Ordinul in Guvernarea Globala !

Schiţă istorică a guvernării globale

1891
Societatea aleşilor şi asociaţia ajutătorilor - (cunoscută şi ca "Societatea Secretă"), a fost creată de Cecil Rhodes, Alfred Milner, William T. Stead, Reginald Baliol Brett, şi Lord Esher, la Londra. Rhodes a murit în anul 1902, lăsând societatea şi norocul său sub controlul lui Milner care a stabilit Programul de Învăţare Rhodes. Un bun istoric aici.
1910
Masa rotundă – un periodic, publicat prima oară de "Societatea Secretă" a lui Milner pentru comunitatea intelectuală britanică. Scriitorii, şi cei asociaţi cu această publicaţie au devenit cunoscuţi sub numele de Grupul mesei rotunde, iar mai târziu ca adunarea Chatham House. Istoric comprehensiv.
1912
Edward Mandell House – publică Philip Dru: Administrator, un roman care descrie modul în care lumea ar putea fi cel mai bine guvernată de un administrator generos. House a călătorit în Europa în anul 1909 şi s-a întâlnit cu Woodrow Wilson la 25noiembrie 1911. Cronologie: Întâlnire cu Sir Edward Grey (membru al grupului lui Milner) în anul 1913.
1913
Woodrow Wilson, Preşedinte al Americii – Edward Mandell House a lucrat ca manager de campanie a lui Wilson, iar mai apoi ca consilier şef. Franklin D. Roosevelt este numit secretar asistent al Marinei.Documentul rezervei federale este pus în practică – se creează prima “bancă centrală” din America. Paul Warberg, a cărui familie controla banca Reichsbank din Germania, a fost arhitectul sistemului.
1914
Începe primul război mondial - Wilson a făcut campanie împotriva intrării Americii în război, apoi a intrat în război în anul 1917, cu un an înainte de terminarea sa.
1918
Cele 14 puncte ale lui Wilson – prezentate la o adunare a congresului la 8 ianuarie. Documentul a fost dezvoltat de colonelul Mandell House şi consilieri cunoscut sub numele de “Cercetarea” (“Ancheta”). Liga Naţiunilor – prima propunere a avut loc în cadrul Mesei rotunde, în decembrie, într-un articol intitulat Liga Naţiunilor: O sugestie practică, scris de Edward Mandell House şi Lionel Curtis, un membru al originalei "Societăţi Secrete" Rhodes/Milner.
1919
Conferinţa de pace de la Paris - House este delegatul şef al lui Wilson la această conferinţă unde şi-a dezvoltat asocierea cu liderii grupului lui Milner.Naşterea CFR şi RIIA – La o întâlnire în data de 30 mai, la Hotel Majestic din Paris, Edward M. House, Lionel Curtis, Lord Eustace Percy, Harold Temperley, Herbert Hoover, Christian Herter, James T. Shotwell (Columbia), Charles Seymore (Yale), Archibald C. Coolidge (Harvard), au fost printre cele 50 de persoane care au hotărât să creeze un Consiliu de relaţii externe în America, după modelul Institutului regal de afaceri internaţionale din Londra.Tratatul de la Versailles – semnat la 28 iunie, a pus capăt războiului şi a încorporat Pactul Ligii Naţiunilor ca primele 30 de articole ale sale – în mare parte după cum fusese propunerea lui House şi Curtis.
1920
Liga Naţiunilor este respinsă de senatul american – în ciuda unor eforturi herculiene de ambele părţi ale Atlanticului.Institutului regal de afaceri internaţionale – organizat de grupul lui Milner, este găzduit la Chatham House în Londra.
1921
Consiliul de relaţii externe – organizat ca un corespondent american al Institutului regal de afaceri internaţionale. John W. Davis, avocatul lui J.P. Morgan, a fost primul preşedinte. Paul Warberg şi J.D. Rockefeller au fost între fondatorii iniţiali. S-a început publicarea Afaceri externe în 1922. Este descris de senatorul Barry Goldwater în 1979.
