Ordinul si "Perdeaua de Fum" - Important !

NASII - PERDELE DE FUM !!!

Introducere:

Aceastã lucrare are la bazã mãrturisirile Dr. Alberto Rivera, fost preot iezuit. El a fost instruit timp de trei ani de cãtre un foarte inteligent iezuit german, Cardinal Augustin Bea, care i-a dat informaţiile cele mai secrete.

A fost o viziune asupra evenimentelor istorice care nu vor apare niciodatã, în cãrţile de istorie.

Cardinalul Augustin Bea, pãrintele confesor al Papei Pius XII, a fost un iezuit sub jurãmânt, şi a avut o poziţie maximã în Ierarhia Catolicã.

Mulţi dintre marii lideri protestanţi, ca Wesley, Calvin, Finney, Moody şi mulţi alţii au crezut cã Instituţia Romano – Cotolicã este : "mama curvelor şi spurcãciunilor pãmântului" (Apoc. 17) şi cã în acest capitol nu este descris vechiul Babilon, ci Vaticanul de azi.

Nici un alt sistem religios din lume nu se cheamã pe el însuşi "mama". Chiar şi culorile ei sunt arãtate în Biblie:roşu stacojiu şi purpuriu şi simboluri ale autoritãţii. Nici un alt sistem nu are ambele puteri: cea politicã şi cea religioasã.

Referirile la alte lucruri sunt trecute la sfârşitul cãrţii.

Prigoana împotriva evreilor
Vaticanul a vrut din totdeauna sã se mute la Ierusalim pentru cã acolo a început adevãrata bisericã. Dar pentru cã evreii ortodoxi i-au oprit, aceştia au ajuns pe "lista neagrã" a Vaticanului.
Un plan diabolic a fost clocit de diavolul însuşi, înVatican, de a distruge pe evrei şi credinţa lor. Papa l-a aprobat în jurul anului 900 d. Hr.Dupã aceea, evreii din toatã Europa, au trecut prin ororile inchiziţiei Romano – Catolice, care a continuat apoi sute de ani.

Soţii şi pãrinţii evrei au fost acuzaţi de erezie ("ucigaşii lui Hristos"), omorâţi, iar mamele şi fiicele au fost rãpite şi violate.
Copii care s-au nãscut, erau odraslele nelegitime ale soldaţilor Romano-Catolici. A fost o loviturã devastatoare pentru credinţa evreilor.

Cu mult timp înaintea cruciadelor, Vaticanul a negociat şi l-a finanţat pe Mahomed (printr-o rudã Romano – Catolicã), spre a-l ajuta sã–i anihileze pe evrei. Dar când forţele islamice au capturat Ierusalimul în numele profetului Mahomed, papa a fost blocat în intenţia sa de a se muta acolo. . . Mahomed a numit pe papã necredincios.

Apoi au început cruciadele. Istoria spune cã aceşti "creştini" au luptat pentru Dumnezeu şi pentru papã, spre a elibera Ierusalimul şi Ţara Sfântã de sub controlul islamic.
Aceşti soldaţi nu erau creştini, în nici un sens al cuvântului. Nu-l cunoşteau pe Domnul sau dragostea lui. Erau aspri, fãrã Dumnezeu, conduşi de preoţi spre a împlini planul diabolic al satanei.

Începând cu anul 1096 (1) ei au început sã-i atace pe evrei în Europa, distrugând comunitãţi întregi. Evreii aflaţi în drumul lor spre Ierusalim, au suferit groaznic - maşina Romano–Catolicã nu le-a arãtat nici un pic de milã. Ei au lãsat o urmã de sânge, moarte, mizerie şi urã, odatã cu mii de copii nedoriţi, care atunci când s-au fãcut mari, au aflat cã taţii lor sunt soldaţi Romano - Catolici. Acesta era planul clocit de Vatican.

De fiecare datã când cruciaţii atacau Ţara Sfântã, se nãştea o generaţie de copii evrei proscrişi. Aceasta era o distrugere a continuitãţii de sânge a evreilor. Impactul psihologic asupra mamelor evreice şi asupra odraslelor lor a fost dezastruos.

Aceşti copii au fost forţaţi sã fie botezaţi Romano - Catolici. Vaticanul avea un plan cu ei. Neavând taţi care sã-i educe, copiii au devenit rãzvrãtiţi. Toţi îi priveau de sus. Ei nu simţeau nici un ataşament pentru credinţa iudaicã.

A cincea cruciadã, numitã "cruciada copiilor", din 1221 a fost una din cele mai crude acţiuni ale Satanei împotriva evreilor (2). În Europa, Instituţia Romano–Catolicã a ţinut sub observaţie aceşti copii, care erau jumãtate evrei şi jumãtate Romano - Catolici.

Când timpul s-a copt, aceşti copii au fost adunaţi împreunã cu alţii, ca sã câştige Ierusalimul pentru papã. În sfârşit se simţeau şi ei doriţi!

Popii, ţinând o cruce în mânã şi intonând Ps. 8: 2 i-au fãcut pe aceşti copii sã-i urmeze. O armatã de copii de câteva mii se forma în drumul spre sudul Italiei. Mulţi din copii au murit în timpul îndelungatei cãlãtorii din cauza cãldurii şi a lipsei de hranã şi de apã. Aceşti bieţi micuţi, erau pe cale sã primeascã cel mai brutal şoc al vieţii lor. Ei fãcuserã o greşealã fatalã !. . .L-au crezut pe papa.

O învoialã tainicã se fãcuse. De abia când copiii erau în siguranţã pe corãbii, s-a descoperit teribilul adevãr. Ei erau vânduţi musulmanilor. De ce? Aceşti copii fuseserã botezaţi. Papa şi-a închipuit cã atunci când ei vor creşte mari, se vor rãzvrãti împotriva stãpânilor lor musulmani şi se vor alãtura viitoarei cruciade de cucerire a Ierusalimului pentru papa.

Aceastã crimã a fost spurcãciune înaintea lui Dumnezeu. Dar ţineţi minte, Cuvântul lui Dumnezeu numeşte instituţia romano – catolicã drept "mama spurcãciunilor pãmântului" (Apoc. 17. 5) şi Satan este cel ce manipuleazã acest sistem.

De ce mai vrea Vaticanul sã se mute la Ierusalim? De ce sã pãrãseascã piaţa Sf. Petru şi tronul Sf. Petru de la Roma? Şi apoi n-a fost Petru rãstignit cu capul în jos în afara Romei, aşa cum Vaticanul ne-a spus-o de secole? Nu se gãsesc oasele lui în Vatican? Din pãcate un lucru stânjenitor s-a aflat recent. Mormântul apostolului Petru a fost descoperit la Ierusalim într-o mânãstire franciscanã, "Dominus Flevit" (3)

2. Un duşman de moarte al Romei- biserica Ortodoxã greacã şi rusã
Diferendele au început pe la anul 330 d. Hr. Dar pentru a avea un tablou complet, sã ne întoarcem la vremea rãstignirii lui Hristos. Dupã moartea, înmormântarea, învierea şi înãlţarea la cer a Domnului Isus, adevãrata Lui Bisericã (acei creştini care-L iubeau cu adevãrat pe Hristos, Scriptura şi urmau învãţãturile Lui de dragoste şi rãspândeau credinţa), au suferit o persecuţie teribilã. În acele timpuri ei nu ştiau ce înseamnã un preot sau papã romano – catolic, pentru cã nu existau. În ciuda persecuţiilor, mâna lui Dumnezeu era peste adevãraţii credincioşi. Numãrul lor creştea. Cezarii au încercat sã opreascã mişcarea, dar nu au putut, aşa cã Satan a închipuit o falsã bisericã creştinã, prin care sã-i stãpânescã prin fricã şi tradiţii. Aceasta ar fi distrus pe adevãraţii creştini printr-un sistem fals de creştinism.

Iatã cum l-a adus Satan l-a îndeplinire: Imperiul Roman se dezmembra, aşa cã cezarii au schimbat toga imperialã, cu costume religioase. Dar sistemul lor religios a rãmas neschimbat. Ei doar au dat nume noi vechilor lor dumnezei şi idoli . . . Jupiter a devenit aopstolul Petru şi Venus a devenit fecioara Maria (4) (1 Ioan 2. 18-19)

Din cauza grelei persecuţii, adevãrata bisericã a lui Isus Hristos a lucrat în ascuns de la anul 70, pânã la anul 313 d. Hr. Împãratul Constantin a dat un decret de toleranţã. . . şi unii creştini au ieşit la luminã (suprafaţã). Când Constantin s-a pus pe sine ca primul papã, creştinii au ştiut cã acesta era antihristul (un fals Hristos). El a încercat sã-i aducã împreunã pe romani şi pe creştini, prin amestecarea închinãrii satanice la Baal, cu învãţãtura lui Hristos.

Ce a ieşit din acestã amestecãturã a fost sistemul romano – catolic fãrã Dumnezeu.

Adevãraţii creştini au ştiut cã satan a creat un monstru religios, pe care l-a numit "creştin", au ştiut cã este fals, satanic şi total nebiblic. Pentru a-şi salva familiile, ei au fugit în munţi.

Adevãrata Bisericã a lui Isus Hristos, a intrat şi mai adânc în ilegalitate, pentru mai mult de o mie de ani. Când Constantin s-a retras, el a dat episcopului din Roma, titlul de "Pontifex Maximus", fãcându-l papã. Constantin s-a mutat în Bizanţ (Turcia), prin anul 330 d. Hr., unde a construit Constantinopolul. El a rãmas credincios sistemului romano – catolic, care sta pe şapte coline, împlinind astfel profeţia din Apoc 17: 9.

Cu timpul s-a produs o separare între Roma şi Constantinopol, Constantinopolul a devenit capitala bisericii ortodoxe şi astfel au devenit duşmani de moarte.

În 1204, naşul "papa" Inocenţiu al III-lea, a ridicat o cruciadã şi a atacat Constantinopolul (5). Cruciaţii lui au lovit oraşul şi au prãdat tot pe ce au putut pune mâna. În loc sã se întoarcã sub controlul papei, ortodocşii supravieţuitori l-au blestemat pe papã şi s-au îndepãrtat şi mai mult.
Pe mãsurã ce timpul trecea, bisericile ortodoxe au intrat sub protecţia ţarului Rusiei. Instituţia romano – catolicã a considerat cã dacã ţarul şi bisericile ortodoxe nu se vor supune Vaticanului, atunci ei vor fi distruşi exact ca şi evreii.

3. Un geniu al rãului
Pe la anul 1491, naşii religioşi, Papii, domneau de câteva secole peste regii şi reginele din Europa. Era o epocã întunecoasã în istoria omenirii. Lucrurile au devenit instabile pentru papalitate, neliniştea şi murmurele protestantismului pluteau în aer.

În acel an s-a nãscut un bãieţel în castelul Loyola, în provincia Guipuzcoa din Spania. Era Inigo De Recalde. Acest bãiat a crescut şi a schimbat lumea. El s-a numit Ignaţiu de Loyola. El a fost fondatorul ordinului iezuit.

A creat de asemenea ordinul "Iluminaţilor" (Iluminaţi), a devenit primul "şef iezuit" ("iezuit general"). Pentru felul în care a întãrit instituţia romano – catolicã, a fost fãcut sfânt în anul 1622.

Ignaţiu de Loyola a fost un geniu satanic. El a constituit o armatã de preoţi complet dedicaţi ordinei şi disciplinei. Curând ei au devenit cea mai înspãimântãtoare forţã religioasã de lovire din istorie. Ei erau forţele speciale ale Vaticanului.

Iezuiţii au invadat şi distrus naţiuni. Au început rãzboaie şi au ucis regi şi preşedinţi, inclusiv pe Abraham Lincoln . . .Iezuiţii vor face tot ce le va sta în putinţã ca sã distrugã viaţa sau reputaţia oricui va îndrãzni sã li se aşeze în cale.

Au fost alungaţi din aproape toate ţãrile, cu excepţia Statelor Unite, unde sunt foarte activi în controlul politicii, emigraţiei etc. Slujba lor este de a face pe orice femeie, bãrbat sau copil de pe planetã sã cadã în genunchi şi sã spunã cã papa este Isus Hristos pe pãmânt, şi sã se supunã puterii lui.

Şeful iezuit este numit "eminenţa cenuşie". De fapt el conduce din umbrã Vaticanul, iar Satana îl conduce pe el.

Cele mai multe din cãrţile care dezvãluie istoria sângeroasã a iezuiţilor, au fost furate, distruse sau scoase din tiparniţe. Nu numai cãrţile, chiar şi foştii preoţi iezuiţi fie stau ascunşi, au dispãrut sau au murit.

4. Intervenţia iezuiţilor în evenimentele sec. XX.

4. 1.Istoria comunismului
Membrii loiali ai partidelor comuniste ar fi şocaţi sã afle cã marii lor eroi Marx şi Engels care au scris "manifestul comunist" în anii 1800, au fost antrenaţi şi direcţionaţi de preoţi iezuiţi.
Cardinalul Bea a spus cã partidul comunist a fost format (şi ridicat) de iezuiţi pentru a împlini o anumitã sarcinã. La timpul potrivit ei trebuiau sã distrugã pe protectorul bisericii ortodoxe, ţarul Rusiei! Era o rãzbunare!

Înainte de primul rãzboi mondial, o puternicã forţã de evrei bogaţi, a început sã facã demersuri pentru a recâştiga controlul asupra Ierusalimului. Vaticanul s-a înfuriat: încã odatã evreii blocau încercarea lor secretã de a se muta în oraşul sfânt. Şi astfel iezuiţii au fãcut un plan imens de a anihila pe evreii din Europa, dar şi de a întoarce întreaga lume împotriva lor. O nouã spurcãciune era pe cale de apariţie.

Iezuiţii au instruit anumiţi evrei, care erau loiali papei, sã scrie un document numit "Protocoalele Sionului"(6). Când a fost publicat, europenii au devenit cumplit de furioşi.

Mama spurcãciunilor (Apoc. 17:5) a creat o nouã capodoperã. Acest document a pregãtit drumul pentru venirea noii inchiziţii, chiar dacã ar fi costat viaţa a milioane de romano - catolici. Pe la începutul anilor 1900, Franţa a cãzut teribil în ochii Vaticanului. Franţa a fãcut un tratat politic cu nimeni altul decât ţarul Rusiei.

Papa şi iezuiţii erau furioşi. Franţa era pe lista neagrã a lor încã de pe vremea când alungase pe regele lor catolic şi devenise republicã. Doar acest tratat cu ţarul a fost picãtura care a umplut paharul. Între timp puterea bisericii ortodoxe se rãspândise în Bulgaria, România, Grecia, Iugoslavia. Vaticanul trebuia sã aducã Franţa la picioarele lui şi sã lichideze competiţia religioasã în Balcani. Soluţia a fost simplã. Iezuiţii au pus la cale primul rãzboi mondial!

Papa îl susţinea pe kaiserul Germaniei (un bun romano – catolic) aşa cã atunci când acesta a întrebat Vaticanul dacã ar putea extinde graniţele Germaniei, papa Pius X şi iezuiţii i-au dat binecuvântarea. Imediat dupã începerea rãzboiului, papa PiusX a murit pe 20 august 1914, fãcând loc urmãtorului naş-papa Benedict XV l-a înlocuit la Vatican. Şi el era un prieten al Germaniei, şi astfel rãzboiul care trebuia sã punã capãt tuturor luptelor a început.
Satan, cãlãuzind pe iezuiţi şi pe papa, a pus pe romano – catolicii germani sã omoare pe romano – catolicii francezi.

Naşului nu-i pãsa câţi romano–catolici mureau. Pe el îl interesa doar puterea şi rãzbunarea. Germania a luptat contra Franţei, Angliei şi Rusiei, apoi în rãzboi au intrat Statele Unite. Rãzboiul a durat 4 ani (1914-1918). Europa a fost distrusã, Satan lucrând prin Vatican, a trimis milioane de oameni în iad.

În timp ce oamenii strigau în agonie, murind în noroi şi sârmã ghimpatã, fiind sfâşiaţi de gloanţe şi gaze otrãvitoare, iezuiţii erau ocupaţi cu planificarea celui de-al doilea rãzboi mondial. . .

Fãrã ştiinţa poporului german, iezuiţii sacrificaserã deja Germania catolicã. Kaiserul şi guvernul lui, în scopul de a scoate (produce)o nouã inchiziţie.

Pierderile primului rãzboi mondial:
- 10. 000. 000 morţi
- 20. 000. 000 rãniţi
- cost = 332. 112. 500. 000 dolari

- mulţumitã Satanei şi Vaticanului (Apoc. 18: 24) protestanţii englezi şi americani i-au învins. De aceea iezuiţii mai încearcã sã distrugã SUA. Pentru asta ţineţi minte cuvintele lui Abraham Lincoln: "Iezuiţii nu iartã şi nu uitã (nu renunţã) niciodatã! "

Sã trecem în Rusia anilor 1900-1916. Ţarul Nicolae, protectorul bisericii ortodoxe ruse şi soţia sa, ţarina Alexandra, aveau un fiu, Alexei, care era moştenitorul tronului. Micuţul suferea de hemofilie (sângele nu se coagula când se rãnea). Dacã se rãnea la joacã, cea mai micã zgârieturã cauza sângerãri interne. Inima mamei lui era sfâşiatã. Medicii nu-l puteau ajuta pe micuţ şi acesta suferea groaznic.

Rasputin, numit "cãlugãrul nebun" era un om care avea un ciudat mod de vindecare (cum mulţi preoţi de azi susţin cã au aceleaşi puteri) (8). Rasputin avea viziuni ale lui Dumnezeu şi fecioarei, când el s-a apropiat de micuţul Alexei, sângerarea a încetat. Rasputin a fost implicat în orgii sexuale satanice. (8) El avea putere asupra ţarinei. Avea mulţi duşmani printre cei sus-puşi, mulţi credeau cã Rasputin era un monstru posedat de diavol (8), care guverna Rusia din umbrã. Chiar şi ţarului îi era fricã de el şi de puterile lui ciudate (9).

Cardinalul Bea a spus cã într-un moment de slãbiciune ţarina i-a spus unde ascunsese ţarul aurul. Rasputin a transmis acestã valoroasã imformaţie patriarhului bisericii ortodoxe, chiar înaintea asasinãrii lui.

În lunga şi atenta pregãtire a revoluţiei ruse. Iezuiţii au lucrat îndeaproape cu Max, Engels, Trotscki, Lenin şi Stalin, aceştia (iezuiţii) au mutat aurul lor în Rusia prin Germania, cu ajutorul oamenilor de legãturã (10). Ei credeau cã în curând duşmanul lor va fi distrus şi comunismul se va ridica, ca o fiarã puternicã a Vaticanului.

Lenin era în Elveţia, când a auzit veştile despre începutul revoluţiei din Rusia. Pentru a ajuta revoluţia sã distrugã duşmanul lor, înaltul comandament german şi alţii au pregãtit în secret un tren special sã-l transporte pe Lenin şi ai lui prin Germania. În aprilie 1917, Lenin şi alţi câţiva oameni de bazã au fãcut cãlãtoria în faimosul "tren sigilat" (9).

Cel ce a fost creierul operaţiunii, a fost Diego Bergen, un german romano–catolic devotat, antrenat în şcolile iezuite (12), care mai târziu a devenit ambasador la Vatican, în timpul republicii de la Weimar şi al regimului lui Hitler (10). Dacã revoluţia reuşea, ar fi însemnat moartea a milioane de oameni, inclusiv ţarul şi familia lui.

Când Lenin a ajuns în Rusia, în aprilie 1917, concurenţii lui controlau revoluţia. Ţarul fusese obligat sã abdice şi împreunã cu familia lui, a fost pus sub arest. Guvernul lui cãzuse şi cea mai mare parte a armatei, dezertase.

Confuzia domnea peste tot. Trupele ce rãmãseserã loiale ţarului, erau numiţi "albi". Revoluţionarii erau numiţi "roşii". Erau duşmani de moarte, luptând pentru supravieţuire. Lenin a câştigat supremaţia (controlul) asupra guvernului revoluţionar, şi s-a mutat la Moscova, în 10 martie 1918.

În iulie, familia regalã a fost mutatã în Ecaterinburg, în Urali, din motive de securitate. O armatã de cazaci (din armata albã) se îndrepta spre locul unde era ţinutã familia regalã şi exista posibilitatea sã o salveze.

În 17 iulie, un grup numit "sovietele din Urali" (alţii îi numesc o bandã de ucigaşi (9) a ţinut o judecatã rapidã şi l-au gãsit vinovat pe ţar. Dr. Rivera a spus cã li s-a comunicat de cãtre cardinalul Bea cã unii dintre ei erau iezuiţi care pozau în comunişti.

În sfârşit momentul atât de aşteptat de papa, a venit. Protectorul bisericii ortodoxe a dat ochii cu iezuiţii din Roma, şi fãrã milã aceştia au ucis întreaga familie. Noaptea târziu, trupurile au fost încãrcate într-o maşinã, duse într-o minã pãrãsitã, numitã "patru fraţi". Acolo au fost ciopârţite (semn secret al implicãrii iezuiţilor), arse, stropite cu acid şi în final aruncate într-un puţ pãrãsit. (9)
Iezuiţii s-au mişcat atât de rapid, încât cei din comitetul central al partidului nici n-au ştiut de (9) procesul şi uciderea familiei regale, pânã când totul se terminase. A fost o extraordinarã victorie pentru Vatican.

Curând, vânãtoarea preoţilor, cãlugãrilor şi cãlugãriţelor din biserica ortodoxã, a început cu sãlbãticie. Vaticanul aştepta cu nerãbdare veştile despre distrugerea cuncurenţilor lor. Religioşii sovietici au atacat mânãstirile şi schiturile, ucigând preoţi, cãlugãri şi cãlugãriţe.

Numai o schimbare a sorţii a salvat biserica rusã . . . Bãtrânul patriarh avea pãstrat un as în mânecã.
Notã interesantã! Dr. Rivera susţine cã acesta era o încercare a puterii. Dacã biserica rusã ar fi fost distrusã, urmãtoarea ţintâ ar fi fost biserica Angliei, care încã se clãtina dupã falsa convertire a unui bun iezuit, cardinalul Newman.

Oricum proba a dat greş biserica Angliei a fost împinsã în mâinile Vaticanului dupã 60, prin mişcarea ecumenicã.

Deci, forţele sovietelor loveau cu furie biserica rusã, dar când soldaţii din armata roşie s-au apropiat sã-l ucidã pe patriarhul bisericii, acesta i-a întâmpinat cu braţele deschise şi a strigat:

"Tovarãşi, în sfârşit aţi venit . . . vã aşteptam . . . am pãstrat aurul ţarului pentru voi!"

Comuniştii au fost înmãrmuriţi de ce auzeau. Ei au pus jos armele şi au acceptat aurul şi prietenia patriarhului şi au ordonat oprirea imediatã a uciderii preoţilor, cãlugãrilor şi cãlugãriţelor. Biserica ortodoxã a fost salvatã. Dar comuniştii nu numai cã au pus mâna pe aurul ţarului, dar au pãstrat şi aurul papei.

Aurul papei, care a trecut în Rusia prin Germania, a fost estimat la 666 milioane dolari (15). Când papa a aflat, aproape cã a fãcut un atac de inimã. El a fost trãdat de proprii lui comunişti. Vaticanul a devenit furios la culme. Au fost traşi pe sfoarã. Comuniştii vor plãti pentru aceasta oricât de mult ar costa.

Dumnezeu a blocat în mod periodic Vaticanul de-a lungul secolelor. Aceasta va continua pânã când va fi distrus (Apoc.17:16-17). Curând "sfântul scaun" se va întoarce la lucru exact cum era în timpul inchiziţiei spaniole, prin torturi, moarte şi rãzbunare. Numai cã de data aceasta, împreunã cu evreii şi protestanţii, victime vor fi şi biserica ortodoxã şi biserica rusã.

Iezuiţii ştiau cã-i puteau distruge numai printr-un alt rãzboi mondial.

În timpul cursurilor cu cardinalului Bea, Dr. Rivera a aflat cã datoritã imensei bogãţii, Vaticanul poate influenţa economia întregii lumi. El poate aduce naţiuni întregi prin depresiuni planificate, la picioarele lui. Chiar şi SUA. El a fãcut-o în trecut şi o va face şi în viitor.

Iluminaţii lucrând în strânsã legãturã cu "opus dei "(16) şi cu oamenii de bazã din mişcarea masonicã, sunt braţul financiar al Vaticanului.

Prin ei Vaticanul controleazã bunãstarea întregii lumii. Roma a atras cu şiretenie pe cei ce suspectau aceastã conspiraţie mondialã, prin implicarea în foarte multe organizaţii.

Este o extraordinarã perdea de fum pentru a îndepãrta atenţia de la Vatican.

De aceea au fost publicate aşa de multe cãrţi care demascau comunismul, comisia trilateralã, imperiul Rockefeller, sionismul, iluminaţii, opus dei, clubul de la Roma, etc. Partea tragicã este cã cei mai mulţi dintre scriitori şi cei ce-i urmeazã, sunt orbi la faptul cã Roma a creat cele mai multe dintre aceste organizaţii, precum şi pe cele ce luptã împotriva lor. Este un joc imens.


4. 2. Istoria nazismului
Sã ne întoarcem la pregãtirile pentru cel de-al doilea rãzboi mondial. Imediat dupã primul rãzboi mondial, Germania a intrat într-o cumplitã depresie. Anumiţi evrei pro-catolici, au fost puşi de Vatican sã cumpere pãmânt de la Germanii faliţi şi înfometaţi. Banii erau asiguraţi de Vatican, şi evreii pro-catolici au cumpãrat pãmântul pe un preţ de nimic. Germanii au ajuns la disperare. La timpul potrivit, iezuiţii vor folosi acest fapt ca sã aţâţe ura împotriva evreilor ortodocşi. Strigãtul de luptã urma sã fie acesta: "Evreii nu au arãtat nici o milã germanilor, când le-au furat acestora pãmântul, în timpul depresiunii! Sã le-o plãtim!"

A fost bine gândit acest plan. La sfârşitul primului rãzboi mondial, aliaţii au semnat tratatul de la Versailles, în iulie1919. Ei erau atât de furioşi pe Vatican pentru începerea rãzboiului, încât au refuzat sã-i recunoascã pe cei de acolo ca pe o forţã politicã şi i-au ţinut departe de masa tratativelor.

Deşi Europa fusese teatrul unui mãcel, nici Franţa nu a fost sfãrâmatã şi nici biserica ortodoxã din Serbia. Tinerii din Italia şi Germania nu ştiau încotro sã o apuce. Erau rãzvãtiţi. Inflaţia cuprindea ţãrile lor. Comuniştii organizau grupãri revoluţionare. În 1922 papa Benedict al XV-lea a murit otrãvit şi papa Pius al XI-lea i-a luat locul. Iezuiţii au început sã se mişte în trei direcţii.

Primul front a fost Italia.

În acel timp a apãrut un bãrbat necunoscut pânã atunci, semeţ, spunând cã el este un nou Cezar, predestinat sã reconstruiascã imperiul Roman. Numele lui era Betino Mussolini. Era arogant, brutal şi vicios. Mica lui armatã îmbrãcatã în cãmãşi negre nu era altceva decât un grup de gangsteri care bãteau groaznic pe toţi oponenţii.

"Eminenţa cenuşie" (numit Halke von Ledochowski) a desemnat un iezuit de frunte, sã lucreze cu Mussolini. Preotul şi pãrintele sãu confesor, era un iezuit numit Venturi.

Votul catolic direcţionat de Roma, l-a adus pe Mussolini la putere. Pius al XI-lea l-a numit pe Mussolini "un om pe care providenţa la trimis". Pentru a recompensa Vaticanul, Mussolini a semnat concordatul cu Vaticanul, fãcând din catolicism singura religie permisã în Italia şi teritoriile ei. Mussolini a restabilit temporar puterea politicã şi lumescã a papei, şi a dat clerului deplinã putere asupra vieţii naţiunii.

Italia a devenit o putere majorã, sub acest orator catolic fascist, Mussolini. El a construit o armatã modernã care şi-a încercat puterea, atacând Etiopia. Italia avea nevoie de teritorii.

Bieţii etiopieni, ameţiţi, n-au avut nici o şansã. Ei s-au bãtut vitejeşte cu suliţele şi scuturile lor, dar Mussolini i-a sfãrâmat cu avioanele, mitralierele, bombele şi gazele otrãvitoare (17).

Papa a binecuvântat trupele lui Mussolini, iar arhiepiscopul Milanului, Alfredo Ildefonso Shuster (iezuit), a numit masacrul negrilor din Etiopia "o cruciadã catolicã".


Al doilea front a fost Germania. În 1923 Germania ajunsese într-o stare jalnicã. Inflaţia scãpase de sub control, ajungând la cote neînchipuite (1 dolar = 4 trilioane de mãrci) (18). Banii nu mai aveau nici o valoare. Poporul german era sãtul de rãzboi, cu ororile şi mizeria lui. Ei acuzau Kaiser-ul de toate nenorocirile şi l-au dat jos, împreunã cu guvernul lui. Comuniştii se zbãteau sã ia puterea.

Noul guvern era foarte slab. Unii vroiau ca poporul german sã aleagã propriul guvern, cum fãcuserã cei din Franţa, şi se aşteptau ca Germania sã devinã o republicã. Papa se simţea jignit. Republica era sortitã pieirii. Scena era pregãtitã pentru noua stea romano – catolicã. Numele lui era Adolf Hitler.

Un preot s-a angajat sã scrie o carte pentru Hitler. Titlul ei "Mein Kampf ". Cel care a scris-o, era pãrintele iezuit Staempfle. Cartea a fost principalul plan al iezuiţilor de cãtre Hitler.

Cãmãşile brune (numiţi "nazişti") susţinuţi de Vatican, au folosit aceaşi tacticã pe care o folosise Mussolini în Italia, bãtând şi terorizând pe opozanţi, inclusiv pe romano – catolici. Au avut loc bãtãi de stradã sângeroase între romano – catolici nazişti şi romano – catolici comunişti. Preţul era Germania.

Notã!
Acest mod de a acţiona al romano – catolicilor, are loc şi astãzi în Polonia, ca experiment, în Canada, Salvador, Chile, şi a fost plãnuit şi pentru SUA. Astfel Germania a devenit al doilea front al iezuiţilor. Ei au construit al treilea Reich. Simbolul pentru noua inchiziţie a fost svastica, un vechi simbol masonic. Hitler a fost ales de Vatican. Era destinat sã câştige. El şi cei mai înalţi asociaţi ai lui aveau ceva în comun. Ei toţi erau romano – catolici, şi Dr. Rivera susţine cã în venele lor curgea sânge evreu, inclusiv Pacelli, omul care avea sã devinã mai târziu papa Pius al XII-lea. Când a devenit notoriu cã papa Pius al XI-lea în susţine pe Hitler, romano – catolicii l-au împins pe Hitler la putere. Lumea a fost confruntatã cu o maşinã îngrozitoare, numitã al treilea Reich, în care romano – catolicii erau stãpâni.

Cel ce a semnat concordatul romano – german, a fost cardinalul Pacelli (cel ce a devenit mai târziu papa Pius al XII-lea). În 1933, el era secretar de stat la Vatican. Din partea Germaniei, a fost von Papen, un nazist sinistru şi devotat romano–catolic, cel ce l-a ajutat în diplomaţie pe Hitler sã vinã la putere.

Von Papen a declarat lumii: "al treilea Reih este prima putere care nu numai cã recunoaşte, dar şi pune în practicã înaltele principii ale papalitãţii" (Der Voel Kischer Beobachter-14 ianuarie 1934). La semnarea concordatului a fost prezent şi prelatul Vaticanului, Montini, care va deveni mai târziu papa Paul al VI-lea.

Al treilea front a devenit Spania.
Trei preşedinţi ai Republicii spaniole: Niceto Alcalazamera, Manuel Azana şi Duan Negrin (toţi cu antrenament iezuit) ceruserã 5 legi în Spania pentru a bloca amestecul Vaticanului în Republica spaniolã.

toate proprietãţile bisericii romano – catolice sã fie naţionalizate
toate bisericile catolice sã plãteascã taxe
nici o şcoalã în mâinile preoţilor
toate şcolile, mânãstirile de maici şi cãlugãri sã fie sub controlul Spaniei
sã fie recunoscutã religia protestantã

Aceasta a fost rezultatul descoperirii cadavrelor unor copii sus mânãstirile maicilor. Asta a declanşat un rãzboi catolic sângeros împotriva Vaticanului. Papa a angajat câteva divizii de mercenari musulmani sã lupte sub Franco (care era un bun mason), şi sã-i omoare pe toţi romano–catolicii, evreii şi protestanţii care li se opuneau.

Pentru cã o mânã de comunişti susţineau cã republica-lumea a fost fãcutã sã gândeascã despre acesta ca fiind o revoluţie comunistã, datoritã presiunii controlate de Vatican . . . pentru a acoperi adevãrul.

Generalul Franco a devenit dictatorul romano–catolic al Spaniei. Guvernul lui Fanco, a fost recunoscut de Vatican, la 3 august 1737, cu doar 20 de luni înainte de terminarea rãzboiului civil.
Şi aşa iezuiţii, aveau conducãtori pentru cele trei fronturi. Aceşti bãrbaţi au devenit: "Apãrãtorii credinţei": (Hitler, Mussolini, Franco). Şi acum, sângele era gata sã curgã, într-un rãzboi "sfânt" care va cuprinde întreaga lume.

Catolicii germani, din ordinul bisericii, au început sã se alãture bisericilor protestante. Aceasta, pentru a duce la îndeplinire planul diabolic care va afecta modul de gãndire al evreilor în anii ce vor urma. Aceşti romano – catolici deghizaţi, au luptat din greu sã câştige încrederea pastorilor protestanţi şi a membrilor bisericii.

Şi când atrocitãţile antievreieşti au început, aceşti agenţi catolici, pretinzând cã sunt protestanţi, i-au acuzat pe evrei şi i-au dat pe mâna Gestapoului pentru a fi duşi în lagãrele de exterminare.
Chiar şi azi, evreii cred cã protestanţii i-au vândut şi cã adevãraţii creştini sunt duşmanii lor.
Iezuiţii sunt maeştrii înşelãtoriei. Vaticanul a luat cam 1000 de evrei romano–catolici, şi i-a ascuns sub colinele Vaticanului, pe timpul rãzboiului. De ce? Doar în caz cã Hitler pierde. Vaticanul se acoperã întotdeauna în caz cã planurile lui sunt demascate. Astfel el ar fi putut declara lumii cã ei i-au protejat pe evrei de Hitler.

Ce joc murdar şi vicios!

În timp ce Germania era ocupatã cu construirea maşinii ei de rãzboi, iezuiţii se ocupau cu ţãrile ce urmau sã fie invadate de Hitler. Iezuiţii au format coloana a V-a în Franţa, Belgia, etc. Coloana a V-a, este o armatã secretã, într-o ţarã gata sã punã jos armele şi sã facã tot ce se poate ca inamicul sã le ocupe propria lor ţarã.

Acţiunea catolicã în aceste ţãri a fost coloana a V-a.

În Belgia, preoţii iezuiţi Picard, Arendt şi Foucali, au predicat o evanghelie nazistã, numitã "o renaştere spiritualã". În felul acesta, calea pentru tancurile germane era pregãtitã.
În Franţa acţiunea catolicã a coloanei a V-a, a lucrat sub numele "Federaţia naţionalã catolicã".

Iezuiţii au spus catolicilor cã papa era în spatele lui Hitler, astfel ei fiind gata sã serveascã armata catolicã nazistã, la momentul potrivit. Când Franţa a fost invadatã de tancurile germane, ea a cãzut în 30 de zile, mulţumitã acţiunii catolice.

În SUA, pãrintele iezuit Coughin (apostol al Svasticii), a ajuns la peste 20 milioane de adepţi prin emisiunile radio.

El spunea: "Rãzboiul german este un rãzboi pentru creştinãtate". El s-a îngrijit sã formeze "celule de comandã" secrete în principalele centre urbane, conduse dupã principiile fiilor lui Loyola şi antrenate de agenţii nazişti.

Aceasta a fost acţiunea catolicã în SUA în anii 1936-1942 (5)

Papa Puis XI a murit în 10 februarie 1939 (20). A fost o altã noapte misterioasã. Papa Pius XII a venit la putere, rugându-se pentru victoria naziştilor. Hitler a început atacurile lui fulgerãtoare, şi al II-lea rãzboi mondial a început.

Germania, Italia şi Japonia au luptat împotriva întregii lumi. Milioane au fost ucişi, rãniţi şi mutilaţi. Dr. Rivera susţine cã una din cele mai mari surse ale inteligenţei armatei lui Hitler, venea de la Vatican, pe calea confesionalelor catolice din întreaga lume.

Serviciul secret, sau Gestapoul, au fost constituite de H. Himmler, dupã principiile ordinului iezuit (21). Hitler spunea prietenilor lui despre Himmler: "Himmler este Ignaţiu de Loyola al nostru". Mulţi preoţi romano–catolici purtau uniforma neagrã a serviciilor secrete. Pãrintele iezuit Himmler (unchiul lui H. Himmler) a fost unul dintre ofiţerii superiori.

Protestanţii credincioşi biblici, care se rugau pentru evrei şi au încercat sã-i ajute, au ajuns şi ei în lagãrele de exterminare.

În Iugoslavia "fraţii separaţi" membrii ai bisericii ortodoxe (numitã "sârbã") au fost masacraţi de acei îngrozitori "ustaşi", un grup catolic condus de iezuiţi. Torturile monstruase şi masacrele la care au fost supuşi, sunt de nedescris.

(22) Mulţi preoţi erau membrii ai escadronului catolic de ucigaşi "ustaşii". Dupã rãzboi, Andria Artukovici a fugit în SUA, având la activ aproape 1 milion de oameni ucişi (cei mai mulţi membrii ai bisericii ortodoxe). Iugoslavia era cât pe ce sã-l aducã în ţarã pe Artukovici şi sã-l judece pentru crimele lui. Dar mulţumitã instituţiei romano–catolice (cardinalul Spellman). . . catolicii controleazã serviciul de imigrare al SUA şi Intelligence Service, şi au blocat extrãdarea lui în Iugoslavia.

Naşul Pius XII era foarte satisfãcut. Aceşti vrãjmaşi ai Vaticanului au plãtit un preţ teribil cã nu s-au plecat înaintea lui.
Rãzboiul se apropie de sfârşit. Armata sovieticã (alimentatã cu arme americane) lovea din Est, în timp ce aliaţii, mãcinau armata lui Hitler din Vest.

Ca rãspuns al unei cereri secrete al lui Hitler, generalul Franco a trimis spre Germania, faimoasa armata albastrã, formatã în cea mai mare parte din soldaţi başti. O întreagã divizie a trecut cu trenul printre liniile aliaţilor. Trenul purta steagul Vaticanului. Aliaţilor li s-a spus cã este o misiune care urma sã salveze de la moarte cãlugãrii, cãlugãriţele şi preoţii.

Armata albastrã a luptat alãturi de germani, apãrând Berlinul. Când Adolf Hitler a ştiut cã este pierdut, s-a sinucis, şi amiralul Doenitz (un bun romano – catolic) a preluat comanda Germaniei.
În loc sã trimitã armata albastrã înapoi în Spania, aşa cum promiseserã naziştii, amiralul Doenitz a pus aurul Germaniei în trenul acestei armate, şi l-a trimis în Elveţia, pentru a fi pus în bãncile elveţiene pentru Vatican. Puţini soldaţi supravieţuiori ai armatei albastre care s-au întors în Spania, au fost fie ucişi, fie bãgaţi în spitale de nebuni, pentru a se asigura cã adevãrul despre aurul german va fi ţinut secret.

Dar ofiţerii speciali ai armatei albastre care au luat parte la aceastã conspiraţie, s-au întors cu onoruri şi au fost rãsplãtiţi pentru eforturile lor.
Germania a capitulat la 8 mai 1945, şi Europa era în ruine. Curva din Apocalipsa 17 avea din nou necazuri. Unul din copii ei pe care papa Pius al XII-lea l-a susţinut, cãzuse (partidul nazist) şi celãlalt copil pe care-l ura, era acum învingãtor (comunismul).

Iezuiţii mereu pregãtiţi pentru a ieşi basma curatã, au pregãtit urmãtoarele mãsuri de precauţie, în caz cã pierd.

Sã facã pe toţi sã creadã cã Vaticanul nu are nimic de-a face cu rãzboiul . . . şi cu timpul, sã convingã lumea cã holocausul n-a avut niciodatã loc. (Ciudat ca Razvan Teodorescu a afirmat asta !)

Sã se asigure cã preoţii rãzvrãtiţi, cãlugãriţe şi cãlugãri au fost bãgaţi în lagãrele de concentrare, astfel încât ei sã poatã convinge lumea cã şi ei au fost persecutaţi.

Au ordonat unor familii catolice şi unor preoţi, sã ia acasã şi sã protejeze unii evrei, astfel ca în viitor ei sã facã publice acesta fapte în cãrţi, filme etc.

Notã:
Aceşti evrei fuseserã deja convertiţi la catolicism
au luat o faţã nouã prin convocarea conciliului Vatican II
sã ridice un papã comunist, de dincolo de cortina de fier, ca sã facã plãcere comuniştilor şi sã încerce sã-i converteascã la catolicism . . şi Roma este în limitele programului în 1981!"


"Adolf Hitler, fiul bisericii catolice, a murit apãrând creştinismul" – iatã ce s-a publicat în presa spaniolã în ziua morţii lui Hitler. Aceasta a fost un comunicat al Vaticanului, via Madrid.

Şi-a cerut scuze vreodatã "mama curvelor" în faţa lumii sau evreilor, pentru atrocitãţile acestea? Desigur cã nu, şi nici nu o va face niciodatã. Ea încã îi urãşte pe evrei.

Vaticanul nu a recunoscut niciodatã Israelul ca naţiune. Preţul recunoaşterii este când Israelul va lãsa Vaticanul sã aibã Ierusalimul.

Dumnezeu sã ne pãzeascã, dacã SUA va semna vreodatã un concordat cu Vaticanul . . . catolicismul va fi singura religie recunoscutã în SUA şi prigoana se va deslãnţui şi acolo (se fac tratative pentru aceasta).

5. Religia babilonului
Maşina religioasã de azi este foarte veche. A început imediat dupã potopul lui Noe. Satan a folosit doi oameni vestiţi. Nimrod şi mama sa Semiramis, pentru a pune bazele unei religii culte mondiale, în oraşul Babilon.

Nimrod s-a cãsãtorit cu mama sa, şi dupã moartea lui Semiramis, a susţinut cã el a devenit zeul soarelui "Baal". Alte nume date lui fiind: Sol, Tamuz etc. Sistemul a transformat-o şi pe ea îtr-o zeiţã de-a lungul secolelor, ea a purtat nume ca Isis (în Egipt), Venus şi împãrãteasa cerului exact ca şi sistemul religios de azi, sistemul religios cu originea în Babilon, era strâns legatã de puterea politicã.

Iatã vederea de legãturã cu timpul nostru, el se gãseşte în obeliscuri, care sunt stâlpi înalţi cu patru laturi, îndreptate spre cele patru colţuri ale pãmântului. La vârf se gãseşte o piramidã, reprezentând o combinaţie a ambelor puteri, politicã şi religioasã, în toatã lumea. Astfel de obeliscuri apar în Egipt, SUA, (Washington Monument), şi la Vatican. Pentru iezuiţi, masoni şi iluminaţi, obeliscul este un semn secret pentru un singur (unic) guvern mondial. Obeliscul este ocult . . . îl reprezenta pe zeul soare "Baal". De asemenea reprezenta viaţa prin sex. Este un simbol falic (organ sexual masculin).

Dr. Rivera spune cã atunci când era sub extrem jurãmânt iezuit, i s-a spus cã urma sã se dea un semn secret iezuiţilor din toatã lumea, semn prin care mişcarea ecumenicã a învins protestantismul, în pregãtirea pentru semnarea unui acord între Vatican şi SUA.
Semnul urma sã fie când un preşedinte al SUA, va depune jurãmântul cu faţa la un obelisc.

Pentru prima oarã în istoria SUA, ceremonia depunerii jurãmântului a fost mutat în partea de vest a capitoliului, şi preşedintele Reagen a stat cu faţa la "monumentul Washington" (obelisc) (23).

Aceasta s-a întâmplat la 20 ianuarie 1981 (vezi fotografia din revista "Time"-20 februarie 1981)
A fost preşedintele conştient de aceasta? Nu ştim.

Pentru a înţelege mai bine pãgânismul acestei religii, sã ne întoarcem la vremea când Isus era pe pãmânt, Satan îşi întinsese aripa morţii peste omenire, închinarea la Baal cuprinsese întreaga lume, înfiltrându-se chiar şi în religia iudaicã. Acesta a fost momentul din istorie când Creatorul acestui univers a pãrãsit cerul pentru a veni pe aceastã planetã. S-a nãscut la Betleem . . .
Duhul Sfânt a venit peste fecioara Maria şi ea a rãmas însãrcinatã. Dumnezeu a devenit om şi s-a nãscut pe acest pãmânt ca un bãieţel "Emanuel-Dumnezeu este cu noi."

Dar Satan ştia cine este El şi a devenit furios. Isus era duşmanul lui de moarte. Pentru cã Isus a fost acel care l-a aruncat pe Satan din poziţia la care ajunsese în ceruri. Isaia 14:12-16
Pãmântul a devenit un gigant teren de luptã între luminã şi întuneric pentru sufletele oamenilor.
Când Isus avea cam doi ani, a fost dus în Egipt în grabã, cãci la scurt timp, trupele regelui Irod au intrat în Betleem, ucigând toţi bãieţii sub doi ani.

Satan era cel ce direcţionase acest plan, dar a dat greş. Acesta a fost împlinirea profeţiei din Ieremia 31:15.
Când Isus avea 30 de ani, chiar înainte de începerea slujbei Lui, a fost prezentat lumii într-un mod foarte ciudat de cãtre un profet al lui Dumnezeu, numit Ioan Botezãtorul. Ioan a spus: "Iatã Mielul lui Dumnezeu care ridicã pãcatul lumii". De ce a fost numit El Mielul lui Dumnezeu? Trebuie sã ne întoarcem în istoria biblicã, la timpul lui Moise pentru a afla (Exod 12: 1-15) Atunci evreii erau robi şi sclavi în Egipt. Dumnezeu a ridicat pe Moise ca profet, prin care sã scoatã pe poporul evreu din robie. Acesta a spus lui Faraon sã lase poporul sã plece, dar Faraon a refuzat. Dumnezeu a trimis plãgi asupra Egiptului, pentru a-i distruge puterea, cea din urmã a fost cea mai rea dintre toate: cei întâi nãscuţi din fiecare casã a Egiptului urmau sã moarã.(Exod 12: 29). Singura cale de a salva pe întãiul nãscut era sã jertfeascã un miel şi sã punã sângele acelui miel pe uşiorii uşii, astfel ca atunci când îngerul nimicitor va trece şi va vedea sângele pe uşã, sã treacã pe lângã casã şi sã nu omoare pe întâiul nãscut din acea casã. (Exod 12. 23) Toţi copii lui Israel au pus sângele mielului pe uşile lor, şi în acea noapte îngerul nimicitor a trecut prin Egipt. Vãzând sângele, a trecut pe lângã casele evreilor, dar pe ceilalţi i-a ucis fãrã milã. De la întâiul nãscut al Faraonului, pânã la cea mai sãracã familie egipteanã.

Egiptenii au fost îngroziţi de Moise şi Dumnezeul lui. Faraon a dat ordin ca Moise sã plece împreunã cu copii lui Israel. Acest eveniment a fost numit Paşte. Când copii lui Israel au pãrãsit Egiptul, Dumnezeu le-a dat prin Moise porunci asupra modului lor de viaţã. Domnul a insistat ca sã se jertfeascã un miel pentru pãcatele fiecãruia şi timp de secole, jertfele animale au fost o parte a slujbelor religioase evreieşti. Biblia spune cã fãrã vãrsare de sânge nu este iertare (Evrei 9. 22).
Deci Isus a venit pentru trei motive principale:

de a deschide o Cale, prin jertfa Lui odatã pentru totdeauna pentru ca noi sã ajungem în cer, şi sã ne dea iertarea pãcatelor şi darul dragostei
a venit sã distrugã lucrãrile întunericului care sunt sub forma unui sistem religios (1 Ioan 3. 8)
sã împlineascã profeţia biblicã - El fiind Mesia şi Mântuitorul lumii (Isaia 35. 4-5; Matei 11. 2-6)
Isus a uimit mulţimile cu învãţãtura Lui. Mii de oameni au auzit mesajul Sãu, dar numai o mânã de ucenici L-au urmat. Conducãtorii religioşi controlau poporul, şi au devenit bogaţi. Ei toţi pretindeau cã-L iubesc pe Dumnezeu. Era o afacere foarte profitabilã. Isus era în permanent rãzboi cu aceşti lideri religioşi. El arãtându-le (descoperindu-le) pãcatele lor ascunse. Isus i-a înfruntat întotdeauna. Niciodatã Isus nu s-a aşezat sã discute cu ei prieteneşte. I-a numit şerpi, ipocriţi, vulpi. El ştia cã Satan era cel ce-i conduce pe aceşti lideri religioşi, şi cã aceştia duc oamenii la pierzare, în loc sã-i ducã mai aproape de Dumnezeu. Ei L-au învinuit pe nedrept, L-au bãtut, umilit şi în final L-au condamnat la moarte prin rãstignire – cea mai dureroasã şi umilitoare moarte.

Cine era acest Isus? Biblia ne spune cã El este Creatorul universului, El este Dumnezeul Vechiului Testament – Iahveh, Mielul lui Dumnezeu, Dumnezeul cel Atotputernic.(Apocalipsa 1: 8), Cel ce va judeca pe toţi cei ce au murit în pãcatele lor. (Apocalipsa 20: 11-15) El a fost singurul Om desãvârşit care a umblat vreodatã pe acest pãmânt, El este Mântuitorul lumii.
Biblia spune cã sângele animalelor nu putea îndepãrta pãcatul din oameni. Toatã omenirea era pierdutã. Fiul – care este Dumnezeu însuşi descoperit în trup omenesc (1 Timotei 3. 16) a devenit jertfa unicã pentru întreaga omenire. Acest lucru, aceastã jertfã impresionantã, s-a fãcut o singurã datã în istorie. Rãstignirea lui Isus, acest teribil sacrificiu, a fost singura Cale de a satisface neprihãnirea lui Dumnezeu – niciodatã repetabilã. Isus a devenit Mielul Pascal. El şi-a vãrsat propiul Sãu sânge pentru tine. Cei ce-şi predau viaţa Lui şi urmeazã învãţãturile Lui sunt acoperiţi cu acest sânge şi vor intra în cer.

Satan a fost cel ce a folosit pe liderii religioşi spre ai împinge pe liderii politici şi pe copiii lui Israel sã-L respingã pe Mesia şi Mântuitorul lor. (Matei 27: 17-20; Luca 23: 12)
Jertfele animalelor au continuat şi dupã moartea, învierea şi înãlţarea la cer a Domnului Isus. Aceste jertfe erau o urâciune în ochii lui Dumnezeu.

Titus, generalul roman a atacat Ierusalimul în anul 70, şi a distrus marele templu al evreilor. Jertfele animale au încetat şi evreii au fost împrãştiaţi pe întreg pãmântul. Satana a fost foarte rapid în a forma instituţia romano – catolicã, având la bazã închinarea la Baal. El a vegheat ca un nou tip de jertfã sã fie inventat, care în loc sã aducã viaţa, aduce moartea şi aruncã în iad milioane de oameni. Aceasta se întâmplã încã şi astãzi. Satan folosind o combinaţie de ritualuri evreieşti şi pãgâne, a dezvoltat o liturgie romano– atolicã, care repetã mereu jertfa lui Hristos de pe cruce, iar cina Domnului a fost înlocuitã cu un fals – dãtãtor de moarte. În timpul liturghiei preoţii transformã în mod magic hostia în trupul, sângele şi dumnezeirea lui Hristos. Cine le-a dat puterea aceasta? Poate bãieţii în costume religioase din Vatican. A nu face aşa, înseamnã a fi blestemat. Este o glumã? Nu, ei sunt groaznic de sinceri.

Conciliul de la Trent. (1563) canonul- "dacã cineva va nega cã sângele şi trupul, împreunã cu sufletul şi dumnezeirea Domnului nostru Isus Hristos şi de aceea întreg Hristosul, sunt în adevãr real şi substanţial conţinute în sfãnta eucharistie şi va spune cã El este în aceasta doar un simbol – sã fie blestemat" (ratificat la conciliul Vatican II din 1963). Este încã în vigoare. Milioane au fost ucişi în trecut pentru cã au respins aceastã liturghie şi mulţi vor mai muri în viitor. Dumnezeu sã aibã milã de protestanţi şi evrei când romano–catolicii vor pune mâna pe ţãrile lor. Şi noi trebiue sã alegem între Hristos şi sistemul religios al lui Satan.

Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, papa Pius al XII-lea a refuzat sã-şi îmbrãţişeze celãlalt "copil" – comunismul, şi a fost înlãturat. Papa Ioan al XXIII –lea a venit la putere şi a format conciliul Vatican, care aproape cã a distrus protestantismul în SUA şi Europa, câştigându-i pe toţi prin dragoste şi sãrutãri. El l-a sprijinit pe "bãiatul" lui favorit din emisfera de vest şi l-a protejat. Este vorba de Fidel Castro, campion al supunerilor maselor, un catolic credincios şi un foarte bine antrenat iezuit sub jurãmânt. Vai de cel ce se amestecã cu Castro ... naşul îl susţine 100 %. Inclusiv prea iubitul papã din Polonia.

Klu Klux Klan, format de ofiţerii romano – catolici ai armatei nordiste, dupã rãzboiul de Secesiune şi condus de iezuiţi, devine pe zi ce trece mai puternic. Aceastã ramurã a masoneriei a fost înfiinţatã din trei motive:
pentru cã Klu Klux Klan se numeşte pe sine "protestantã", şi susţine cã-i urãşte pe evrei, catolici şi negri, va distruge imaginea unui adevãrat creştin biblic, care încearcã sã-i câştige pe oameni prin dragoste.

Klu Klux Klan îi obligã pe catolici sã se uneascã tot mai mult pentru propria lor apãrare
îi face suspicioşi pe negri faţã de protestanţi şi îi împinge în braţele Vaticanului şi ale noii armate de iezuiţi negri care-i recruteazã din toatã SUA

Klu Klux Klan este o altã capodoperã a iezuiţilor.

Şi astfel în ultimii 1600 de ani, Satan aproape cã a distrus totul şi pe toţi prin instituţia romano–catolicã, milioane de catolici şi de altã religie, au murit în cele douã rãzboaie mondiale. Pentru ce? Pentru a da mai multã putere Vaticanului. Papii se jucau, şi milioane mureau în aceste jocuri. Iatã, rezumat, înşelãtoriile Vaticanului:

Naziştii au fost înşelaţi. Acest grup care creşte în SUA, nu este altceva decât o acţiune catolicã, condusã de iezuiţi.

Notã!
Incredibil, dar câţiva evrei care s-au convertit la catolicism, s-au alãturat acum partidului nazist american.
bãieţii credincioşi ortodocşi mãcelãriţi de cruciaţi şi de bandele de ucigaşi ai papei, ustaşii s-au plecat acum în faţa noului papã comunist şi au intrat în lagãrul lui.

Şi ei au fost înşelaţi.
Israelul a fost înşelat. Ei se împrietenesc acum cu duşmanul lor de moarte - Vaticanul care i-a mãcelãrit de-a lungul secolelor şi aproape cã îi va anihila înaintea venirii Domnului.

Cei din Klu Klux Klan sunt înselaţi, jucând în mâinile iezuiţilor şi fiind una din fiicele curvei
masonii au fost înşelaţi. Ei n-au ştiut cã papa Pius XII a fost un bun mason. Ei nu vor crede niciodatã cã sunt o fiicã a curvei şi cã sunt controlaţi la vârf de "eminenţa cenuşie".
bieţii protestanţi, mulţumitã liderilor lor, sunt acum în mare dragoste cu papa şi mulţi sunt în pãrtãşie cu curva din Apocalipsa 17.

Nu este de mirare cã nu vorbesc împotriva Vaticanului.
comuniştii au fost înşelaţi. Ei sunt pur şi simplu o ramurã a instituţei romano –catolice care sã instituie teroare pentru Vatican.

Ei sunt "muşchi"cãutând o utopie pe pãmânt numai pentru a fi distruşi de Hristos în momentul când vor ataca Israelul din ordinul papei.

şi cel mai rãu dintre toţi, bieţii romano – catolici, au fost înşelaţi de foarte lustruita închinare la Baal, machiatã pentru a arãta creştineşte. Papii şi oamenii lor sunt oameni obişnuiţi, iar Vaticanul este un templu al Satanei, care duce milioane de oameni în iad, prin prezenterea unei false evanghelii, unui fals Isus şi a unui fals duh. Fie ca Dumnezeu sã-i ajute sã iasã de acolo (2 Corinteni 11: 1-4)

Nu cu mult timp în urmã, oamenii lui Dumnezeu au crezut cã papa este antihristul. Aceştia erau Luther, Wycliff, Calvin, Knox, Isaac Newton, Wesley.

Aveau ei dreptate? Sã vedem ce a spus papa Bonifaciu al VIII despre el însuşi:

"Pontiful roman (papa) judecã toţi oamenii şi el nu este judecat de nimeni. Mântuirea fiecãruia se face prin supunerea faţã de el. Hristos i-a pus totul sub picioare. Eu am autoritatea Împãratului Împãraţilor. Sunt totul în toate şi peste toate, aşa cã Dumnezeu şi cu mine, locţiitorul lui Dumnezeu, avem aceeaşi substanţã.
Eu sunt în stare sã fac aproape tot ce face Dumnezeu. Atunci ce pot fi eu pentru voi, decât Dumnezeu?"(24)

Iatã-l ! Papa Bonifaciu al VIII a admis cã el este antihristul. Acum cui vei sluji?
Tu trebuie sã alegi:
Hristos sau Vaticanul?
Ce este de fãcut?
Dumnezeu strigã cãtre toţi romano – catolicii, comuniştii, masonii, protestanţii, ortodocşii:

"Ieşiţi afarã din babilonul religios?"
(Apocalipsa 18: 4)

Religia nu poate mântui, numai Isus!!!!
Referiri bibliografice
" Enciclopedia universalã evreiascã"
" Cruciada copiilor" – Grav
" Mormântul lui Petru descoperit la Ierusalim" - f. Paul, Peterson
" Marea înşelãtorie" – Chick Pub.
" Enciclopedia britanicã" - vol. 5
" În spatele dictatorilor" - L. N. Lehman
" Cincizeci de ani în biserica Romei" – Chiniquy
" Rasputin" – de M. Rasputin şi Barham
" Noapte neagrã, zãpada albã" – Salisbury
" Germania şi revoluţia din Rusia 1915 – 1918" – von Bergen şi Parvus
12- "Viaţa şi moartea lui Lenin" – Simon şi Shuster
15- "Leon Trotsky" – Joel Carmichel
16- "Los Angeles Times" – 7 oct. 1968
17- "Noua enciclopedie ilustratã a istoriei lumii"

- mai sunt şi alte referinţe bibliografice, ce lipsesc aici.

PERDELE DE FUM

Capitolul 2

MÂNA ROMEI
Aceasta este o carte greu de scris. Mulţi dintre dumneavoastrã vor crede cã este de necrezut. Totuşi, eu cred cã ne putem dovedi poziţia din punct de vedere istoric şi scriptural. Fiţi foarte atenţi la câteva citate pe care le vom da. Veţi vedea cum Satan se mişcã, atacã, în încercarea de a distruge creştinãtatea biblicã.

Eu cred cã unul dintre motivele pentru care Protestanţii sunt disperat de slabi, este faptul cã aceastã istorie a fost ascunsã.

Cãrţile au fost rescrise.

Orice lucru se uitã dupã numai douã generaţii, mai ales dacã lucrurile n-au fost repetate mereu. Este ca holocaustul celui de-al doilea rãzboi mondial. Evreii, mulţumesc lui Dumnezeu, exercitã presiuni pentru a fi prezentat la televizor, iarãşi şi iarãşi filme despre Holocaust, astfel ca oamenii sã-şi amintascã ce s-a întâmplat. Dar vedeţi, unele lucruri au fost ascunse cu intelegenţã şi lãsate sã fie uitate.

Majoritatea creştinilor nu ştiu nimic despre moştenirea lor şi teribilul preţ care a fost plãtit de aceia dinaintea noastrã, care s-au opus sistemului catolic roman. Mulţi dintre tinerii noştri nu ştiu ce este o inchiziţie. Este o forţã religioasã ce se mişcã cu o asemenea putere, viclenie şi cruzime, încât distruge tot ce stã în calea sa.

Satan ne-a întunecat auzul şi gândurile în ceea ce priveşte crimele din trecut, iar noi ca americani nu putem concepe posibil ca un astfel de lucru sã se întâmple aici, în ţara noastrã. Este posibil?
Creştinii de astãzi sunt ca firicelele de iarbã crescând în soare, iar o maşinã mare de cosit se îndreaptã spre ei – şi ei cântã imnuri!

Este Instituţia Romano Catolicã. Acestea sunt cuvinte aspre, dar trebuie sã vã amintiţi cã romano catolicii cred din toatã inima lor cã biserica lor este biserica lui Isus Hristos. Ei cred cã papa este vicarul sau reprezentantul lui Isus Hristos pe pãmânt. Este o învãţãturã în structura romano-catolicã, numitã puterea temporalã. Aceasta înseamnã cã papa ar trebui sã controleze fiecare persoanã de pe faţa pãmântului, proprietatea şi religia lor.

Iezuiţii contribuie la realizarea acestei puteri temporale, care înseamnã o dictaturã mondialã. Ei cred cã acesta este singurul mod de a acţiona, şi cei care li se opun sunt duşmanii Evangheliei.

Aici este ceva interesant. Trudeau, din Canada, care este înconjurat de iezuiţi, fixeazã "tabere civile de internare". Acesta este un nume frumos dat lagãrelor de concentrare. Puteţi verifica aceasta într-un articol publicat în Toronto Sun, în 4 Martie 1982.

Am menţionat mai devreme cã mare parte din istorie a fost ascunsã. Sã ne întoarcem şi sã privim sângeroasa istorie a Vaticanului. Atunci veţi avea la dispoziţie faptele pentru a decide dacã ea este sau nu curva cea mare.

Sã ne referim la ce s-a întâmplat în Franţa, la masacrul Sf. Bartolomeu şi ce s-a întâmplat mai târziu în Irlanda, iar apoi în Iugoslavia, în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial.

În 22 August 1572, a început masacrul sângeros al Sf. Bartolomeu. Acesta urma sã fie o loviturã fatalã pentru distrugerea mişcãrii protestante în Franţa. Regele Franţei, angajase în mod inteligent o cãsãtorie între sora lui şi Amiralul Coligny, conducãtorul protestanţilor. A fost o mare sãrbãtoare. Dupã patru zile de petrecere, soldaţilor li s-a dat un semnal.

La miezul nopţii, toate casele protestanţilor au fost deschise forţat. Amiralul a fost ucis, corpul sãu aruncat pe fereastrã în stradã, unde capul i-a fost tãiat şi trimis papei. I-au tãiat şi braţele şi organele genitale şi l-au târât pe strãzi timp de trei zile, pânã când în cele din urmã i-au atârnat capul în afara oraşului. Ei au nimicit deasemenea mulţi alţi Protestanţi cunoscuţi. În primele trei zile, peste zece mii au fost ucişi. Corpurile lor au fost aruncate în râu, iar sângele curgea de pe strãzi în râu, pânã când apãrea ca un râu de sânge. Furia lor era atât de mare, încât îi ucideau pe proprii lor credincioşi dacã îi suspectau cã credinţa lor în papa nu era foarte puternicã. Din Paris, distrugerea s-a rãspândit în toate pãrţile ţãrii. Încã alţi opt mii şi mai bine, au fost ucişi. Foarte puţini protestanţi au scãpat de furia persecutorilor lor.

Un masacru similar a avut loc în Irlanda în 1641. Conspiratorii au ales ziua de 23 Octombrie, sãrbãtoarea lui Ignaţiu de Loyola, fondatorul ordinului iezuit.

Ei au planificat o rãscoalã generalã pentru întreaga ţarã. Toţi protestanţii urmau sã fie ucişi. Ca sã-i facã sã renunţe la precauţie, în timp ce se fãcea planul, li s-a arãtat protestanţilor o deosebitã amabilitate. Dimineaţa devreme, conspiratorii au fost înarmaţi, şi orice protestant care a fost întâlnit, a fost ucis. S-au dovedit fãrã milã. De la copii la cei vârstnici, toţi au fost ucişi. Nici invalizii nu au fost cruţaţi. Au fost luaţi complet prin surprindere. Au trãit ani de zile în pace şi siguranţã, şi acum nu aveau unde sã fugã. Ei erau masacraţi de vecini, prieteni şi chiar rudenii.
Moartea era adeseori lucrul cel mai mic de care aveau sã se teamã. Femeile erau legate de stâlpi, sânul li se tãia cu foarfecele şi lãsat sã sângereze pânã mureau. Altele care erau însãrcinate, erau legate de crengile unui copac, copilaşii lor nenãscuţi erau tãiaţi şi daţi ca hranã câinilor, în timp ce soţii lor erau obligaţi sã priveascã.

Ceea ce aţi citit este complet documentat istoric. Se fondeazã pe "Foxe’s Book of Martyrs." (Cartea lui Foxe despre martiri).

Iubite cititorule, vreau sã observi cã ambele asalturi criminale ale Vaticanului împotriva creştinilor din Franţa şi Irlanda, au urmat un model similar. Înaintarea atacurilor, a fost o perioadã de încãlzire când romano-catolicii deveneau prietenoşi şi calzi, şi în ambele cazuri creştinii au fost atât de uşuraţi, încât nu mai erau precauţi şi credeau cã Vaticanul s-a schimbat.

Aceasta a fost greşeala lor fatalã şi i-a costat viaţa. Mã rog lui Dumnezeu sã nu uitaţi ceea ce tocmai aţi citit.

Un desen: (un preot ţinând hostia în mânã): "Este aceasta însuşi sângele şi trupul lui Isus Hristos?" (cel legat de stâlp): "Nu! Este simbolicã!" (al doilea preot, ţinând o cruce în mânã): "Ardeţi-l şi pe ereticul acesta."

Şi astãzi, ca în Evul Mediu, oricine ridiculizeazã sau spune cã împãrtãşania doar Îl reprezintã pe Hristos, este condamnat. Conciliul Vatican I I a reafirmat aceasta. Papa Ioan al XXI I I –lea a spus: "Accept în întregime tot ce s-a hotãrât şi s-a declarat la Conciliul de la Trent."Aceastã lege catolicã este în vigoare azi, este iubitã.

Capitolul 5

O ALTÃ EVANGHELIE
Ca un creştin, ce fac eu privitor la curva dia Apocalipsa? Sunt acuzat cã nu arãt dragoste şi cã sunt prea dur expunând Catolicismul. Sunt nescriptural? Sã vedem.
Creştinismul biblic şi Catolicismul Roman sunt din punct de vedere doctrinar, tot atât de îndepãrtate ca estul de vest. Unul se bazeazã pe Bilblie şi celãlalt pe tradiţiile omeneşti. Deci cum putem noi merge împreunã fãrã compromis? Este imposibil.

Mulţi Protestanţi şi Catolici Carismatici susţin cã Duhul Sfânt îi ţine laolaltã. Dar este oare Duhul Sfânt al lui Dumnezeu? Sau ar putea fi un duh diferit? Carismaticii Catolici pãrãsesc curva din Apocalipsa? Sau sunt ei folosiţi ca sã atragã pe Protestanţi spre Roma? Câţiva Carismatici Catolici susţin cã dupã ce au fost botezaţi cu Duhul Sfânt, ei au o relaţie mai vie cu Maria, pot recita rozarul în limbi şi aşa mai departe. Nimic din asta nu este în Biblie. Sunt invenţii omeneşti. În 2 Corinteni 11. 2-4 scrie: "Cãci sunt gelos de voi cu o gelozie dupã voia lui Dumnezeu, pentru cã v-am logodit cu un bãrbat, ca sã vã înfãţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioarã curatã. Dar mã tem ca, dupã cum şarpele a amãgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre sã nu se strice de la curãţia şi credincioşia care este faţã de Hristos. În adevãr, dacã vine cineva sã vã propovãduiascã un alt Isus pe care noi nu l-am propovãduit, sau dacã este vorba sã primiţi alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altã Evanghelie, pe care nu aţi primit-o, oh, cum îl îngãduiţi de bine!"

Pavel îi previne aici de a nu urma pe oricine care predicã o altã Evanghelie. Şi apoi în Ioan 16:13 scrie: "Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevãrului, are sã vã cãlãuzeascã în tot adevãrul; cãci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vã va descoperi lucrurile viitoare." Deci, Dumnezeu, Duhul Sfânt este un Duh al adevãrului. Cum poate El conduce pe cineva mai adânc în eroare? Asta e imposibil, iubiţilor. Acesta este un duh diferit, şi nu este de la Dumnezeu. Satan este maestru înşelãtor şi acesta este jocul sãu religios inteligent, ca sã-i aducã pe Protestanţi sub controlul curvei.

S-a schimbat Roma? Iubiţilor, când curva din Apocalipsa va arunca gunoiul, închinarea la Maria, când ei îşi vor arunca rozariile şi se vor pocãi pentru cã au declarat cã Maria s-a nãscut fãrã pãcatul originar, chiar ca Isus, când vor admite cã ei au inventat ideea de purgatoriu şi când preoţii Romei vor recunoaşte preoţia tuturor credincioşilor; când curva din Apocalipsa va face toate acestea, atunci voi crede cã s-a schimbat. Oamenii zic cã ea se schimbã, dar iubiţilor, ea îşi schimbã numai tacticile.

Cum îşi seduce o curvã victimele? Cartea Proverbelor ne spune în capitolul 7:6-10: "Stãteam la fereastra casei mele, şi mã uitam prin zãbrele. Am zãrit printre cei neîncercaţi, am vãzut printre tineri, pe un bãiat fãrã minte. Trecea pe uliţã, la colţul unde stãtea una din aceste strãine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei. Era în amurg, seara, în noaptea neagrã şi întunecoasã. Şi, iatã cã, i-a alergat înainte o femeie îmbrãcatã ca o curvã şi cu inima şireatã." Apoi versetele 21-22 şi 24-27: "Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit, şi l-a atras cu buzele ei ademenitoare. De odatã a început sã meargã dupã ea, ca boul care se duce la mãcelãrie, ca un cerb care aleargã spre cursã. Şi acum, fiilor, ascultaţi-mã, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele. Sã nu ţi se abatã inima spre calea unei asemenea femei, nu te rãtãci pe cãrãrile ei. Cãci ea a fãcut sã cadã multe jerfe, şi mulţi sunt cei pe care i-a ucis ea. Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoarã spre locaşurile morţii."

Biblia spune cã mama curvelor va seduce regi şi naţiuni cu viclenia ei; cã naţiunile au fost îmbãtate, adicã dezorientate, confuze, instabile şi pot fi uşor amãgite şi cucerite de cãtre ea. Astãzi curva i-a momit şi i-a flatat pe conducãtorii noştrii creştini sã creadã cã ea este parte din adevãratul trup al lui Hristos, şi de fapt este o bisericã apostatã şi lepãdatã de credinţã.

REX SE ÎNTÂLNEŞTE CU PAPA
(din revista THE ANSWER ("Rãspunsul"), din martie 1980)

"Şi ce moment dinamic a fost pentru mine când l-am salutat în cele din urmã pe papa Ioan Paul al II-lea, personal. Era clar cã el auzise despre slujba noastrã. Am împãrtãşit cu el viziunea noastrã pentru urmãtorii trei ani – sã duc mesajul biblic pe calea televiziunii la toate naţiunile pãmântului. Cum vorbeam împreunã, am simţit tot mai mult cã misiunea noastrã este aceeaşi: sã construim trupul lui Hristos; sã ridicãm pe fraţii noştri întru Domnul; sã cucerim lumea pentru Împãrãţie; sã împãrtãşim acest mesaj strãlucitor pe care Isus ni l-a dat . . . "Sunteţi iubiţi".

Aş fi vrut sã fi putut sã fiţi şi voi acolo, lângã mine, când petreceam acele puţine momente cu papa Ioan Paul al I I-lea. Pentru cã acelea au fost momente marcante, pietre de hotar, în propria mea viaţã, în viaţa mea spiritualã . . ."

Am fost şocat când am fost acuzat cã dezbin fraţii. Ei se refereau la Scriptura care spune: "Fiţi atenţi la cei care cauzeazã desbinãri între voi şi evitaţi-i." Dar iubiţilor, de ce au lãsat ei afarã mijlocul versetului? Este oare ceva rãu cu el? De ce nu au citat ei totul? "Acum vã rog fierbinte sã fiţi atenţi la cei care cauzeazã desbinãri şi ofense contrare învãţãturii pe care aţi primit-o şi evitaţi-i." Acest verset se aflã la sfârşitul epistolei cãtre Romani, marea carte asupra mântuirii prin credinţã, nu prin fapte. Ne spune sã-i evitãm pe aceia care învaţã orice altceva decât mântuirea prin credinţã numai în Hristos. Este o avertizare împotriva cultelor. Un cult este orice rãpeşte din îndestulãtorul sacrificiu a lui Hristos pe Golgota.

Isus a spus în Matei 10:34: "Sã nu credeţi cã am venit sã aduc pacea pe pãmânt; n-am venit sã aduc pacea, ci sabia. Cãci am venit sã despart pe fiu de tatãl sãu, pe fiicã de mamã-sa, şi pe norã de soacrã-sa. Şi omul va avea de vrãjmaşi chiar pe cei din casa lui. Cine iubeşte pe tatã, ori pe mamã, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiicã mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cine nu-şi ia crucea lui, şi nu vine dupã mine, nu este vrednic de Mine. Cine îşi va pãstra viaţa, o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga."

Isus vorbeşte acum despre despãrţire. Noi trebuie sã luãm poziţie pentru Evanghelie, indiferent de preţ.
Aş vrea sã citez pe un frate drag în Hristos. Cred cã aceasta va ajuta sã punem lucrurile în perspectiva lor corectã. "Pentru cã trãim într-o vreme când termeni ca iubire şi unitate sunt atât de atrãgãtori, este destul de dificil sã argumentezi cã aceste cuvinte au fost scoase din context şi nu înseamnã ceea ce credem cã înseamnã. Iubire fãrã adevãr este curvie. A face compromis înseamnã sã respingi Evanghelia şi fãrã Evanghelie nu este speranţã. Într-o alegere între unitate şi adevãr, unitatea trebuie sã se acorde cu adevãrul, pentru cã este mult mai bine sã fii despãrţit în adevãr, decât unit în eroare.

În Cuvântul Sãu, Dumnezeu spune cã Adevãrul este foarte important, cã ar trebui sã ne despãrţim de aceia care nu ţin adevãrul. Dumnezeu a spus cã ar trebui sã examinãm totul şi sã ţinem tare la ceea ce este bun şi sã respingem ce este rãu. Îndrãznim sã dãm la o parte ceea ce spune Dumnezeu?

Unii spun cã suntem la un pas de sfârşitul epocii protestante, şi vom vedea naşterea suprabisericii. Iubiţilor, acea suprabisericã a fost întotdeauna aici. Ca popor al lui Dumnezeu, noi trebuie sã ne opunem şi sã spunem Romano Catolicilor sã iasã din ea în ascultare de Hristos.
Biblia spune în Efeseni 5.11: "şi nu luaţi deloc parte la lucrãrile neroditoare ale întunericului, ba încã mai degrabã osândiţi-le." A osândi înseamnã sã exprimi dezaprobarea, sã mustri, sã arãţi lucrurile cum sunt.

Hristos ne spune în Cartea Apocalipsei, cap.18, versetele 6 şi 7 privitor la mama curvelor:

"Rãsplãtiţi-i cum v-a rãsplãtit ea şi întoarceţi-i de douã ori faptele ei. Turnaţi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea! Pe cât s-a slãvit pe sine însãşi, şi s-a desfãtat în risipã, pe atât daţi-i chin şi tânguire."

Acesta este singurul loc din Scripturã în care ni se spune sã ripostãm. Este responsabilitatea noastrã. Ea a trãdat poporul catolic. Ea distruge Protestantismul. Şi prin harul lui Dumnezeu vom smulge de la curvã mantia dreptãţii pe care şi-o dã singurã şi vom arãta mârşavele ei puncte sensibile, pline de puroi, minciunile ei, crimele ei, sângele de pe mâinile ei şi intenţiile ei criminale împotriva poporului lui Dumnezeu. Când o vom arãta şi Catolicii vor vedea ce a fãcut ea, şi când lumea va vedea, va fugi de ea şi se va întoarce la Hristos.

În ce fel de luptã urmeazã a fi prinşi creştinii? Este un rãzboi spiritual!

Noi nu trebuie sã luãm armele şi sã-i urmãrim pe catolici. Trebuie sã înţelegeţi ce lucruri sunt implicate aici. Noi suntem prinşi într-o luptã spiritualã cu sufletele oamenilor. Biblia spune: "Cãci noi nu avem de luptat împotriva cãrnii şi sângelui, ci împotriva cãpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stãpânirilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor rãutãţii care sunt în locurile cereşti. " (Efes. 6. 12) Biblia o explicã în Efeseni 6.

Dacã o urmãm, ne înarmãm şi luptãm lupta spiritualã, atunci vom fi victorioşi. Dar Hristos trebuie sã meargã înaintea noastrã.


Iubiţilor, noi suntem într-o luptã spiritualã. Fiţi în ofensivã.

Nu capitulaţi niciodatã. Satan îl urãşte pe cel care se roagã. Puneţi stãpânire peste forţele oculte în Numele Domnului nostru. Luaţi cu asalt porţile iadului, şi el va cãdea. Satan ne poate face rãu numai dacã Dumnezeu îi dã autoritatea, deci el mistificã, minte, ameninţã, etc. Indiferent de tehnica de a crea confuzie, dacã îl ţinem pe Domnul Isus sus, Satan este discreditat. Şi când am fãcut totul, trebuie sã avem curajul sã stãm drepţi. Noi nu putem sta pe picioarele noastre prin propria putere. . . ci numai prin harul şi puterea lui Dumnezeu. Trimiteţi-l întotdeauna pe Domnul înainte, în bãtãlie.

Fac rãu cã o arãt pe curvã? Nu! Eu ascult de Cuvântul lui Dumnezeu. S-ar putea ca poziţia noastrã sã nu fie cea obişnuitã, popularã, dar noi nu ieşim afarã ca sã facem plãcere oamenilor. În Galateni 1:10 scrie: "Caut eu oare, în clipa aceasta, sã capãt bunãvoinţa oamenilor, sau bunãvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut sã plac oamenilor? Dacã aş mai cãuta sã plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos. "

IDOLUL CÃZUT

Vaticanul întotdeauna priveşte şi planificã în viitor, cu 25, 50, pânã la 100 de ani în avans.

Dupã al doilea rãzboi mondial, Vaticanul a trebuit sã gãseascã şi sã susţinã un " campion" american (un american de succes) care ar fi un prieten, un om pe care sã-l ajute sã urce pe un piedestal, care sã fie iubit de toţi. Fereascã Dumnezeu ca acesta sã fie unul ca Martin Luther!

Acest "campion" trebuia sã cucereascã şi sã câştige inimile poporului american, sã fie "un mare" pe care ei sã-l susţinã. El putea fi folosit asemeni cântãreţului din poveste, care-şi vrãjea auditoriul; el urma sã-i împingã pe toţi evangheliştii în braţele papei.

Ei vroiau un om care sã fie un bun vorbitor, un om cu charismã care putea umple stadioanele; un om care sã predice un mesaj evanghelic, dar îndulcit, unul care sã nu atace niciodatã Vaticanul. Şi astfel când l-au gãsit, William Randolph Hearst, un editor, bun Romano-Catolic, a folosit atracţia ziarului sãu pentru a-l împinge pe Billy Graham spre glorie.

Timp de 30 de ani Billy Graham a vorbit mulţimilor şi a ajuns foarte iubit, respectat şi imitat. Când a predicat, a fost onorat şi oamenii l-au lãudat. Totuşi când Isus Hristos a predicat, ei L-au ucis.

Eu citesc adeseori Scriptura: "prietenia lumii este vrãjmãşie cu Dumnezeu. " (Iacov 4: 4)
Ziarele nu l-au criticat niciodatã cu adevãrat pe Billy Graham. Revistele au spus cã el a fost unul dintre cei mai iubiţi oameni din lume . Totuşi îmi strãfulgera prin minte ca o loviturã de lance. L-am iubit pe Billy, m-am rugat pentru el şi l-am susţinut. Dar am simţit cã ceva era rãu cu el. Mi s-a spus cã atunci când Anita Bryant a vorbit împotriva homosexualilor şi i-a cerut sprijin lui Billy, el a refuzat-o. El a jucat cu sânge rece. Anita Bryant a suportat consecinţele şi a fost persecutatã pentru atitudinea sa, dar Billy nu. El a fost iubit de oameni pentru poziţia sa.

O fotografie: Episcopul Floyd din Oakland discutând cu Billy Graham.

Ei discutã cartea Iezuiţilor care preamãreşte slujba lui Billy Grahamgaham.

Oakland Tribune, 29 Iulie, 1971
Reproducere (fotocopie) a unei scrisori:
Colegiul Abbey Belmont
( Belmont Abbey College)
Bellmont, Carolina de Nord
19 Martie 1965
d-lui Julius C. Taylor
100 Cardinali Drive
Taylors, Carolina de Sud

Dragã d-le Taylor,
Foarte plãcuta d-voastrã scrisoare, adresatã reverendului John Oetgen, mi-a fost înmânatã mie, pentru a vã rãspunde. Pãrintele John nu mai este preşedinte şi se aflã la Universitatea din Carlina de Nord unde îşi pregãteşte disertaţia pentru doctoratul în literaturã. Eu sunt cel care, cunoscându-l pe Billy Graham, l-am invitat sã vorbeascã preoţilor, cãlugãriţelor, studenţilor şi oaspeţilor invitaţi, şi îmi face plãcere sã rãspund întrebãrilor dumneavoastrã.
Billy Graham a ţinut o cuvântare sãnãtoasã inspiratã şi teologicã, care ar fi putut fi rostitã de Episcopul Fulton J. Sheen sau oricare predicator catolic. Am urmãrit cariera lui Billy Graham şi trebuie sã subliniez cã el a fost mai mult catolic decât diferit de catolicism, şi spun asta nu într-un mod partizan ci ca o stare de fapt. Cunoscând uriaşa influienţã a lui Billy Graham printre Protestanţi precum şi actuala înţelegere şi recunoaştere printre Catolici a credinciosului şi sincerului interes pentru învãţãturile lui Hristos pe care numai el le predicã, aş afima cã el ar putea sã-i aducã pe Catolici şi pe Protestanţi laolaltã, într-un sãnãtos spirit ecumenic.
Am fost primul Catolic care l-a invitat pe Billy Graham; ştiu cã va vorbi în alte trei universitãţi catolice, luna viitoare; cred cã va fi invitat în viitor de mai multe colegii catolice, decât de colegiile protestante.

Billy Graham predicã o teologie moralã şi evanghelicã, foarte acceptabilã pentru Catolici.

Cu salutãri cordiale, rãmân
Al d-voastrã foarte sincer
(semnãtura)
(Rev.) Cuthbert E. Allen, O.S.B
Vice-Preşedinte Executiv
CEA: mc
Din: Billy Graham şi biserica Catolicã

O fotografie: Billy Graham şi biserica Catolicã

Billy Graham la Colegiul Romano-Catolic, Belmont, primind jugul Romei. Lui Graham i s-a acordat gradul onorific de doctor, din partea acestui Colegiu Catolic. Graham a declarat publicului cã: "EVANGHELIA CARE A FONDAT ACEST COLEGIU, ESTE ACEAŞI EVANGHELIE PE CARE EU O PREDIC ASTÃZI. "

Billy Graham şi-a început slujba ca fundamentalist, dar pe mãsurã ce a trecut timpul, şi-a schimbat poziţia. Ascultaţi: în "THE CATOLIC HERALD" din 3 iunie 1966, Billy Graham este citat ca fiind un prieten al Iezuiţilor din Statele Unite. Iatã altceva: dr. Billy Graham a primit un grad onorific de Doctor în Ştiinţe humaniste din partea Colegiului Romano-Catolic, Belmont Abbey, în 1967. Billy a sesizat semnificaţia acestei ocazii spunând cã acesta este un timp când Catolicii şi protestanţii ar putea sã se întâlnescã împreunã şi sã se salute ca fraţii, în timp ce cu zece ani în urmã nu puteau.

În Aprilie 1972, Billy Graham a primit Premiul franciscan internaţional în Minneapolis, acordat de cãlugãrii franciscani pentru adevãrat ecumenism. Înainte de a cita ce a spus Billy Graham despre sf. Francisc de Assissi, daţi-mi voie sã vã spun ceva despre aceasta din urmã. El credea cã este salvat prin fapte, prin ajutorarea sãracilor. În felul acesta credea cã îşi salveazã sufletul. Sf. Francisc a fost canonizat, adicã a fost fãcut sfânt de Instituţia Romano-Catolicã din cauza puternicei sale poziţii în doctrina faptelor. Iubiţilor, noi ştim cã aceasta nu este Scriptural. Ştiţi cã Sf. Francisc de Assissi a binecuvântat şi a botezat animalele, dându-le nume creştine?

Sã vedem ce a spus Billy Graham despre acest ciudat om: "În timp ce eu nu merit sã ating şireturile Sf. Francisc, totuşi acelaşi Hristos care l-a chemat pe Francisc în secolul al XIII-lea, m-a chemat şi pe mine sã fiu unul dintre slujitorii Sãi în secolul al XX-lea."

Când Billy Graham a apãrut în spectacolul Phil Donahue din 11 Octombrie 1979, discutând despre vizita Papei Ioan Paul al II-lea în Statele Unite, el a spus: "Cred cã poporul american cautã un conducãtor, un lider moral şi spiritual care crede în ceva. Şi el (papa) crede. El a vorbit deschis asupra tuturor subiectelor. De fapt subiectul sãu în Boston a fost o cuvântare cu adevãrat evanghelicã, în care a cerut poporului sã vinã la Hristos, sã-şi dea vieţile lui Hritos. Am spus cã Îi mulţumesc lui Dumnezeu cã am acum pe cine sã citez, cineva cu autoritate realã. "(11 Octombrie 1979, transcriere 10119)

Cât de tragic. Un om care folosea cândva Biblia ca autoritate, îl aşeazã acum pe papã pe un piedestal şi se uitã la el.
La început Billy Graham a fost mult folosit de Dumnezeu, dar cred cã a cedat unor presiuni groaznice şi a fãcut compromisuri. Iar acum el merge mânã în mânã cu curva din Apocalipsa.
Acum câţiva ani, cinci pastori din Mexic au venit sã mã vadã, cerându-mi ajutor.

Ei mi-au spus cã trebuie sã vorbesc cu Billy Graham. Le-am spus cã este imposibil, cã sunt doar un mic editor de broşuri. Ei mi-au spus cã Billy Graham le-a distrus bisericile, cã el duce o cruciadã şi le-a spus tuturor celor ce L-au primit pe Hristos, sã se întoarcã la bisericile lor originale şi sã-i câştige pe acei oameni pentru Hristos. Pastorii mi-au spus cã oamenii au urmat indicaţiile lui Billy şi s-au întors toţi la sistemul Romano-Catolic. Doisprezece ani de muncã, distrusã într-o noapte.

Dr. Rivera, fostul preot Iezuit, mi-a spus cã ştiuse cã Billy este folosit de Vatican în 1950, când le-a venit vorbã tuturor Iezuiţilor din America Centralã şi de Sud, cu indicaţia sã umple stadioanele cu romano-catolici oridecâte ori vorbea Billy Graham. Se cheltuiau milioane pentru al provoca pe Billy Graham ca cel mai mare evanghelist al lumii.

Roma nu dã nimãnui nimic dacã nu plãteşti.
S-ar putea ca plata finalã sã fie de a-l prezenta pe Papa Ioan Paul al II-lea ca cel mai mare conducãtor moral al lumii? Ceea ce a şi plãtit. Nu şi-a dat seama când fãcea aceasta cã dãdea curvei o mantie de respectabilitate? Şi toţi cei care-l urmeazã pe Billy, evangheliştii şi mulţimile de-a lungul ţãrii, care ascultã de fiecare vorbã a lui, au auzit acestã aprobare pe care el o acorda, şi având încredere în Billy, s-au întors şi şi-au dat iubirea comunismului din Polonia, îmbrãcat în strai papal, care pretide a fi reprezentantul lui Hristos pe acest pãmânt. Mi-l imaginez pe papã zâmbindu-şi, zburând victorios spre Roma.

Ştia cã Billy fusese o investiţie bunã.
Serviciul de ştiri religioase a anunţat în 13 Ianuarie 1981: "Papa Ioan Paul al I I-lea a avut o întâlnire cu uşile închise timp de douã ore cu Rev. Billy Graham, cel mai cunoscut evanghelist protestant al lumii. "

"Urmându-şi campania (cruciada) în Noua Anglie, mii dintre cei care şi-au oferit serviciile, sunt cuprinşi acum în procesul de integrare în Biserica catolicã. Au avut loc întâlniri între Asociaţia Graham şi clerul catolic, pentru transferul acestor oameni la biserica Romanã. O astfel de întâlnire a avut loc la Seminarul din Weston, Massachusetts, al Papei Ioan Paul al XXI I I-lea, în seara de 9 Iunie 1982, când a fost dat preoţilor şi cãlugãriţelor numele a 2100 de solicitanţi. "

(din FAITH FOR THE FAMILY, noi., 1982)
PAPA ESTE APROAPE UN EVANGHELIST
În acest interviu exclusiv, evanghelistul Billy Graham, salutã cu entuziasm pelerinajul Papei Ioan Paul al I I-lea în Polonia, drept un triumf pentru Creştinãtate. Dr. Graham şi alţi conducãtori religioşi au copleşit de laude pontiful pentru ajutorul oferit în accelerareare învierii religioase în întreaga lume.

Din THE STAR, 26 iunie 1979
Iubiţilor, este un joc mortal. Iar acum când munca sa s-a încheiat, nu mai e nevoie de el. Cred cã Vaticanul l-a influenţat când a mers în Rusia. Credincioşii în Hristos merg la Domnul nostru pentru cãlãuzire şi la Scripturã, şi se roagã ca Dumnezeu, Duhul Sfânt, sã ne conducã în tot adevãrul. Dar Billy a recunoscut cã a cerut sfat de la oficialitãţile Vaticanului despre cãlãtoria sa în Rusia. Ei i-au spus sã plece liniştit şi sã nu critice practicile comuniste. Iar când le-a urmat instrucţiunile, fraţii şi surorile suferinde, care putrezeau în închisorile Rusiei – primiserã 5-10 - au fost zdrobiţi când Billy a anunţat lumii cã în Rusia era libertate religioasã. Da, iubiţilor, Billy Graham, oircât de mult îl iubesc şi oricât de greu îmi vine sã spun, cred cã a fost folosi cu inteligenţã ca un ecran de fum şi asemeni cântãreţului din poveste care-şi vrãjea ascultãtorii, urmat orbeşte de ei. Şi toate acestea pentru curva din Apocalipsa.

Capitolul 10
OMUL CEL MAI BOGAT DE PE PÃMÂNT?
Vã amintiţi când Papa a venit în SUA? Cum ne-a mustrat pentru cã nu arãtãm milã? Cã ar trebiu sã dãm ceea ce avem sãracilor? Pentru cã suntem o naţiune atât de bogatã. Şi apoi vã amintiţi cutremurul din 1980 din Italia? Îmi amintesc când Papa a venit în acea zonã ruinatã, s-a apropiat de un biet rãnit italian, şi şi-a pus cu atâta bunãvoinţã mâna peste capul sãu şi a fãcut semnul crucii; l-a binecuvântat pe om şi a mers mai departe.

Iar buletinele de ştiri ne spuneau despre distrugeri. Iar Statele Unite şi Senatorul Kennedy, omul care va fi probabil urmãtorul preşedinte, a privit cu ochi îndureraţi spre camera de luat vederi şi a spus: "O, noi americanii ar trebui sã trimitem de milã, 45 de milioane dolari, în acest sat devastat, astfel încât sã-l putem reconstrui." Vã amintiţi acestea? Acum sã vã citesc ceva din MILIOANELE VATICANULUI de Avro Manhattan şi cred cã o sã vã înfuriaţi, ca şi mine. Vreau sã vã atenţionaz asupra faptului cã aceastã informaţie a fost publicatã acum 10 ani, iar cifrele sunt poate mai uluitoare azi.

"Vaticanul are investiţii mari cu Rothschilds din Marea Britanie, Franţa şi America, cu Banca Hambros, Credit Suisse din Londra şi Zürich. În Statele Unite are investiţii mari cu Banca Morgan, Banca Chase-Manhattan, prima Bancã Naţionalã din New York, cu The Bankers Trust Company şi altele. Vaticanul are milioane de acţiuni în cele mai puternice corporaţii internaţionale, ca Gulf Oil, Shell, General Motors, Bethlehem Steel, General Electric, Internaţional Business Machines, T. W. A. etc. Dupã o socotealã modestã, acestea urcã la mai mult de 500 milioane dolari numai în SUA.

Într-o declaraţie publicatã în legãturã cu o broşurã, arhidioceza din Boston şi-a apreciat bunurile la şase sute treizeci şi cinci de milioane ($ 635 891 004) ceea ce este de 9, 9 ori obligaţiile sale. Aceasta creazã o reţea care valoreazã cinci sute şaptezeci şi una de milioane de dolari ($ 571 704 953).

Nu este greu sã descoperi bogãţia cu adevãrat uimitoare a bisericii, odatã ce adãugãm bogãţiile celor douãzeci şi opt de arhidioceze şi 122 de dioceze ale SUA, dintre care unele sunt chiar mai bogate decât cea din Boston.

"O idee despre adevãratul stadiu şi alte forme de bogãţie controlate de biserica catolicã, poate fi datã de o remarcã a unui membru al Conferinţei catolice din New York, şi anume cã "acestã bisericã se situeazã pe locul doi numai faţã de guvernul Statelor Unite, în venitul anual total. S-a schimbat Roma? Iubiţilor, când curva din Apocalipsa va arunca gunoiul, închinarea la Maria, când ei îşi vor arunca rozariile şi se vor pocãi pentru cã au declarat cã Maria s-a nãscut fãrã pãcatul originar, chiar ca Isus, când vor admite cã ei au inventat ideea de purgatoriu şi când preoţii Romei vor recunoaşte preoţia tuturor credincioşilor; când curva din Apocalipsa va face toate acestea, atunci voi crede cã s-a schimbat. Oamenii zic cã ea se schimbã, dar iubiţilor, ea îşi schimbã numai tacticile.

Cum îşi seduce o curvã victimele? Cartea Proverbelor ne spune în capitolul 7:6-10: "Stãteam la fereastra casei mele, şi mã uitam prin zãbrele. Am zãrit printre cei neîncercaţi, am vãzut printre tineri, pe un bãiat fãrã minte. Trecea pe uliţã, la colţul unde stãtea una din aceste strãine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei. Era în amurg, seara, în noaptea neagrã şi întunecoasã. Şi, iatã cã, i-a alergat înainte o femeie îmbrãcatã ca o curvã şi cu inima şireatã." Apoi versetele 21-22 şi 24-27: "Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit, şi l-a atras cu buzele ei ademenitoare. De odatã a început sã meargã dupã ea, ca boul care se duce la mãcelãrie, ca un cerb care aleargã spre cursã. Şi acum, fiilor, ascultaţi-mã, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele. Sã nu ţi se abatã inima spre calea unei asemenea femei, nu te rãtãci pe cãrãrile ei. Cãci ea a fãcut sã cadã multe jerfe, şi mulţi sunt cei pe care i-a ucis ea. Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoarã spre locaşurile morţii."

Biblia spune cã mama curvelor va seduce regi şi naţiuni cu viclenia ei; cã naţiunile au fost îmbãtate, adicã dezorientate, confuze, instabile şi pot fi uşor amãgite şi cucerite de cãtre ea. Astãzi curva i-a momit şi i-a flatat pe conducãtorii noştrii creştini sã creadã cã ea este parte din adevãratul trup al lui Hristos, şi de fapt este o bisericã apostatã şi lepãdatã de credinţã.

Şi mã gândesc în urmã, cum papa, cel mai bogat om de pe acestã planetã, s-a îndreptat spre acel biet italian care zãcea pe molozul acela, şi-a pus mâna pecapul sãu şi a spus: "Te binecuvântez", iar apoi a mers mai departe şi l-a lãsat acolo. Aceasta a fost culmea ipocriziei. Şi apoi Senatorul Kennedy, omul papei în SUA, a fãcut gãlãgia aceea mare americanilor sã plãteascã reparaţiile acelui sat devastat, chiar lângã ograda papei. Ce aranjamente!

Capitolul 11
PROIECT PENTRU O AMERICÃ CATOLICÃ
L-am întrebat pe dr. Rivera despre înştiinţãrile primite la Vatican, când era preot iezuit. L-am întrebat dacã i-a fost expus pe scurt cum a plãnuit Vaticanul sã preia Statele Unite. Mi-a spus cã îndoctrinarea lui a mers pânã pe vremea Pelerinilor. Din cauza cunoştinţei Inchiziţiei şi a mãcelului creştinilor de cãtre sistemul romano – catolic, imigranţii timpurii din America au început sã dea legi ca sã nu permitã Iezuiţilor accesul în aceastã ţarã . . .sã se protejeze de o ataşare de Vatican. Acestea erau comunitãţi creştine profund îngrijorate de curva din Apocalipsa.
Iezuiţii au început sã soseascã în America, deodatã cu al doilea grup de pelerini. Ei foloseau diferite nume cu I. D. Ei au fost urmaţi mulţi ani mai târziu, când Vaticanul a trimis o mulţime de familii catolice din Anglia, Irlanda şi Franţa în colonii, dându-i drept protestanţi. Acestea erau capcane ţineau mase secrete într-o sfidare a legilor.

A doua mişcare majorã a Iezuiţilor a fost sã distrugã ori sã distrugã sau sã controleze toate şcolile creştine din America.

De-a lungul anilor, iezuiţii lucrând în tainã, au ajuns în comitete speciale din conducerile şcolilor ca sã îndepãrteze sublinierea Biliei şi sã o înlocuiascã cu psihologie, aşa cum a fost fondatã în exerciţiile spirituale ale lui Ignaţiu de Loyola, fondatorul Societãţii Iezuite. Mai târziu, şcolile din Universitãţile catolice au rãsãrit în întreaga naţiune sub iezuiţi. Astãzi, ele depãşesc toate şcolile şi colegiile creştine puse laolaltã.

Etapa urmãtoare a fost sã pãtrundã în tribunale şi în legislaţie, în ramuri ale sistemului judecãtoresc în calitate de judecãtori şi avocaţi ca sã manipuleze Constituţia în favoarea lor pânã ce aceasta a putut fi schimbatã. Odatã îndeplinit pasul acesta, urmãtorul a fost atragerea partidelor politice.

L-am întrebat pe dr. Rivera: "Dar imaginea situaţiei în armatã? Cât de catolicã este poziţia noastrã militarã?" Dr. Rivera a spus: "Înspãimântãtor. " Am întrebat apoi despre imaginea politicã; dr. Rivera a spus: "Este încã şi mai rea. "Apoi am spus: "Dar structura catolicã din justiţie?" Dr. Rivera a dat din cap şi a spus: "Este foarte supãrãtoare din cauza puternicei pãtrunderi a Iezuiţilor în aceastã arie. Majoritatea deciziilor juridice pervertesc constituţia Statelor Unite, ca sã ne ia libertãţile pregãtind drumul pentru anarhie, pentru acapararea finalã a Statelor Unite."

Apoi am spus : "Pregãteşte acesta calea pentru Inchiziţie? "
Şi dr. Rivera a spus: "Aşa-i. Mai întâi pentru anarhie. Ni s-a spus cã dupã toţi acei ani de pãtrundere şi infiltrare era nevoie de rãscoale şi anarhie pentru cucerirea finalã. Pe vremea când Instituţia Romano – Catolicã va fi gata sã cucereascã din punct de vedere politic, militar, educaţional şi religios, acesta înseamnã cã vor avea ceva bazã legalã sã facã aşa ceva, şi aceasta va fi prin concordatul care a fost deja pregãtit, şi care este deja negociat. Vãd acum întâmplãndu-se ceva ce ni se spunea atunci la Vatican. "


Apoi am spus: "Este Vaticanul în spatele crizei şi situaţiei economice, şi ne va conduce spre rãzvrãtirile viitoare?"

Dr. Rivera a spus: "Da, aşa-i. Poţi vedea chiar cã acum Vaticanul joacã anumite trucuri în domeniul economic. Lumea trece printr-o crizã economicã şi Vaticanul ar vrea sã ne facã sã credem cã aceasta-i afecteazã şi pe ei. Asta-i doar un paravan. "

Şi apoi am întrebat: "Dar posibilitatea grevelor? Şi cât de adânc sunt ei implicaţi în sindicate?"
Dr. Rivera a rãspuns : "...sindicatele conduse de iezuiţi în acestã ţarã. Aceasta înseamnã cã sindicatele nu vor avea odihnã pânã ce vor vedea cã toatã industria din aceastã ţarã se va prãbuşi. "

"Ce speranţe vedeţi pentru Statele Unite? O reînviere printre creştini şi sã înceapã sã arate cine este Roma, iar pastorii sã predice, sau este deja prea târziu?"
Dr. Rivera a rãspuns: "Niciodatã nu este prea târziu, deoarece este în mâinile Domnului. Ceea ce cred din toatã inima atât din studiul Scripturii cât şi din experienţa mea cu curva, cã din punct de vedere profetic, Dumnezeu îşi va împlini profeţiile şi va permite ca aceste profeţii sã aibã loc şi în Statele Unite. Dar este problemã de timp. Dumnezeu poate ori sã scurteze, ori sã lungeascã timpul, pânã când aceste evenimente vor avea loc.

Instituţia romano – catolicã simte influenţa pe care o au publicaţiile d-voastrã, şi mesajul pe care ni l-a dat Dumnezeu în timpul acestor ultime zile în acest sens, încât şi ei ştiu cã dacã înfãptuiesc anumite acţiuni, oamenii vor detecta imediat şi vor recunoaşte ce face Vaticanul.

Aceasta este una dintre dilemele cu care ne confruntãm chiar acum. Dacã n-am fi publicat aceste lucruri, noi am fi într-o altã situaţie azi. Aceasta înseamnã cã Domnul îngãduie pe fiecare creştin, pastor şi bisericã din SUA, fãrã chiar ca ei sã fie conştienţi de aceasta, şi chiar şi pe aceia care ni se opun; ei sunt pãziţi şi Domnul ne dã mai mult timp pentru ca fiecare creştin sã poatã rãspunde.

Dacã noi acţionãm dupã voia lui Dumnezeu în aceste zile profetice, împotriva şiretlicurilor, programelor şi acţiunilor curvei din SUA, nu vom fi capabili sã o distrugem. Nu vom fi capabili sã o oprim. Dar vom fi capabili sã facem douã lucruri: În primul rând sã ducem mesajul Evangheliei la poporul romano catolic, pirdut. În al doilea rând, vom avea destul timp pentru Biserica creştinã sã înţelegem cã misiunea ei este aici şi acum – nu mâine. Iar Dumnezeu aşteaptã ca Biserica sã acţioneze pentru a restrânge forţele rãului, puterile întunericului, pe papa, pe iezuiţi şi Instituţia Catolicã, de la comiterea crimelor pe care ea este pe cale sã le punã în acţiune, în clipa în care ea va pune complet stãpânirea peste Statele Unite."

Apoi am spus: "Acestea sunt informaţiile pe care le-ai primit la Vatican, dupã învãţãturile lui Cardinal Augustin Bea şi a iezuitului general Pedro Arrupe?"

Dr. Rivera a spus: "Da, şi de la precedentul Iezuit general. "

Apoi am spus: "Erau ei foarte convinşi cã vor cuceri SUA?"

Şi dr. Rivera a spus: "Foarte convinşi. Ei au influenţa necesarã sã controleze orice partid politic, indiferent care ar fi la putere, şi-şi vor realiza scopurile. "

"Deci ei au acum influienţã ca sã controleze ambele partide politice?"

"Da. "
"Ei controleazã şi poşta şi mijloacele mass-media?"

Dr. Rivera a spus: "Cuvântul "a controla" nu este cel mai potrivit. Aş zice cã este o influenţã foarte puternicã. Este un oarecare control, dar nu este un control absolut în nici unul dintre domenii.
De aceea mai suntem încã binecuvântaţi de faptul cã mai sunt oameni în FBI, în CIA, în Congres, în Senat, în sistemul judiciar, în toate staturile vieţii din Statele Unite care încã sunt americani, deşi mulţi nici nu sunt creştini, care încã mai sunt credincioşi principiilor Constituţiei, cum a fost ea de la început, nu aşa cum e ea acum."

Apoi am întrebat: "Bine, faţã de cine sunt credincioşi cavalerii lui Columb? Faţã de SUA sau faţã de Vatican?"

Dr. Rivera a rãspuns: "Cavalerii lui Columb trebuie sã fie loiali faţã de papa. Ei nu-şi pot baza credincioşia pe Constituţia Statelor Unite, pentru cã ar fi distruşi de Vatican dacã ar face aşa, dupã cum şi alţii au fost distruşi în trecut. "

"Vor juca Cavalerii lui Columb un rol vital în atacul împotriva creştinilor când va cãdea SUA?"

"O, da. De fapt, în jurãmântul lor, se poate vedea ce legaţi sunt de papa. Ei s-au angajat sã fie ucişi sau distruşi dacã nu-şi îndeplinesc jurãmântul. Ei cer miliţiei papale, iezuiţilor, sã fie ucişi. Ei s-au angajat sã catolicizeze America. "

"Mulţumesc lui Dumnezeu cã am avut privilegiul de a tipãri aceste cãrţi. "

Tehnoredactare: Sibiu, 25 September, 2000.