Spioni in Sutana !

De unde pana unde aceasta asociatie Iezuit - Spion ? Sau invers: Spion - Iezuit. Care este legatura ?

Ne lamurim imediat, facand apel la dictionar. Termenul de IEZUIT are doua intelesuri. La propriu inseamna "membru a ordinului calugaresc catolic - "Compania lui Iisus" - intemeiat in anul 1534 de calugarul spaniol Ignatiu de Loyola pentru combaterea Reformei si intarirea puterii papale.

Spioni in Sutana, de Vasile Dumitru Fulger la Aldo Press, 2008.

Vorbind insa la figurat, IEZUIT inseamna omul ipocrit, intrigant, perfid, viclean.

Cinstit vorbind, aceste "calitati" care caracterizeaza de regula pe cei care-i gratulam cu termenul de "iezuit" le intalnim nu numai la cei care ne spioneaza din curiozitate sau rautate, ci si la cei care si-au ales profesiunea de spion.

Din literatura de specialitate, aflam ca "de regula", membrii ordinului mai sus pomenit erau oameni "alesi" cu multa grija, instruiti in spiritul unei supuneri neconditionate, oarbe, fata de sefi. In plus, iezuitul era invatat sa foloseasca toate mijloacele de influentare spirituala a credinciosilor, fiind justificate toate procedeele - minciuna, calomnia, otrava sau pumnalul (plumbul-glontul) unui asasin platit.

E. Cerneak, in lucrarea sa "Cinci secole de razboi secret", dedica un capitol intreg ordinului iezuit (Compania lui Iisus), din care se desprind multe idei ce se axeaza perfect pe tema abordata in acest volum. Iata cateva dintre ele:

1. - Statutul si regulamentul iezuitilor erau subordinate scopului de a-i transforma in propovaduitori si agenti zelosi ai catolicismului, iar deseori in agenti secreti sau organizatori ai unor servicii secrete;

2. - Adesea, confesorul unui rege sau seful unei scoli a iezuitilor era, in fond, rezidentul caruia ii era subordonata o larga retea de spionaj sau seful unei scoli de spionaj;

3. - Preotii audiau cursuri speciale, devenind spioni sau diversionisti bine instruiti. Deseori, rolurile de predicator si spion erau cumulate de aceeasi persoana. Uneori, spionul iezuit renunta la camuflajul de predicator;

4. - Agenti ai ordinului iezuit puteau fi atat membrii ordinului, cat si persoane laice.

De regula, iezuitii actionau doar ca o forta ce conducea din umbra, cautand sa realizeze cele mai tenebroase actiuni cu "maini" straine;

5. - Nu de putine ori, iscoadele-spionii din "Compania lui Iisus" unelteau chiar pe teritoriul adversarului. In alte cazuri actionau pe ascuns (secret) prin persoane interpuse, ei insisi ramanand in tarile catolice, inaccesibile dusmanilor lor;

6. - Spionii iezuiti erau gata sa ajute pe cei de la conducerea statului in care se aflau sau, din contra, sa actioneze impotriva acestora, sa incite masele populare la tulburari, sa predice, pe ascuns sau deschis, uciderea celor pe care-i considerau adversari sau piedici in drumul lor catre atingerea unor obiective, totul in functie de scopurile pe care le urmareau la momentul respectiv in tara vizata;

7. - Iezuitii aprobau si sprijineau incercarile unora de a instaura in Europa dominatia unei singure puteri religioase, desigur cea catolica. "Compania lui Iisus" nu a tinut niciodata seama de faptul ca o asemenea perspectiva este cu totul potrivnica intereselor altor religii si tari (state);

8. - Ordinul iezuit, pe langa serviciul propriu de informatii, a avut si unul de contraspionaj. Nu a existat o organizatie aparte, dar toti membrii ordinului aveau si obligatia de a depista si demasca pe dusmanii strecurati in randurile lor. "Contraspionajul" actiona in special impotriva celor care , la un moment dat, se rupeau de trecutul lor si porneau sa demaste tainele (secretele) si scopurile "Companiei lui Iisus".

Cunoscand toate acestea, se poate spune ca iezuitii au avut, la vremea lor (nota: dar mai ales astazi-sec. XX-XXI), un adevarat "Serviciu de Informatii si Contrainformatii", fiecare fiind angrenat intr-o directie sau alta.

Literatura de specialitate consemneaza faptul ca serviciul de spionaj al iezuitilor a organizat zeci de comploturi, revolte si asasinate. Acelasi serviciu a influentat incheierea unor acorduri politice si destramarea mai multor aliante intre state, tot ei au ajutat la instaurarea la putere sau, din contra, la rasturnarea de la putere a diferitelor grupuri si clici de pe la curtile regale.
Iezuitii au luat parte, direct sau indirect, la unele asasinate politice de la sfarsitul sec. XVI si in prima jumatate a sec. al XVII-lea (nota: deasemenea in sec. XVIII, XIX, XX si desigur in XXI).

Vezi cartile de mai jos:

*Teroristii Secreti*, de Bill Hughes.
http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,1961.0.html
http://www.semperfidelis.ro/e107_plugins/forum/forum_viewtopic.php?13531.post

*Istoria Secreta a Iezuitilor*, de Edmond Paris
http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,2309.0.htm
http://www.semperfidelis.ro/e107_plugins/forum/forum_viewtopic.php?17197.last


Wilhelm de Orania, considerat un dusman inversunat al bisericii, a fost asasinat, la 10 iulie 1584, ca urmare a unui complot pus la cale de "Ordinul lui Iisus".
Iezuitii au fost implicati si in masacrele comise in Noaptea Sfantului Bartolomeu (Franta - 24 august 1572).

S-au aflat, de asemenea, in culisele mai multor curti regale (Spania, Germania, Italia, Anglia, Franta) tragand sfori pentru pregatirea si desfasurarea unor conflicte, chiar razboaie, religioase. Activitatea pentru obtinerea in prealabil a datelor si informatiilor necesare organizarii si desfasurarii actiunilor preconizate era in toi, se extindea si se perfectiona permanent.

Nota:
In cartea lui Eric Frattini, „Sfanta Alianta-500 de ani de spionaj la Vatican”, aparuta la editura „Sens Tritonic” in anul 2008, se vorbeste despre existenta unui „Serviciu de Informatii si Contrainformatii” apartinand Vaticanului, si care poarta numele de „Sfanta Alianta”.

„Sfanta Alianta” ca si Serviciu de Informatii, a fost fondat in anul 1566 din ordinul lui Papa Pius V iar Serviciul de Contrainformatii numit „Sodalitium Pianum” (SP) a fost fondat in anul 1910 din ordinul lui Papa Pius X.

Autorul precizeaza faptul ca „Sfanta Alianta” ca si serviciu de spionaj si contraspionaj, numara (avea) in randurile sale foarte multi iezuiti inca de la constituire.

Cu toate astea, acest serviciu secret al Vaticanului nu trebuie confundat cu activitatea de spionaj a Iezuitilor, care aveau propriul lor serviciu secret.

In anul 1773, atunci cand Ordinul Iezuit era desfiintat general, prin bula (decretul) lui Papa Clement al XIV-lea (Dominus ac Redemptor), acest serviciu secret al Vaticanului „Sfanta Alianta”, a fost pagubit de cei mai „talentati” spioni.

Papa Clement al XIV-lea il revoca pe cardinalul Torrigiani (prieten al iezuitilor) de la Secretariatul de Stat si-l inlocuieste cu cardinalul Pallavicini, in timp ce ordona epurarea totala a serviciilor de spionaj (Sfanta Alianta) din Sfantul Scaun (Vatican) de infiltrarea iezuitilor.
Nu este lipsit de importanta ca acest Papa (Clement al XIV-lea) care promulga decretul (bula) moare otravit, un an mai tarziu, la fel ca si predecesorul sau (Papa Clement al XIII-lea) care initiase decretul.

(Vezi materialul „Schema cu J”)

http://ordinulnegru.blogspot.com/2009/02/ordinul-in-istorie-si-prezent.html

Ordinul Iezuit este repus in drepturi in anul 1814 prin decretul lui Papa Pius al VII-lea.
Chiar daca in perioada suprimarii generale Iezuitii fusesera deosebit de activi (vezi materialul de mai sus mentionat) sub protectia unor mari lideri politici ai timpului cum ar fi Marele Frederick al Prusiei (cel mai puternic mason al vremii), Tarul Alexandru al Rusiei, regele George al III-lea al Marii Britanii, etc. Iezuitii hotarasc sa intre intr-o si mai mare clandestinitate in ceea ce priveste „Serviciul de Informatii-Contrainformatii Iezuit”.

Nota:

Vezi materialul "Contele de Monte Cristo..."

http://ordinulnegru.blogspot.com/2009/10/contele-de-monte-cristo-o-alegorie.html

Iata ce spune John Le Carre, in cartea sa, „Spionul Perfect”:
„Pentru fiecare operatiune de spionaj, exista o misiune oficiala si alta secreta, ascunsa cu mare maiestrie. Misiunea oficiala trebuie sa se puna de acord cu regulile societatii si sa le respecte. Dar ceea ce se afla ascuns (secret), motivul real al misiunii, trebuie sa-si gaseasca maniera potrivita in care aceasta sa fie dusa la indeplinire.”

Asta s-a intamplat si cu Ordinul Iezuit incepand cu acel an, 1814.

Chiar daca exista un „Serviciu de Spionaj” al Vaticanului care poarta numele de „Sfanta Alianta” pe Informatii si „Sodalitium Pianum” pe Contrainformatii, chiar daca aceste servicii sunt mai mult sau mai putin oficiale (recunoscute), chiar daca Iezuitii se afiseaza (oficial) prin „bunatatea”, „intelegerea” si „realizarile” lor, noi toti trebuie sa fim extrem de constienti de un singur lucru:

Serviciul de Informatii si Contrainformatii al Ordinului Iezuit de astazi (sec.XX-XXI) este cu mult mai experimentat si periculos decat era in secolele trecute.
El nu exista dar este prezent pretutindeni !!!

PS:
„Pentru fiecare operatiune de spionaj, exista o misiune oficiala si alta secreta, ascunsa cu mare maiestrie. Misiunea oficiala trebuie sa se puna de acord cu regulile societatii si sa le respecte. Dar ceea ce se afla ascuns (secret), motivul real al misiunii, trebuie sa-si gaseasca maniera potrivita in care aceasta sa fie dusa la indeplinire.”