1925
Mein Kampf – este publicată de Adolf Hitler.
1929
Căderea financiară a bursei – Creează scenariul unei prăbuşiri mondiale, a unei reacţii internaţionale, a unui alt război.
1930
Banca de tranzacţii internaţionale – creată la Basel, Elveţia. J.P. Morgan & Company şi alţii implicaţi în constituirea rezervei federeale au fost între membri fondatori.
1932
Franklin D. Roosevelt – începe mandatul prezidenţial în mijlocul marii prăbuşiri financiare. "Noua înţelegere" a fost formulată de stângişti, Henry A. Wallace, ministrul agriculturii şi Cordell Hull, ministru de externe, care, ca senator, a sprijinit Liga Naţiunilor lui Wilson. Hull a început să schiţeze o Cartă a Naţiunilor Unite la două săptămâni după atacul de la Pearl Harbor.
1933
Societatea pustiei – întemeiată de Bob Marshall, un socialist.
1936
Federaţia Naţională a Vieţii Sălbatice – este întemeiată.
1938
Lumea se îndreaptă spre război – O cronologie a evenimentelor care au dus la cel de-al doilea război mondial, eveniment care a dat posibilitatea de ridicare a Naţiunilor Unite.
1941
FDR emite discursul "Patru libertăţi" - (6 ianuarie), şi Conferinţa Atlanticului (14 august), incluzând ideea dezarmării naţiunilor suverane sub o autoritate internaţională.Declaraţia de război a Japoniei (8 decembrie); Declaraţia de război a Germaniei (11 decembrie).
1942
Declaraţia "Naţiunilor Unite" – prima uzitare a numelui “Naţiunile Unite”, sugerată de Roosevelt. Cronologie a evenimentelor relaţionate.
1943
Conferinţa de la Moscova - Articolele 5-7 se referă la “Naţiunile Unite” şi la organizaţia permanentă post-război.Asociaţia Naţiunilor Unite – creată de Eleanor Roosevelt.
1944
Acordurile Bretton Woods – este creată Banca Mondială şi Fondul Montear Internaţional. Henry Morganthau a exprimat adresarea de încheiere. (Fundament şi detaliile conferinţei.)Discuţiile de la Dumbarton Oaks – au produs schiţa recomandărilor pentru organizaţia Naţiunilor Unite. Echipa americană condusă de Edward Stettinius, a inclus pe Alger Hiss, Ralph Bunche, Leo Pasvolsky, şi Grayson Kirk. Privire de ansamblu asupra întâlnirii.
1945
Conferinţa de la Yalta - (februarie) s-a ajuns la un acord vizavi de schiţa recomandărilor Naţiunilor Unite şi s-a hotărât data unei conferinţe a Naţiunilor Unite. Germania se predă (7 mai).Carta Naţiunilor Unite – semnată la 26 iunie, la San Francisco. Ratificată de senate (89-2) la 28 iulie.Curtea internaţională de justiţie – este stabilită la Haga.La 6 şi 9 august, bombele atomice sunt lansate deasupra Japoniei. Japonia se predă (14 august).UNESCO – este creată la Londra, 16 noiembrie.
1946
Statele Unite se alătură UNESCO - Julian Huxley, preşedintele Societăţii de Eugenii, şi autorul lucrării “Noua Dvinitate” a fost primul director. Socialistul Joseph Needham a fost numit director în departamentul de Ştiinţe naturale.Organizaţia Mondială a Sănătăţii – este creată.
1947
Asociaţia Federalistă Mondială – întemeiată în Asheville, Carolina de Nord.Mişcarea federalistă mondială – întemeiată în Elveţia.
1948
Ia naştere IUCN – de Julian Huxley, în Geneva. Sediul la Gland, Elveţia. Guvernul american şi alte câteva agenţii sunt membri.Declaraţia universală a drepturilor omului – adoptată de adunarea generală a Naţiunilor Unite. Educaţia mediului - concept introdus la Naţiunile Unite de către IUCN.
1949
UNESCO Publication 356 (M) - "Spre o înţelegere mondială."
1951
Conservarea naturii – este organizată.
1959
Programul de dezvoltare al Naţiunilor Unite – ajunge la maturitate.
1960
Templul înţelegerii – organizat la New York. Dr. Robert Muller face parte din comitetul de consiliere.
1961
Liberi de război – Publicaţia 7277 a departamentului de stat, prezentând politica de dezarmare a Statelor Unite în favoarea menţinerii păcii a Naţiunilor Unite.Fondul Mondial al Vieţii Sălbatice – organizat de Julian Huxley şi IUCN.
1964
Documentul (cu privire la) Sălbăticie din 1964 – cum a ajuns să fie.UNCTAD – Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare, este înfiinţată.
1968
Rezoluţia ECOSOC 1296 – condusă de Dr. Robert Muller, stabileşte un “Statut consultativ” pentru ONG-uri. Lucis Trust printre primele acreditări ONG.Clubul de la Rome - organizat, şi publică Limite pentru creştere.
1970
Prima Zi a Pământului - fondator Gaylord Nelson. O altă viziune a Zilei Pământului. Conferinţa mondială pentru religie şi pace – deschide sediul la centul Naţiunilor Unite. A susţinut conferinţe în Kyoto, Japonia a fost acreditată de ECOSOC în anul 1973.Agenţia de protecţie a mediului – este creată.
1971
<>RAMSAR Tratatul asupra zonelor în pericol de inundaţie (cu sol umed) – semnat la Ramsar, Iran. IUCN este forţa motrice din spatele RAMSAR.
1972
Documentul apelor curate – este adoptat de către congresul american. Definirea zonelor în pericol de inundaţie este lărgită printr-o acţiune legală propusă de Federaţia Naţională a Vieţii Sălbatice, rezultând în decizia "Tulloch" din anul 1993. Tulloch a primit lovitură fatală în anul 1997.Convenţia moştenirii mondiale – adoptată de UNESCO. Recapitulare tehnică.Summitul Pământului I – prima conferinţă a Naţiunilor Unite cu privire la mediul înconjurător. Maurice Strong lider de conferinţă.James Parks Morton devine vicar al Catedralei St. John the Divine
din New York.
1973
CITES este semnată - (3 martie – Convenţia internaţională a comerţului cu specii pe cale de dispariţie). IUCN şi WWF sunt forţele din spatele CITES. Documentul cu privire la speciile aflate pe cale de dispariţie devine lege americanăProgramul de mediu american – lansat având pe Maurice Strong ca prim director executiv.Comisia trilaterală – este formată, marea majoritate sunt participanţi ai Consiliului de relaţii externe.UNEP's Programul pentru apele regionale – extinde abordarea problemei mediului. Privire de ansamblu a participării americane.
1975
Carta Belgradului – Cadrul global pentru educaţia ambientală. Promovată de NAAEE
1976
HABITAT I – adoptă politica Naţiunilor Unite pentru uscat. William K. Reilly şi Carla Hills au semnat pentru SUA.Documentul politicii manageriale a ţinutului federal - adoptat.Acordul internaţional asupra drepturilor civile şi politice – devine o lege internaţională.UNIFEM – este creată pentru a promova drepturile femeilor.
1978
Impozitarea Globală – este propusă pentru prima oară de James Tobin. Statutul curent.
1979
U.S. MAB - (Programul Omul şi Biosfera) este lansat printr-un acord cu UNESCO.Prima conferinţă mondială asupra climatului – susţinută la Geneva, Elveţia.Curriculum-ul de bază mondial - introdus de Dr. Robert Muller, prin şcolile Robert Muller.CEDAW - (Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor) adoptată de adunarea generală a Naţiunilor Unite.
1980
Strategia de conservare mondială – publicată împreună de UNEP, IUCN şi WWF.Comisia MacBride - (Comisia internţaională pentru studiul problemelor de comunicaţie. Raport: Mai multe voci, o singură lume. Prezidată de Sean MacBride. Primele eforturi de a obţine controlul comunicaţiilor.Comisia Brandt - (Comisia independentă de dezvoltare internaţională) prezidată de Willy Brandt. Raport: Nord-Sud: Un program de supravieţuire a făcut legătura între egalitatea economică şi dezvoltare şi a fost începutul unui concept de “dezvoltare susţinută”.
1982
Comisia Palme - (Comisia independentă asupra dezarmării şi problemelor de securitate). Raport: Securitatea comună: Un proiect de supravieţuire a făcut legătura între securitate şi dezvoltare. Prezidată de Olof Palme.Institutul de resurse mondiale – organizat cu ajutorul lui Russell E. Train. Gustave Speth primul director.Carta mondială pentru natură - precursoare a Cartei Pământului.Convenţia Naţiunilor Unite asupra legii apelor marine – care a creat Autoritatea internaţională a suprafeţelor marine.
1985
Convenţia Naţiunilor Unite asupra substanţelor care cauzează epuizarea ozonului – adoptată la Viena, Austria.
1987
Protocolul de la Montreal – transformă tratatul voluntar asupra ozonului într-o lege internaţională.Comisia Brundtland - (Comisia internaţională asupra mediului şi dezvoltării). Raport: Viitorul nostru comun, care a definit "dezvoltarea susţinută". Prezidată de Gro Harlem Brundtland. Între membri: Shridath Ramphal şi Maurice Strong.Institutul pentru comunicări globale – creat de Fundaţia Tides pentru a facilita comunicarea ONG-urilor.
1988
Forumul global asupra supravieţuirii umane – susţinut la Oxford, Anglia.
Co-sponsorizat de Templul Înţelegerii şi de comitetul Naţiunilor Unite a parlamentarilor şi populaţiei, prezidat de James Parks Morton.
James Lovelock a fost vorbitorul de marcă. Context complet aici.Tbloul interguvernamental al schimbării climatului – creat de WMO şi UNEP.
1989
Căderea Zidului Berlinului - (9 noiembrie), URSS începe să se dezintegreze.Convenţia drepturilor copilului – adoptat de Naţiunile Unite.Reţeaua de acţiune asupra climatului – creată în Germania pentru a promova tratatul asupra climatului.
1990
Forumul global asupra supravieţuirii umane – susţinut la Moscova, găzduit de Mihail Gorbaciov şi Javier Perez de Cuellar, prezidat de James Parks Morton.Summitul mondial pentru copii – susţinut în New York; este adoptat Planul de Acţiune.Organizaţia femeilor pentru mediu şi dezvoltare (WEDO) – creată de
Bella Abzug.Consiliul internaţional pentru iniţiative ambientale locale (ICLEI) – creat la invitaţia Naţiunilor Unite, pentru a avansa Agenda 21 la nivel local.
1991
Îngrijindu-ne de Pământ – publicată împreună de UNEP, IUCN şi WWF.Iniţiativa de la Stockholm asupra securităţii şi a guvernării globale - originea Comisiei guvernării globale.
1992
Comisiei guvernării globale - înfiinţată. Willy Brandt, cu binecuvântările lui Boutros Boutros-Ghali, i-a numit pe Ingvar Carlsson şi Shridath Ramphal (preşedintele IUCN) ca co-preşedinţi.Strategia biodiversităţii globale – publicată împreună de UNEP, IUCN, WWF, şi WRI.Conferinţa Naţiunilor Unite asupra mediului şi dezvoltării (UNCED) - Rio de Janeiro. Prezidată de Maurice Strong. A emis: Agenda 21; Convenţia asupra diversităţii biologice; Contxtul convenţiei asupra schimbării climatului; Afirmarea principiilor pădurii; şi Declaraţia de la Rio.Comisia Naţiunilor Unite asupra dezvoltării susţinute – creată pentru a avansa Agenda 21.Consiliul Pământului – creat în Costa Rica de Maurice Strong pentru a coorodna aplicarea globală a Agenda 21 prin “Consiliile naţionale” ale dezvoltării susţinute.Parteneriatul naţional religios pentru mediu – o dezvoltare a “Apelului de acord” a Templului Înţelegerii.
Proiectul zonelor sălbatice – publicat de Dave Foreman, co-fondator al Pământul în primul rând! Proiectele caută să transforme jumătate din teritoriul Americii în zone sălbatice.
1993
Consiliul preşedintelui asupra dezvoltării susţinute – creat de
Ordinul executiv No. 12852 pentru a aplica Agenda 21 în America, co-prezidat de preşedintele WRI, Jonathan Lash.Prima conferinţă supremă a guvernării globale – susţinută în Bolinas, California.Conferinţa mondială a drepturilor omului - în Viena.Crucea verde – întemeiată de Mihail Gorbaciov.BIONET – creată pentru a promova Convenţia asupra diveristăţii biologice.
1994
Organizaţia mondială a comerţului – formată în Uruguay în jurul negocierilor GATT.Conferinţa Naţiunilor Unite asupra populaţiei şi dezvoltării - în Cairo
1995
Summitul mondial asupra dezvoltării sociale - în Copenhaga.Comisia dezvoltării susţinute – înâlnire la New York.Al patrulea congres mondial al femeilor - în Beijing. Documente.Ceremonia formului mondial - San Francisco, găzduit de Mihail Gorbaciov şi Maruice Strong.Vecinătatea noastră globală – raportul final emis de comisia asupra guvernării globale.Analiză – un raport al comisiei.Evaluarea biodiversităţii globale – realizată de UNEP. Coordonată de
Robert Watson.
1996
Conferinţa Naţiunilor Unite asupra aşezărilor umane (HABITAT II) - Istanbul.
Sprijinirea comunitară, raportul HUD al SUA la conferinţă.
Declaraţia de la Instanbul asupra aşezărilor umane.Campania pentru reforma Naţiunilor Unite – a organizat un lobby pentru guvernarea globală.
1997
Raportul lui Al Gore – către Naţiunile Unite la Rio +5. Un larg orizont de vedere al aplicării Agenda 21.Protocolul Kyoto – Adoptat la Kyoto, Japonia. Transformarea tratatului voluntar asupra schimbării climatului într-o lege restrictivă internaţională. Raporturi de la faţa loculuiConferinţa internaţională a mediului şi societăţii – sponsorizat de UNESCO în Tesalonic. Privire de ansamblu a mişcării educaţiei ambientale.
1998
Curtea penală internaţională – creată la Roma. Rapoarte de la faţa locului.Reţeaua de acţiune internaţională asupra armelor mici (IANSA) – creată pentru a face un lobby ca Naţiunile Unite să aibe controlul asupra armelor.Conferinţa Naţiunilor Unite asupra schimbării climatului - în Buenos Aires.
1999
Carta pentru democraţie globală – consolidează recomandările Comisiei asupra guvernării globale în 12 principii.Conferinţa mondială a ONG-urilor – susţinută în Canada pentru a promova un plan pentru “Adunarea popoarelor”.Conferinţa Naţiunilor Unite asupra schimbării climatului - în Bonn.
2000
Carta Pământului – schiţa finală.Forumul mileniului al ONG-urilor - New York, precursor al “Adunării popoarelor”.UNDPI/ONG Forum - 28-30 august, New York (pentru a întări “Societatea civilă” în operaţiunile Naţiunilor Unite)Summitul de pace al mileniului al liderilor relgioşi şi spirituali - 28-31 august, New YorkCeremonia formului mondial – 4-10 septembrie, New YorkAdunarea mileniului – 5-8 septembrie, New YorkSummitul mileniului – 6-8 septembrie, New York