de natia romana avea Romania pentru a fi socotita imperiu? Mai degraba sub aceasta fraza se ascunde un spirit revizionist care nu recunoaste Marea Unire de la 1918, nu recunoaste Tratatul de la Trianon! Nici macar un singur om cat ar fi el de revizionist nu poate scrie ca Romania a dus un act de agresiune de tip imperial contra Transilvaniei! Adica actul Marii Uniri a Transilvaniei cu Romania, act reglementat prin Tratatul de Trianon de toate tarile semnatare este nul?
Alte legi, aceleasi confuzii
Episcopul Ioan Robu nu ezita sa invoce in afara legilor de la 1653 si legile din 1883, dar nicaieri nu se face vreo referire la “dreptul de proprietate a Statusului asupra unor bunuri”. “Calitatea de persoana juridica este afirmata si in Regulamentul de administrare din 1915”, spune totul despre situatia de administrator, iar personalitatea juridica nu se castiga prin regulamente de functionare, ci in instanta!
Denuntare, abrogare, anulare
Afirmatia conform careia revendicarile Arhiepiscopiei Romano-Catolice cuprind doar cladiri care au fost in proprietatea Bisericii este total eronata, iar “Gardianul” a dat publicitatii lista acestor imobile. Ioan Robu dovedeste ca este la curent cu revendicarile, nu si cu legile tarii. Expresia “administrat de catre Status” nu inseamna a fi proprietar”. In plus, invocarea pentru revendicari a aceluiasi Acord de la Roma, acord denuntat de statul roman, dovedeste o ignoranta totala a legilor Romaniei si a hotararilor luate de instantele tarii!
«Gardianul» va sesiza Nuntiul Papal in privinta arhiepiscopului Ioan Robu!Intrucat raspunsurile lui Ioan Robu in privinta Statusului Romano-Catolic aduc atingere simtamintelor nationale prin interpretarea jenanta a unor acte istorice cum ar fi legile feudale, care tratau romanii ca rasa inferioara, sau Marea Unire de la 1918 considerata “o extindere a Imperiului Roman asupra Transilvaniei”, ce dovedesc in afara lipsei diplomatiei si o grava incompetenta, “Gardianul” solicita oficial un raspuns din partea Nuntiului Papal pentru a stabili clar implicarea Bisericii Romano-Catolice.
Consideratii de bun-simt
Lecturand cu atentie raspunsurile arhiepiscopului Ioan Robu, iti sar in ochi anumite elemente antiromanesti! A sustine ca “Imperiul Roman s-a extins asupra Transilvaniei” este o atitudine cu mari accente revizioniste. Aceasta sa fie recunostinta lui Ioan Robu pentru toleranta statului roman? Invocarea legilor feudale din care reiesea ca romanii erau o natiune tolerata, inferioara, pentru a sustine legalitatea existentei Statusului Romano-Catolic este o insulta la adresa populatiei romanesti din Ardeal care a suferit in acele timpuri tratamente inumane. Este greu de crezut ca textul remis redactiei noastre de arhiepiscopul Ioan Robu reprezinta pozitia oficiala a Bisericii Romano-Catolice, ci mai degraba o parere personala a unui prelat a carui incompetenta a fost dovedita in scandalul legat de Catedrala Sfantul Iosif. Robu si-a cerut scuze atunci atat Bisericii, cat si credinciosilor. Acum ar trebui sa prezinte scuze publice poporului roman! In legile invocate de IPS Ioan Robu, romanii nu existau decat ca natie tolerata
In Transilvania secolului al XVII-lea, viata sociala a romanilor a fost influentata si determinata de legi si practici ale principatului valabile înca din secolul al XV-lea. Excluderile erau totale din viata politica pe care natiunile guvernante le-au impus românilor ca si comunitate, datorita deficientelor clasei sociale si a religiei. Transilvania, în a doua jumatate a secolului XVII-lea, era condusa de cele trei natiuni: nobilii unguri, secui si sasi. Dominatia lor politica si-a avut originea în prima jumatate a secolului al XV-lea, când conducatorii acestora si-au unit fortele pentru a supune ridicarea masiva de atunci a taranimii. Alianta pe care au creat-o în anul 1437 a fost numita Unio Trium Nationum si a fost întarita de legislatia de mai târziu, precum si de catre culegerile de legi, în special de Tripartitum (1526), de „Approbatae Constitutiones regni Transilvaniae et Partium Hungariae eidem annexarum“ , care a continut toate legile adoptate de catre Dieta Transilvaniei între anii 1540-1653, si „Compilatae Constitutiones“, care contine legislatia dintre anii 1654-1669.
Termenul de „natiune“ (natio) presupune calitatea mai mult decât cantitatea; nu a cuprins pe toti cei de aceeasi origine etnica, ci doar persoanele care detineau drepturi si imunitati speciale. Taranii unguri, secui si sasi de aici nu apartineau unei natiuni si nu participau la viata politica. Nu exista o natio româneasca, legile tarii nu o mentionau. Ma mult, era privita ca o natie tolerata. În secolul al XVI-lea, Dieta a recunoscut egalitatea bisericilor protestante cu Biserica Romano-Catolica, iar clericii lor au beneficiat de aceleasi drepturi si privilegii ca nobilimea. Înca o data, românii au fost lasati, tacit, de o parte. Biserica ortodoxa, de care ei apartineau, si clerul ei nu erau recunoscuti legal si nu primeau nici un beneficiu.
Romanii majoritari, inexistenti ca natie
Excluderea românilor din rândul natiunilor politice se baza pe criteriul de clasa sociala. Majoritatea românilor erau tarani (iobagi) si, sub regimul de stari din Transilvania, nu se puteau alatura vreuneia din natiunile existente sau sa formeze o natiune a lor. Mai mult, legile si regulamentele continute în Approbatae si în Compilatae Constitutiones aveau puternice nuante etnice. Românii nu au avut parte de o reprezentare si în unele acte termenul de român a devenit sinonim cu termenul de taran. În mod consecvent, legislatia Dietei în cea ce priveste taxele, prestatia în munca pentru domnii pamântului, darile, care faceau discriminari între tarani, tindeau sa izoleze pe români de celelalte etnii din Transilvania.
O imagine de ansamblu a proportiilor etnice se poate desprinde din recensamantul realizat in 1762. Acesta arata structura demografica a Principatului Transilvaniei care era compusa din 66,46% romani, 21,62% maghiari, 11,72% sasi si altii. In 1767 se realizeaza un alt recensamant care releva categorii sociale si ofera date privind numarul de familii. Cea mai larga patura este cea a iobagimii, de 107.945 de familii, alaturi de 45.495 de familii de jeleri si de 14.678 familii de romani liber. Familiile de boieri romani sunt alaturate celor secuiesti: 25.947; secui liberi erau 7.866 de familii, iar unguri liber 5.533, fata de sasii liberi - 18.364 de familii.
Manuela Golea Viorel Negru
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu